Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 6906/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6906/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 4408/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 6906/2014
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. G.
Asistent judiciar C. E. I.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier L. R. M.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII PENTRU S. S., N. NICOLIȚA, P. V. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic C. E. pentru reclamant și consilier juridic A. J. pentru pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează lipsa relațiilor solicitate de instanță pârâtei, după care:
Consilier juridic J. pentru pârâtă depune la dosarul cauzei delegație și răspuns la adresa emisă de instanță.
Consilier juridic E. pentru reclamant depune la dosar note de ședință și practică judiciară.
Având pe rând cuvântul, consilier juridic E. pentru reclamant și consilier juridic J. pentru pârâtă arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea judecătorească în raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe fondul cauzei. Consilier juridic E. pentru reclamant solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâtei să plătească reclamanților despăgubiri determinate de necompensarea cu timp liber corespunzător a orelor lucrate de către aceștia în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale sau în zilele în care nu se lucrează, egale cu salariul corespunzător pentru orele prestate peste norma de lucru. Arată că reiese și din răspunsul depus la acest termen că reclamanții nu au beneficiat de timp liber corespunzător.
Consilier juridic J. pentru pârâtă solicită respingerea acțiunii.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 25.03.2014, SAP "Forța Legii" în calitate de reprezentat al salariaților, membrii de sindicat S. S. având funcția de asistent maternal, N. NICOLIȚA și P. V., ambii având funcția de instructor în educație, în temeiul art 28 din legea dialogului social nr 62/2011, raportat și la art 30 din cod pr civilă, a chemat în judecată Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului, (D G A S P C ) D. pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța să oblige pârâta să plătească reclamanților despăgubirile determinate de necompensarea cu timp liber corespunzător a orelor lucrate de reclamanți în zilele de repaus săptămânal și în celelalte zile în care, în conf. cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru începând cu data de 01.04.2011 până la pronunțarea unei soluții irevocabile.
În motivarea acțiunii a arătat că reclamanții sunt membrii ai sindicatului, angajați cu contract individual de muncă la unitatea pârâtă.
Învederează că funcțiile deținute de salariații membri de sindicat presupun supravegherea, acordarea de asistentă și îngrijirea copilului sau adultului cu handicap sau cu nevoi speciale pe baza planului de recuperare, în sisteme rezidențial, într-un program de lucru continuu, în ture.
Reclamanții nu au beneficiat de compensarea cu timp liber corespunzător a orelor lucrate începând cu data de 01.04.2011.
Apreciază că în cazul salariaților reclamanți s-au încălcat dispozițiile art 142 din Lg 53/2003 – Codul muncii, art 2 CAP.II din Anexa III din Legea Cadru nr 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ca normă specială care prevede plata pentru activitatea prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conf. cu reglementările în vigoare nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru.
Raportându-se la relația general special sau normă generală, normă specială, arată că trebuie să se țină seama și de caracterul și efectul normelor de excepție reprezentate de Lg 285/2010 pentru anul 2011, Lg 283/2011 pentru anul 2012, OUG 84/2012 pentru anul 2013 și OUG 103/2013 pentru anul 2014, acte normative care prevăd că în perioada 2011 – 2014 munca prestată în zilele de repaus săptămâna de sărbători legale și celelalte zile în care în conf. cu reglementările în vigoare nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.
Aceste norme se aplică înaintea normelor speciale și a normelor generale
Legiuitorul a dispus ca tot personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de conducere sau execuție care își desfășoară activitatea în zilele în care nu se lucrează " în cadrul schimbului normal de lucru"( sau în afara acestui cadru) să beneficieze de timp liber corespunzător, revenind, așadar la regula instituită de Codul muncii prin art 142 alin 1.
În măsura în care angajatorul, din orice motive, nu s-a aliniat conduitei impuse de norma de excepție, neacordând salariaților reclamanți timp liber corespunzător, sunt create premisele unui conflict de drepturi susceptibil a fi soluționat de către instanță potrivit legii.
Pentru cât au prestat activitatea în timpul liber în care, potrivit legii, trebuiau să fie liberi, salariații reclamanți sunt îndreptățiți la o despăgubire grevată de răspunderea patrimonială prevăzută de art 253 alin 1 Codul Muncii potrivit căruia angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiul răspunderii civile contractuale să îi despăgubească pe salariați în situația în care aceștia au suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Întinderea despăgubirilor, arată reclamantul, se constituie într-o problemă de fond asupra căreia instanța ar urma să se pronunțe în raport cu acest temei de drept invocat în acțiune.
În drept, a invocat pe prevederile Codului Muncii și celelalte norme legale menționate.
A depus la dosarul cauzei contractele individuale de muncă ale salariaților membri de sindicat precum și împuternicirile individuale prin care salariații membri de sindicat confereau calitate procesuală organului sindical, procesul verbal privind medierea.
Prin întâmpinare, instituția pârâtă solicită respingerea acțiunii și apreciază că normele legale menționate prin cererea de chemare în judecată au mai fost invocate și cu ocazia soluționării unui litigiu în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.
Învederează astfel că a intervenit autoritatea de lucru judecat.
Pe de altă parte ceea ce au calificat reclamanții ca fiind "despăgubiri" sunt în realitate drepturi bănești cu caracter salarial care au făcut obiectul unui litigiu anterior iar salariații nominalizați nu pot fi îndreptățiți la o despăgubire grevată pe răspunderea patrimonială devreme ce nu au suferit din culpa angajatorului un prejudiciu material sau moral în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Mai arată că, datorită crizei economice s-a suspendat ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice, așa cum a prevăzut OUG 109/2010, instituția pârâtă funcționând chiar și în prezent cu aproximativ 79% din necesarul de personal, activitatea desfășurându-se cu dificultate.
Cât privește pe reclamanta încadrată în muncă în funcția de asistent maternal profesionist învederează că potrivit art 8 alin 1 din Hot 679/2003, activitatea acesteia se desfășoară în baza unui contract individual de muncă care are un caracter special și de vreme ce salariata s-a obligat față de instituția pârâtă prin contractul individual de muncă și prin fișa postului ca și prin documentele ulterioare să asigure la domiciliu, creșterea, îngrijirea și educarea copiilor, în nici un caz nu se află în situația de a putea pretinde și beneficia de timp liber corespunzător.
Salariații în cauză își desfășoară activitatea într-un program de lucru în ture beneficiind de zile libere corespunzătoare fiecărei ture și de un spor de încordare psihică de 15%, astfel că nu este îndreptățită la despăgubiri.
S. reclamant a răspuns la întimpinare solicitând înlăturarea susținerilor instituției pârâte formulate prin întâmpinare.
În cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri pentru ambele părți, înscrisurile depuse de acestea și cele depuse de pârâtă la solicitarea expresă a instanței (pontaje lunare, state de salarii, calculul orelor efectuate - neplătite și necompensate cu timp liber corespunzător, în care se confirmă susținerile reclamanților ).
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele tribunalul constată că acțiunea este întemeiată și, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare, va fi admisă în parte, susținerile pârâtei urmând a fi înlăturate.
Pe excepție, instanța reține că în cauză nu operează autoritatea lucrului judecat.
Potrivit art 430 și 431 C.proc. civ., autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul unei hotărâri precum și considerentele acesteia și nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
În cauza dedusă judecății într-un alt ciclu procesual, reclamanții nu solicită despăgubiri ci, așa cum rezultă din întreaga motivare a acțiunii, stăruie în obligarea pârâtei la plata sporului salarial de 100%, având reprezentarea exactă a regimului juridic distinct pe care îl au sporurile în planul efectelor de asigurări sociale față de cel al eventualelor despăgubiri.
În considerentele hotărârii s-a motivat soluția de respingere a cererii .
Cum în prezenta cauză reclamanții solicită despăgubiri, tribunalul constată că între cele două pricini deduse judecății, diferă atât cauza, cât și obiectul. Astfel, dacă în prima cerere reclamanții solicita un spor de 100% ( înțeles ca ceva ce se adăuga la o entitate), în prezenta acțiune se solicită o despăgubire ca și entitate distinctă susceptibilă de a i se adăuga sau nu un așa zis spor.
Este adevărat că potrivit art 159 alin (2) C. muncii "pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani" ,este adevărat că potrivit art 160 din Cod "salariul cuprinde salariul de bază, îndemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri"
Din această perspectivă "plata" reglementată de art 2 din Legea –Cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice - Capitolul II: Reglementări specifice personalului din sănătate, din unitățile de asistență medico-socială și din unitățile de asistență socială/servicii sociale - în forma următoare:
"(1)Munca prestată de personalul din unitățile sanitare, de asistență socială și de asistență medico-socială, în vederea asigurării continuității activității, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se plătește cu un spor de 100 % din salariul de bază al funcției îndeplinite.
(2)Munca astfel prestată și plătită nu se compensează și cu timp liber corespunzător." are, incontestabil, caracterul unor drepturi salariale .
Această prevedere este, însă, inaplicabilă deoarece prin acte normative succesive, pe care tribunalul le-a calificat ca fiind norme de excepție, s-a consacrat obligativitatea unei conduite contrare în derularea raporturilor de muncă.
Astfel art. 9 din Legea nr. 285 / 2010 cu referire la anul 2011, art 7 din Legea nr. 283/2011, cu referire la anul 2012 și OUG 84/2012 cu referire la anul 2013 au dispus în esență " munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.
Dacă salariații au prestat activitatea pentru și sub autoritatea angajatorului în condițiile circumstanțiate de aceste acte normative de excepție, contraprestația angajatorului nu se va califica drept salariu susceptibil de a permite un spor (că numai salariul de bază poate primi un spor!) ci se va califica drept despăgubire.
Tribunalul constată așadar că munca suplimentară nu mai poate fi afectată pozitiv de existența sporului deoarece legiuitorul a impus ca salariaților să li se acorde timp liber corespunzător.
În situația în care, din orice motive, aceștia nu pot beneficia de timp liber corespunzător, devin îndreptățiți la despăgubire ce se calculează prin raportare la prevederile salariale din contractul individual de muncă.
Această despăgubire se va acorda nu pentru că s-a lucrat peste durata normală a timpului de lucru, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucra, în cadrul schimbului normal de lucru, ci pentru că s-a lucrat în zilele când trebuia să beneficieze de timp liber corespunzător așa cum legiuitorul a dispus prin actele normative de excepție.
Cum timpul liber corespunzător nu mai coincide cu cel în care se prestează munca suplimentară acordarea în cadrul despăgubirilor a unor sume corespunzătoare sporurilor nu se impune.
Salariatul este despăgubit potrivit 253 alin.1 C. muncii "angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul " nu pentru că a lucrat în zilele în care, potrivit legi, nu trebuia să lucreze, ci pentru că a lucrat când trebuia să beneficieze de timp liber corespunzător (indiferent că acest timp liber se suprapune cu zilele în care nu se lucrează, potrivit legii, sau, dimpotrivă cu zile normale de lucru)
Prin raportare la dispozițiile salariale din contractul individual de muncă (cu excluderea ideii de spor) despăgubirile la care va fi obligată instituția pârâtă se vor alinia atât prevederilor generale ale legislației muncii cât și normelor de excepție emise în considerarea dificultăților economice pe care le suportă unitățile bugetare.
Întinderea despăgubirilor, pentru fiecare salariat se constituie într-o stare de fapt ce se raportează exclusiv la "activitatea…care nu a fost compensată cu timp liber corespunzător"
În condițiile în care părțile nu au solicitat prin cererea de chemare și nici în conformitate cu dispozițiile art. 254 alin. 2 N.C.P. determinarea certă a acestei activități printr-o expertiză contabilă, instanța va dispune obligația generică, în sarcina angajatorului, de a determina despăgubirile după examinarea foilor de prezență și a celor de pontaj .
Oricum, aceste despăgubiri nu vor putea depăși cadrul consacrat de dispozițiile salariale ale contractului individual de muncă, iar în situația în care calculul efectuat de angajator este contestat de salariați se poate recurge la executare silită și la efectuarea unei expertize în dosarul de executare întocmit de executor.
În aceste împrejurări, instanța constată că apărarea pârâtei din întâmpinare că salariații au beneficiat de zile libere corespunzătoare este neîntemeiată. Zilele libere menționate în foile colective de prezență lunare sunt urmarea organizării activității în ture, nu urmare a faptului că pârâta ar fi compensat cu timp liber corespunzător munca din zilele de sâmbătă, duminică sau în zile de sărbătoare legală. Astfel, pentru a se considera zile acordate pentru compensare ar trebui ca în foile colective de prezență să se regăsească zile libere în plus față de cele cuvenite din planificarea turelor, ceea ce nu există.
Instanța nu va reține nici apărarea pârâtei că reclamanții nu au solicitat compensarea cu timp liber corespunzător deoarece nu este de natură să exonereze de răspundere angajatorul pentru nerespectarea obligațiilor care îi reveneau, printre care obligația prevăzută de art. 40 alin. 2 litera c din codul muncii potrivit căreia angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă și din contractul individual de muncă. Este atributul angajatorului de a organiza activitatea salariaților, iar cu acest prilej trebuie ca angajatorul să asigure salariaților toate drepturile prevăzute de lege.
În plus, legea nu prevede ca și condiție prealabilă pentru plata orelor suplimentare formularea unei cereri din partea salariatului de compensare cu timp liber.
Susținerea pârâtei că salariații au beneficiat de un spor de încordare psihică de 15% și astfel nu sunt îndreptățită la despăgubiri nu va fi reținută deoarece nu are suport legal.
Într-o situație distinctă se află salariații care au funcția de asistenți maternali profesioniști.
Art. 8 din HG 679/2003 circumstanțiază activitatea asistenților maternali în maniera:
"(1)Activitatea persoanelor atestate ca asistent maternal profesionist se desfășoară în baza unui contract individual de muncă, care are un caracter special, specific protecției copilului, încheiat cu un serviciu public specializat pentru protecția copilului sau cu un organism privat autorizat care are obligația supravegherii și sprijinirii activității desfășurate de asistenții maternali profesioniști."
Aceste dispoziții se completează cu prevederile din Legea nr. 272/2004 republicată în care se reiterează caracterul special al contractului de muncă încheiat între autoritate și asistentul maternal profesionist, iar în fișa postului care este anexă la contractul individual de muncă, pe care salariatul a semnat-o și și-a însușit-o este menționat expres că activitatea acestuia este permanentă.
Împrejurarea că activitatea de creștere, îngrijire și educarea copiilor aflați în plasament se desfășoară la domiciliu, că programul de lucru este impus de nevoile copiilor, iar planificarea timpului liber se face în funcție de programul familiei și al copiilor aflați în plasament face ca, cuantificarea temporală a activității să aparțină exclusiv asistentului maternal care a avut reprezentarea exactă a activităților ce se cereau executate în chiar momentul încheierii contractului individual de muncă. Sunt considerentele pentru care cererea reclamantului cu privire la salariata asistent maternal, va fi respinsă .
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărâre și considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul S. Administrației Publice "FORȚA LEGII" cu sediul în C. ., nr. 32, Jud. D., în calitate de reprezentant legal al salariaților membri de sindicat N. NICOLIȚA CNP_ și P. V. CNP_, împotriva pârâtei Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) D. cu sediul în C., .. 22, Jud. D.
Obligă pârâta să calculeze și să plătească cu titlu de despăgubiri sumele reprezentând drepturile salariale pentru activitatea prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale sau în zilele în care nu se lucrează, potrivit reglementărilor legale și care nu a fost compensată cu timp liber corespunzător, efectuată în perioada 01.04.2011 - 27.11.2014, de către: N. NICOLIȚA, având funcția de instructor educație și P. V., având funcția de instructor educație.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. Administrației Publice "FORȚA LEGII" cu sediul în C. ., nr. 32, Jud. D., în calitate de reprezentant legal al salariaților pentru membra de sindicat S. S. CNP_ având funcția de asistent maternal profesionist, împotriva pârâtei Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) D. cu sediul în C., .. 22, Jud. D.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul D..
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 27 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE,
M. G.
Asistent judiciar, C. E. I.
Asistent judiciar, M. C. S.
Grefier, L. R. M.
Red. Jud.M.G. și S.M.C.
4 Ex./10.12.2014
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 6587/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
