Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 5056/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5056/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 3541/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 5056/2014
Ședința publică de la 30 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Asistent judiciar A. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier M. D. Ș.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant Ș. C., Ș. G. și pe pârât I. NAȚIONAL DE CERCETARE - DEZVOLTARE ȘI INCERCĂRI PENTRU ELECTROTEHNICA - ICMET C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Pagarin S. pentru - reclamant - Ș. C., Ș. G., lipsind: - pârât - I. NAȚIONAL DE CERCETARE - DEZVOLTARE ȘI INCERCĂRI PENTRU ELECTROTEHNICA - ICMET C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, nemaifiind alte cererii de formulat și probe de administrat și constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat Pagarin pentru reclamanți solicită admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de fata
Prin acțiunea înregistrata la data de.07.03.2014 reclamanții S. C. ȘI S. G. au chemat in judecata pârâtul I. Național de Cercetare – Dezvoltare si Încercări pentru Electronica –ICMET C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună plata drepturilor salariale restante datorate conform contractelor individuale de munca si a actelor adiționale la contractul individual de munca., pe perioada ianuarie_13, sume reactualizate cu rata inflației pâră la data plății efective, precum și sumele reprezentând cheltuieli de judecată
In fapt au menționat că au fost salariații unității pârâte în baza unui contractul individual de munca încheiat pe durata nedeterminată.
Începând cu luna mai 2010 unitatea pârâtă a procedat la operarea unor diminuări salariale în procente diferite, justificate de situația financiară, respective venituri, fond salarii, raportări de manoperă și încadrarea în BVC și întemeiate pe dispozițiile art. 5 pct. 4(3) din CCM pe unitate care prevăd "în cazurile în care veniturile realizate nu conduc la acoperirea integral a fondului de salarii pentru perioada de raportare, salariile de bază ale salariaților, inclusiv ale celor cu funcții de conducere, se diminuează cu procentul de nerealizare"
Prin actul adițional nr. 2/20.12.2007 a fost modificat însă CCM pe unitate în sensul introducerii unui nou articol – art. 11.33, care la alin. 4 prevede obligația angajatorului de a achita salariaților diminuările operate în perioada următoare reducerii salariale, când încasările permit aceasta, dat nu mai târziu de trei luni
Aceeași prevedere a fost preluată și în actul adițional nr._, la CCM pe unitate, menținându-se astfel și în prezent obligația unității pârâte de a achita cota –parte din veniturile salariale neacordate (respectiv diminuările lunare ) în perioada următoare, când veniturile permit aceasta, dar nu mai târziu de trei luni.
Unitatea pârâtă nu și-a respectat obligația asumată prin CCM procedând lunar la diminuări salariale cu un procent variind între 15-25 %, dar neachitând nici până în prezent aceste rețineri. A înțeles să-și dovedească acțiunea prin interogatoriul unității pârâte, înscrisuri și expertiza tehnică de specialitate. A depus la dosar CCM la nivel de unitate, actele adiționale la CCM
A invocat practica judiciară a tribunalului D.,
In drept a invocat dispozițiile art. II ,33 din CCM pe unitate, art. 163,166, 269 din Codul muncii.
Pârâtul I. Național de Cercetare – Dezvoltare si Încercări pentru Electronica –ICMET C. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01._14 ( data cererii de chemare în judecată. Și-a întemeiat excepția prescripției pe prevederile art. 171alin (1) și art. 268 alin (1) din Codul muncii.
Pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii formulate deoarece salariaților le-au fost achitate toate drepturile salariale cuvenite conform contractului individual de muncă, iar prin contractul colectiv de munca la nivelul ramurii cercetare – dezvoltare – proiectare pe anul 2005 înregistrat la MMSSF –DPAS sub nr. 1221/25.05.2005 s-a stabilit ca salariile vor fi acordat într-un procent egal cu procentul de realizare a programului de activitate al fiecărui compartiment si după caz al unității.
Se susține ca diminuările salariale au avut loc pe fondul crizei economico financiare care nu a permis angajatorului sa realizeze venituri din care sa asigure plata salariului integral. Reclamanții răspund la întâmpinare învederând că dreptul lor la acțiune s-a născut la data de 01.04.2011, întrucât, așa cum se stipulează în actul adițional nr. 2/20.12.2007 modificat prin introducerea art. 11.33 alin 4 coroborat cu actul adițional nr. 3 /2008, diminuările salariale neacordate se acordă în perioada imediat următoare dar nu mai târziu de trei luni.
Pe fondul cauzei solicită respingerea susținerilor unității pârâte deoarece orice modificare a CIM se face numai prin acordul părților
Mai arată că dispozițiile emise de pârâtă privind modificarea salariului nu include acordul salariatului și ca urmare nu pot fi asimilate unui act adițional ci reprezintă acte administrative adresate departamentelor de Resurse Umane și Oficiul Juridic care aveau obligația de a o pune în acord cu dispozițiile legale, în speță art. 17 alin, 5, art. 41 alin 1 și 3 Codul Muncii.
Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocata de parat prin întâmpinare Tribunalul retine următoarele:
Dispozițiile referitoare la prescripție au caracter imperativ și drept urmare pot fi invocate oricând, de oricine și în orice stadiu procesual al judecății, aceeași concluzie reieșind si din Decizia in interesul legii nr. 1/2014, care a statuat ca " În interpret area și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabilește că prescriptive extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011."
Conform art. 1 din Decretul 167/1958 privind prescriptia extinctiva, "dreptul la acțiune avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescrițite, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege". Iar potrivit art. 2 "termenul la prescripție este de 3 ani" Astfel, articolul 268 din Legea nr. 53/2003 C o d u l m u n c i i, prevede ca:
"(1) Cererile in vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate:
a) in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care a fost comunicata decizia unilaterala a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de munca;
b) in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care s-a comunicat decizia de sancționare disciplinara;
c) in termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, in situația in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri câtre salariat, precum si in cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator;
d) pe toata durata existentei contractului, in cazul in care se solicita constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia; e) in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la actiune, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.
(2) In toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului."
Prescripția extinctiva reprezintă stingerea, după caz, fie a acelei componente a dreptului la acțiune care este posibilitatea titularului dreptului de creanța de a obține obligarea subiectului pasiv la executarea obligației corelative sau la recunoașterea dreptului subiectiv contestat, fie a însuși dreptului principal, datorita nesesizării organului de jurisdicție in termenul prevăzut de lege.
Prin urmare, prescripția extinctiva reprezintă practic o sancțiune indreptata împotriva pasivității titularului dreptului.
D. urmare, salariatul nemulțumit de cuantumul drepturilor salariale primite avea dreptul de a se adresa instanței de judecată, potrivit legii în termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de art.268 alin.1 lit.c din codul muncii rap.la art.3 și 7 din Decretul nr.167/1958.
In speța, acțiunea introductiva a vizat perioada 01.01._13 cererea fiind depusa la instanță la data de 07.03.2014.
Așadar, făcând aplicarea dispozițiilor legale mai-sus enunțate, Tribunalul constata ca perioada 01.01.2011 – 07._ se situează in afara termenului de prescripție, urmând ca excepția invocata de parat sa fie admisa doar in ceea ce privește aceasta perioada.
Pe fondul cauzei tribunalul constată următoarele:
Este adevărat că izvorul de drepturi și obligații în raporturile sociale de muncă este reprezentat de contractul individual de muncă astfel cum acesta este definit de art. 10 din Codul muncii.
Fiind vorba de un contract individual s-ar întrezări ideea de unicitate al acestuia ca și izvor de drepturi și obligații, idee pe care o agreează reclamanții atunci când reclamă necesitatea alinierii acestuia la realitățile sociale de muncă prin acte adiționale succesive convenite de către părți.
Capitolul II din Codul muncii ce reglementează "executarea contractului individual d muncă", prin art. 37 detașează de ideea de unicitate statuând că "drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă și al contractelor individuale de muncă"
Din punct de vere al legislației noastre termenul de contract este echivalent, sinonim cu acela de convenție. Convenția colectivă prezintă toate caracterele unui act legislativ:
a)este generală pentru că reglementează în mod uniform condițiile de muncă ale unei întregi mase de lucrători,
b)este abstarctă pentru că nu reglementează situația unui anume lucrător individual ci a tuturor lucrătorilor,
c) este permanentă deoarece se aplică de un număr indefinit de ori are aceeași putere ca o lege de ordine publică întrucât contractele individuale de muncă încheiate cu nesocotirea dispozițiilor sale sunt nule de drept.
Pe de altă parte contractul colectiv de muncă reprezintă o excepție de la principiul relativității efectelor contractului ceea ce îl deosebește atât de contractul civil în general cât și de contractul individual de muncă și, așadar acesta își produce efectele nu numai față de cei care l-au încheiat ci față de toți salariații din unitățile și patronii la care se referă.
În cauza dedusă judecății salarizarea personalului face obiectul d reglementare atât a contractului colectiv de muncă, cât și a contractului individual de muncă.
In conformitate cu dispozițiile art. 159 CM, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca.
La rândul sau, contractul individual de munca ce intervine intre angajat s angajator nu poate conține clauze contrare Codului Muncii, legilor speciale sau contractului colectiv de munca (la nivel național, la nivel de ramura, la nivel de unitate).
Observând contractul colectiv de munca la nivelul ramurii de cercetare-dezvoltare-proiectare pe anul 2005, înregistrat sub nr. 1221/25.05.2005 contractul colectiv de munca la nivel de unitate, înregistrat sub nr._/21.12.2006, si, respectiv, contractul colectiv de munca la nivelul ramurii cercetare-proiectare pe anii 2010 - 2015 nr. 614/04.01.2011, se constata ca, fara excepție, acestea au dedicat cate un un întreg capitol reglementarii salarizării.
Astfel, in toate aceste contracte se prevede ca angajatorul nu poate negocia salarii de baza prin contractul individual de munca sub salariul de baza minim brut pe unitate, in continuare prevăzându-se si cuantumul acestui salariu.
De asemenea, in aceste contracte – ce reprezintă legea parților in ceea ce privește salarizarea, s-a prevăzut, in mod expres, ca " Formele de organizare a muncii și de salarizare ce urmează să se aplice fiecărei activități se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate sau, după caz, instituție.
Formele de organizare a muncii și de salarizare ce se pot aplica sunt următoarele:
a) în regie sau după timp;
b) în acord;
c) pe bază de indicatori
d) alte forme specifice unității.
2) Organizarea muncii și salarizarea în acord pot avea loc într-una din următoarele forme:
a) acord direct;
b) acord progresiv;
c) acord indirect;
(3) Acordul direct, progresiv sau indirect se poate aplica individual sau colectiv.
(4) Formele de organizare a muncii si de salarizare ce ar urma sa se aplice fiecărei activitati si loc de munca se stabilesc prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate.
De asemenea, in contractele colective la nivel de ramura se prevede in mod expres ca "salariile vor fi acordate . cu procentul de realizare a programului de activitate al fiecarui compartiment si, dupa caz, al unitatii."
Astfel cum reiese din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, salarizarea reclamantului a fost făcuta in mod legal, in concordanta cu prevederile contractului colectiv la nivel de ramura si al celui la nivel de unitate.
Astfel, din fluturașii de salariu atașați dosarului cauzei se observa ca veniturile drepturilor salariale încasate lunar de către reclamant nu s-au situat sub nivelul salariului de baza minim brut pe unitate.
In ceea ce privește posibilitatea angajatorului de acorda salariul in cota procentuala, in funcție de procentul de realizare a programului de activitate al unitarii, Tribunalul apreciază ca aceasta modalitate este perfect legala, fiind stabilita prin negociere cu ocazia încheierii contractului colectiv de munca la nivel de ramura, respectiv, a contractului colectiv de munca la nivel de unitate.
Astfel, art. V.4. din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate (fila 37 dosar) este foarte clar in aceasta privința, prevazand in mod expres ca " plata salariilor la compartiment se va face in funcție de venitul realizat, fara a înregistra pierderi, cu condiția ca regia generala sa nu depaseasca valoarea aprobata."
In cazurile in care veniturile realizate de compartiment nu conduc la acoperirea integrala a fondului de salarii necesar compartimentului pentru perioada de raportare, salariile de baza ale salariaților, inclusiv ale celor cu funcție de conducere, se diminuează cu procentul de nerealizare.
Plata salariilor personalului din serviciile functionale se va face la nivelul mediu de realizare a veniturilor din ICMET".
Se retine, de asemenea, faptul ca aceste clauze contractuale NU au fost modificate prin actele adiționale ulterioare, modificările vizând cu totul alte aspecte.
Așadar, Tribunalul nu poate avea in vedere susținerea reclamantului, referitoare la modificarea unilaterala a salariului, de către angajator, fara o negociere prealabila, in cauza fiind evident ca diminuările salariale au fost facute in baza prevederilor contractului colectiv de munca, negociat si acceptat de pârtile contractante, printre care si reprezentanții salariaților (Sindicatul Liber ICMET, Sindicatul Liber NMP, Sindicatul Independent LIT si Sindicatul Independent ICMET –
Totodată, privitor la cuantumul salariului plătit reclamantului, Tribunalul retine ca salariile de baza de încadrare sunt prevăzute in anexele referitoare la grila de salarizare (acestea prevăzând un salariu de baza minim si un salariu de baza maxim, dar si programul complet de lucru – de 171,33 ore.
Așadar, se constata ca, in speța, reclamantul, in calitatea sa de angajat al paratului, beneficiază de un salariu determinabil, aferent muncii prestate în acord, al cărui cuantum (variabil, dar care nu poate cobori sub minimul prevăzut in contractul colectiv la nivel de unitate) depinde de realizarea programului complet de lucru si de vanturile realizate de unitate.
Acordul global reprezintă o formă de organizare și de retribuire a muncii prin care se leagă nemijlocit mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea și importanța muncii prestate.
Salarizarea in acord global presupune determinarea salariului potrivit unei formule matematice, care respecta principiul economic universal al corelației dintre salariu si productivitatea muncii (W), conform căruia creșterea salariului poate fi cel mult egala cu creșterea W, in caz contrar reducându-se profitul.
Salarizarea in acord global colectiv presupune salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale lunare, fiind diferita fata de salarizarea cu retribuția tarifara.
In literatura de specialitate s-a precizat ca, in situația salarizării pe bază de cote procentuale sau remiză, salariul se calculează ca o cotă procentuală din volumul (de regulă exprimat valoric) rezultatului activității (vânzări, livrări etc.).
Sarcinile lunare sunt considerate ca norme de munca, depășirea sau nerealizarea sarcinilor condiționând in mod direct proporțional veniturile obținute.
Observând înscrisurile aflate la dosar, se constata ca, in perioada dedusa judecații, procentul de realizare a programului de activitate al unitarii nu a fost de 100%, ci mai mic, salariații beneficiind de plata salariilor in cota procentuala egala cu procentul de realizare a programului de activitate al unității in conformitate cu prevederile art. V.6 alin.1 si 2 CCM.
De asemenea, analizând fluturașii de salariu se retine ca reclamantul nu a realizat programul de lucru complet, ci durate inferioare.
Nu in ultimul rând, Tribunalul are in vedere faptul ca, potrivit contractului colectiv la nivel de ramura aferent anilor 2010 – 2015, dar si celui anterior, acordarea diferențelor de drepturi salariale solicitate de reclamant nu este posibila decat . si anume, atunci când programul de lucru stabilit a fost realizat in procent de 100%, insa acordarea drepturilor salariale in același procent nu a fost posibila datorita nerealizării veniturilor unității in cuantumul necesar. D. in aceasta situație, salariile se acorda in același procent cu realizarea încasărilor, pentru toți salariații, fara ca salariile acordate sa scadă sub nivelul salariului de baza minim prevăzut in grila de salarizare, cota-parte a salariilor astfel neacordate urmând a se plăti in perioada următoare, când veniturile permit aceasta, dar nu mai târziu de 3 luni (art. V.6. alin.3 din contractele colective).
Având in vedere toate aceste considerente, instanța constata ca plata salariului in cota procentuala este legala, fiind prevăzuta in contractul colectiv de munca, negociat cu salariații, prin reprezentanții acestora – sindicatele, neputându-se retine ca diminuarea salariului a fost făcuta in mod unilateral, fara o prealabila negociere, astfel cum nefondat a susținut reclamantul.
Pe de altă parte, dacă reclamanții, din orice motive, se considera vătămați prin clauzele contractului colectiv de muncă, aveau posibilitatea să solicite cenzurarea acestuia prin constatarea nulității în tot sau numai a unor clauze, printr-o cerere adresată instanțelor judecătorești dar numai în termenele prevăzute de art. 268 alin 1 lit d ( pe durata existenței contractului ) sau e (șase luni de la data nașterii dreptului la acțiune)
O asemenea cerere nu s-a formulat de către reclamanți în termenele stabilite de lege, aceștia înțelegând să se prevaleze numai acele prevederi legale sau convenționale care le profită cu precădere.
In consecința, Tribunalul va respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiata.
Opinia asistenților judiciari este conforma cu hotărârea si considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții Ș. Constanțin și Ș. G., ambii domiciliațib în C. ., ., . împotriva Pârâtului I. Național de Cercetare- Dezvoltare și Încercări pentru Electrotehnică ICMET C. cu sediul în C raiova, . A, jud. D.
Cu apel în 10 zile de la comunicare ce se depune la Tribunalul D.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Septembrie 2014
Președinte, M. N. | Asistenți judiciari A. D. I. G. | |
Grefier, M. D. Ș. |
Red. Jud . MN/5EX/11.11.2014
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 677/2014. Tribunalul DOLJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
