Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1641/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1641/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 10962/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1641/2014
Ședința publică de la 27 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier M. D. Ș.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant P. A. G. și pe pârât . C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns - reclamant - P. A. G. personal și - pârât - . C. prin avocat S. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Avocat S. pentru pârâtă învederează instanței că nu există fișa postului reclamantului.
Reclamantul depune la dosar dovada comunicării demisiei.
Nemaifiind alte probe de administrat și constatând dosarul în stare de judecată, s-a trecut la soluționarea cauzei.
Reclamant solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pe perioada 01.03._13.
Avocat S. pentru pârâtă solicită respingerea acțiunii.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin acțiunea înregistrată la data de 25.06.2013 pe rolul Tribunalului D. sub numărul de dosar mai sus specificat, reclamantul P. A. G., în contradictoriu cu pârâta . C., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la:
- plata sumei de 1806 lei, reprezentând contravaloarea salariului pe perioada 01.03._13, în care reclamantul a avut calitatea e salariat al pârâtei, actualizată cu dobânda legală și rata inflație calculate de la data scadenței și până la data plății efective;
- plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale;
- plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu derularea acestui proces.
În motivare, reclamantul arată că începând cu luna februarie 2011, a ocupat funcția de reprezentant vânzări în cadrul ., locul efectiv al muncii fiind în localitatea C., Județul C..
Reclamantul susține că la data de 30.01.2013, întreaga activitate a societății DELSTAR SRL a fost transferată pe societatea pârâtă, condiții în care între reclamant și pârâtă a intervenit un nou contract de muncă. Conform acestuia, a ocupat funcția de director sucursală, cu o durată a timpului de lucru de 8 ore/zi, 40 ore/săptămână, având un salariu de bază lunar brut de 1204 lei, care se plătea fracționat de două ori pe lună.
La data de 15.04.2013, reclamantul și-a înaintat demisia, ca urmare a neînțelegerilor cu asociatul pârâtei, cauzate de neplata salariului datorat, iar la data de 16.04.2013 s-a luat act de demisia sa.
Deși în perioada 01.03._13 a prestat activitate pentru societatea pârâtă, aceasta nu i-a plătit drepturile salariale, reclamantul fiind nevoit să se adreseze Inspectoratului Teritorial de Muncă D., care prin Adresa nr._/31.05.2013 i-a comunicat că :"în perioada menționată de dumneavoastră în petiție, respectiv 01.03._13 (dată la care v-ați depus cererea de demisie) potrivit foilor colective de prezență aferente acestui interval și referatului întocmit de către șeful dumneavoastră ierarhic ați absentat nemotivat și în consecință societatea a dispus suspendarea contractului individual de muncă pentru absențe nemotivate conform art. 51 (2) din Legea nr. 53/2003 republicată. Urmare a acestui fapt, pentru această perioadă nu puteți beneficia de drepturi salariale".
Reclamantul consideră că cele reținute de către ITM sunt neconforme cu realitatea, întrucât el a prestat activitate, societatea pârâtă nu deține foi colective de prezență, neexistând o astfel de procedură reglementată prin contractul individual de muncă și nici prin regulamentul de ordine internă, sau alt document, iar în ceea ce privește suspendarea contractului individual de muncă, aceasta nu i-a fost adusă la cunoștință.
Referitor la capătul de cerere privind daunele interese compensatorii și daunele interese moratorii, reclamantul invocă dispozițiile art. 159 alin.2 Codul Muncii, potrivit căruia "pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani", precum și art. 166 alin.1 Codul Muncii, potrivit căruia "salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz".
În sensul admisibilității cumulului dintre dobânda legală și actualizarea obligației de plată cu rata inflației, reclamantul arată că s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Comercială, care prin Decizia nr. 304/04.02.2009 a statuat că :"natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată), iar a doua reprezintă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății (daune compensatorii), ceea ce conduce la concluzia că este admisibil cumulul acestora și deci nu se ajunge la o dublă reparație ceea ce ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză a creditorului".
În temeiul art. 1350 alin.1 Cod Civil, se solicită obligarea pârâtei atât la plata dobânzii legale, cât și la actualizarea sumei de plată cu rata inflației.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, reclamantul arată că prin conduita sa abuzivă finalizată cu încetarea raporturilor de muncă urmare a neplății drepturilor salariale necuvenite, pârâta i-a cauzat un vădit disconfort psihic, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 253 alin.1 din Codul Muncii "angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
Se solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale, precum și orice altă probă care ar rezulta din dezbateri.
În temeiul art. 411 alin.1 pct.2 teza finală Cod Procedură Civilă, solicită judecarea în lipsă.
În scop probator, reclamantul depune în copie: contract individual de muncă nr. 13/31.01.2013, decizia nr. 22.3/16.04.2013, adresa de răspuns nr._/31.05.2013 emisă ITM D..
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 270 din Codul Muncii și a prevederilor OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În temeiul art. 200 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța prin adresă solicită reclamantului regularizarea acțiunii, lucru realizat de către acesta.
La data de 30.10.2013 pârâta depune întâmpinare, prin care în principal solicită respingerea cererii ca inadmisibilă în raport de prevederile art 60 ind 1 alin 1 lit e din Legea 192/2006, având în vedere că nu s-a îndeplinit în cauză procedura medierii, procedură obligatorie și prealabilă introducerii cererii de chemare în judecată, iar într-o teză subsidiară respingerea ca fiind nefondată. Solicită de asemenea și cheltuieli de judecată.
Pe fond, pârâta arată că reclamantul a fost angajatul său pe perioada 01.02._13 în funcția de director sucursală. Acesta a lipsit nemotivat de la serviciu pe perioada 01.03._13, iar prin Decizia nr. 22.3/16.04.2013 înregistrată în Revisal și comunicată salariatului la adresa de domiciliu, unitatea a dispus încetarea contractului individual de muncă.
În ceea ce privește drepturile salariale solicitate, pârâta menționează că această creanță nu are caracter cert, lichid și exigibil, considerând că nu se pot pretinde drepturi salariale pe perioada 01.03._13, atâta vreme cât reclamantul a absentat nemotivat în tot acest interval de timp, unitatea fiind obligată să îi suspende contractul individual de muncă.
Referitor la cererea de acordare a daunelor morale în cuantum de 5000 lei, pârâta consideră că este inadmisibilă, atâta vreme cât reclamantul nu probează că i-a fost afectată o anumită imagine publică creată anterior, că i s-ar fi adus vreun prejudiciu efectiv sau întinderea reală a prejudiciului suferit.
Se susține de asemenea că și solicitarea actualizărilor la drepturile bănești cuvenite cu indicele de inflație și dobânda legală este inadmisibilă, întrucât plata concomitentă a acestora ar reprezenta o dublă reparație și o îmbogățire fără justă cauză.
Temeiul de drept îl stabilește ca fiind art. 205-208 Noul Cod de Procedură Civilă, art. 60 indice 1 din Legea 192/2006.
Se solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatoriu reclamantului.
În scop probator, pârâta depune copii după: contract individual de muncă al reclamantului, Decizia 22.3/16.04.2013, Adresa_/31.05.2013, Decizia 22.14/15.04.2013, Decizia 22.21/15.04.2013, Referatul 22.13 și 22.14 /15.04.2013, Proces – Verbal de Control, stat de salarii pe lunile martie și aprilie 2013, cererea de demisie a reclamantului.
La data de 14.11.2013, reclamantul depune răspuns la întâmpinare, prin care solicită respingerea excepției inadmisibilității, iar pe fond reiterează susținerile din acțiunea introductivă.
La termenul din data de 16.01.2014, reclamantul depune un set de înscrisuri în copie, reprezentând proces-verbal de primire a ștampilei, scadențar clienți, chitanță.
Prin Încheierea din data de 16.01.2014, instanța respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâtă prin întâmpinare, având în vedere că acțiunea a fost introdusă anterior datei de 01.08.2013, dată de la care s-a prevăzut sancțiunea în situația nedepunerii certificatului de informare privind medierea.
Prin aceeași Încheiere, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Pârâta a depus un set de înscrisuri.
La data 13.02.2014, instanța a procedat la administrarea probei cu interogatoriu reclamantului și a încuviințat proba testimonială cu un martor, care a fost audiat la termenul din data de 13.03.2014, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte în baza contractului individual de muncă nr. 13/31.01.2013 și prin decizia nr. 22.3/16.04.2013 i-a încetat contractul individual de muncă, în temeiul art. 81 alin. 7 din Codul Muncii.
Examinând conținutul contractului individual de muncă încheiat între părți, rezultă că reclamantul a fost angajat în funcția de "director sucursală", durata muncii acestuia fiind o normă întreagă, respectiv 8 ore/zi, respectiv 40 ore/săptămână (fila 27).
De asemenea, același contract prevede că salariul reclamantului este de 1204 lei brut și că acesta beneficiază de dreptul la salarizare pentru munca depusă, dar are și obligația de a realiza norma de muncă sau după caz de a îndeplini atribuțiile ce-i revin conform fișei postului.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, „angajatorului îi revine obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă”, iar potrivit prevederilor art. 154 alin. 2 din Codul Muncii, „pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani”.
De asemenea, Codul Muncii reglementează la art. 161 alin 1 modul în care se plătește salariul - „salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz”, iar art. 163 alin. 1 din Codul muncii, stabilește modul în care se dovedește plata salariului, prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Din coroborarea tuturor textelor de lege menționate anterior, rezultă că pentru a beneficia de salariu, persoana angajată trebuie să își îndeplinească obligațiile contractuale și în primul rând pe aceea de a muncii potrivit funcției asumate.
La filele 44 și 47 ale dosarului, există foile colective de prezență a angajaților pârâtei pe lunile martie și aprilie 2013, din conținutul acestora rezultând fără dubiu că în perioada 01.03._13, reclamantul nu a fost prezent la muncă la societatea pârâtă.
Pe baza acestor foi colective de prezentă, parafate în unitate de conducătorul compartimentului financiar contabil, s-au întocmit statele de salarii pe lunile martie si aprilie 2013 la unitatea parată, fără însă să cuprindă și semnătura reclamantului.
Or, în condițiile în care acesta nu apare ca prezent în foile colective, este justificată și nesemnarea statelor de salarii pe cele două luni, astfel încât dovada probei prevăzută de art. 272 din Codul Muncii și care revine angajatorului, este răsturnată, trebuind astfel ca reclamantul să dovedească cu probe certe daca în perioada 01.03._13 a desfășurat activitatea care îi revenea conform contractului individual de munca, în timpul de lucru stabilit.
In acest sens, la dosarul cauzei s-au administrat probe de ambele părți, inclusiv cea testimoniala, iar instanța analizându-le si coroborându-le, concluzionează ca reclamantul nu a putut face dovada certă ca in perioada solicitata si-a îndeplinit sarcinile de serviciu și a fost prezent la lucru, timp de 8 ore zilnic.
Astfel, singurele probe concludente, dar nu și suficiente depuse la dosar de către reclamant sunt cele de la filele 61-68, respectiv un proces verbal din care rezultă că la data de 04.03.2013 reclamantul a preluat de la pârâtă o ștampilă ( nr. 2 a firmei), un "scadențar clienti", care cuprinde și perioada lunii martie 2013, dar care nu apare ca fiind ștampilat, și, deci, însușit prin semnătură de pârâtă.
Chitanțele aflate la dosar la filele 72-75 nu sunt suficiente, neputându-se cuantifica timpul alocat încasării acestora, nefiind completate cu alte activități desfășurate de reclamant și necoroborându-se cu alte mijloace de probă.
În schimb, pârâta face dovada lipsei de la serviciu a reclamantului, pe lângă probele menționate anterior, și cu cele două referate întocmite de economistul societății.
De asemenea, relevantă este și declarația martorei audiată în cauză, din care rezultă că reclamantul era obligat să se prezinte în fiecare dimineață la serviciu, iar la sfârșitul fiecărei zile să întocmească un raport de activitate, lucru pe care nu l-a realizat. A mai arătat că, în intervalul dedus judecății, l-a văzut pe reclamant venind la unitate o jumătate de oră, la sfârșitul programului de lucru, în două sau trei zile, când a stat de vorbă cu directorul unității. Martora a mai precizat că, atât ei, cât și altor angajați, li s-a cerut de către conducătorul unității să-l contacteze telefonic pe reclamant pentru a explica absența de la serviciu.
Concluzionând, instanța apreciază că reclamantul nu a făcut dovada că în perioada 01.03._13 și-a îndeplinit sarcinile de serviciu conform contractului individual de muncă.
Instanța apreciază că nu prezintă relevanță decizia din 2214/15.04.2013 de suspendare a contractului individual de muncă al reclamantului deoarece în aceeași zi reclamantul și-a dat demisia și prin Decizia 223/16.04.2013 a fost încetat contractul individual de muncă ( filele 32, 33 și 48).
Urmare a respingerii capătului de cerere principal, vor fi respinse și cele subsecvente, referitoare la dobândă, rata inflației, daune morale.
Fiind în culpă procesuală, față de respingerea cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 453 din noul C.p.c. instanța va obliga reclamantul să plătească pârâtului suma de 700 de lei, reprezentând cheltuielilor de judecată – onorariul de avocat cu chitanță depusă la dosar.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. A. G., CNP_, domiciliat în C., . A4, ., în contradictoriu cu pârâta . C., cu sediul în C., ., jud D..
Obligă reclamantul la 700 lei cheltuieli de judecată către pârât.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Martie 2014
Președinte, M. G. | Asistenți judiciari M. V. C. M. C. S. | |
Grefier, M. D. Ș. |
Red. Jud. MG și asist jud. CMV
4 ex./22.04.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
