Acţiune în constatare. Sentința nr. 3391/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3391/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 01-09-2015 în dosarul nr. 3391/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 3391/2015
Ședința publică de la 01 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Asistent judiciar C. S.
Asistent judiciar I. G.
Grefier C. O.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamant B. A., în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, personal și asistat de avocat G. D., lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, din oficiu, verificând competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 284 Codul muncii raportat la dispozițiile art. 131 alin. 1 NCPC, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză și aduce la cunoștința părților faptul că pot soluționa litigiul pe cale amiabilă, sau faptul că pot apela la procedura de mediere.
Se face estimarea duratei procesului, cu consultul părților. În acest sens, instanța acordă cuvântul pe probe.
Reclamantul, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorul C. C., nominalizat în cererea de chemare în judecată, pentru a dovedi condițiile în care și-a desfășurat activitatea și timpul efectiv lucrat.
Instanța încuviințează părților proba cu înscrisuri și pentru reclamant proba cu martorul C. C., care este audiat, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
În raport de probele propuse, reclamantul, prin avocat, apreciază că dosarul poate fi soluționat la termenul prezent.
Instanța estimează durata aproximativă a procesului la 6 luni și pune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă în întâmpinare.
Reclamantul, prin avocat, solicită respingerea excepției, deoarece potrivit dispozițiilor C.proc.civ. acțiunea în constatare este imprescriptibilă sub aspect extinctiv și învederează că nu mai are alte cereri de formulat.
În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, să se constate că activitatea desfășurată la societatea pârâtă în perioada 03.08.1973 – 25.06.1975 și 08.12.1976 – 01.05.1985 în profesia de bobinator și în perioada 01.05.1985 – 01.04.2001 ca electrician întreținere se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100% conform Ordinului 50/1990 și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr. de mai sus, reclamantul B. A. chemat în judecată pe pârâta . solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate ca activitatea desfășurata de reclamant în perioada 03.08._75, 08.12.1976 – 01.05.1985 în meseria de bobinator si in perioada 01.05._01 în functia de electrician întretinere se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100% conform Ordinului 50/1990, Anexa II pct. 29,69 si 79 si obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverință în acest sens,
În fapt, a arătat că a fost angajatul pârâtei în perioada 03.08._75, 08.12.1976 – 01.05.1985 în meseria de bobinator si in perioada 01.05._01 în functia de electrician întretinere la Fabrica MER .
.Întreaga perioada a lucrat în aceleași condiții de munca care erau deosebite în sensul ca efectua operatiuni de degresare chimica cu solventi organici sau solutii alcaline utilizând materiale cu risc foarte mare de îmbolnavire si care erau cancerigene precum azbestul, mica, cositor si lacuri de impregnare.
In drept își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. Ordinului 50/1990, Anexa II pct. 29,69 si 79 si art 40 alin 2 Codul muncii ., art 35 Cod proc civ.
Reclamantul a solicitat judecarea cauzei si în lipsa.
În dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri si proba testimoniala cu un martor pe care se obliga sa-l prezinte
În scop probator a depus la dosarul cauzei în copie cartea de identitate, carnetul de muncă,practica judiciare.
Pârâta . la data de 30.04.2015 a formulat întâmpinare prin care a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocând prevederile art 268 alin (2) si art 278 alin (1) codul muncii.si a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeata.
In drept si-a întemeiat cererea pe dispozitiile art 205 Cod proc civ .
In scop probator a depus la dosarul cauzei copie dupa urmatoarele inscrisuri: anexa 7 la CCM pe anul 1992 privind locurile de munca si conditiile de munca la Divizia la care a lucrat reclamantul.
Reclamantul la data de 18.05.2015 a formulat raspuns la întâmpinarea pârâtei prin care a reiterat cele sustinute în actiunea formulata si a mentionat faptul ca pârâta a acordat grupe de munca în mod discriminatoriu numai anumitor salariati considerând ca a încalcat principiul nediscriminarii pe care l-a avut în vedere si Curtea Constitutionala la pronuntarea Deciziei nr 87/ 1999.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Tribunalul nu poate considera că o asemenea cerere ar fi supusă unui termen de exercitare a dreptului la acțiune în condițiile art 268 alin 2 din Codul muncii pentru următoarele considerente:
Potrivit art 268 Codul Muncii:
"(1) Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:
a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;
b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancționare disciplinară;
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator;
d) pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;
e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
(2) În toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Potrivit art 29 Cod pr civilă, " Acțiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv de către una dintre părți sau a unei alte situații juridice, precum și pentru asigurarea apărării părților în proces".
Obiectul acțiunii civile îl constituie protecția pe cale judiciară a drepturilor subiective civile( drepturi reale, drepturi de creanță, drepturi de proprietate intelectuală, etc) și a unor interese legitime( situații juridice pentru a căror realizare, calea judecății este obligatorie), precum și asigurarea aplicării părților în proces.
Acțiunea civilă nu se confundă cu cererea de chemare în judecată, aceasta din urmă constituind numai una din formele concrete de manifestare a acțiunii civile, întrucât sfera mijloacelor procesuale fiind mai largă.
Totodată acțiunea civilă și dreptul la acțiune sunt două noțiuni distincte, cea de a doua constituind o prerogativa de a pune în mișcare mijloacele prevăzute care alcătuiesc acțiunea civilă.
După criteriul scopului urmărit de părți, cererile în justiție se împart în: cereri în constatare, cereri în realizare și cereri în construirea de drepturi.
Ca noțiune - art 35 din cod pr civilă – cererea în constatare este aceea prin care reclamantul solicită constatarea existentei unui drept al său( cererea în constatare pozitivă) ori a inexistentei unui drept al pârâtului împotriva sa( cerere în constatare negativă), indiferent dacă dreptul are caracter patrimonial sau nepatrimonial.
Trăsăturile caracteristice ale cererii în constatare sunt următoarele:
1. Imprescriptibilitatea.
Potrivit art 2502 alin 2 pct 2 cod civil " sunt imprescriptibile drepturile privitoare la acțiunea în constatarea existentei sau inexistentei unui drept", acest text, nepermițând nici o derogare de la legea specială.
2. Cererile în constatare de drepturi au caracter subsidiar în raport cu cererile în realizarea de drepturi, motiv pentru care instanța de judecată sesizată cu soluționarea unei astfel de cereri va invoca și va admite, în acest caz, din oficiu, excepția caracterului subsidiar al cererii în constatare în raport de cererea în realizare, respingând cererea ca inadmisibilă( excepție de fond, absolută și peremtorie).
3. Hotărârile judecătorești pronunțate în cererile în constatare de drepturi nu constituie titluri executorii.
4. Obiectul cererilor în constatare vizează numai un drept, iar nu o situație de fapt cu excepția ipotezelor prevăzute în dispozițiiile art 359 – 365 din cod pr civilă, care reglementează procedura asigurării dovezilor.
Raportarea la dreptul dedus judecății vizează numai competenta instanței care se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului potrivit art 125 din cod pr civilă, nu și cu privire la prescripția dreptului la acțiune care este stabilită în condițiile art 2502 alin 2 pct 2 cod civil.
Din prezentarea acestor dispoziții legale, instanța reține că" situațiile" și nu este vorba de cereri prevăzute la art 268 alin 2 Codul muncii nu pot face obiectul cererii în constatare pentru a justifica aplicarea termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Imprescriptibilitatea – ca trăsătură a cererii în constatare prevăzută de art 2502 alin 2 pct 2 din Codul Muncii nu permite derogări prin legi speciale.
Faptul că drepturile care se constată prin executarea cererii în constatare se naște dintr-un raport de muncă vizează competenta de soluționare a acestei cereri de către secțiile specializate – dreptul muncii și asigurări sociale din cadrul instanțelor competente.
Mai mult decât atât, prin formularea unei asemenea cereri nu se urmărește dobândirea unor drepturi patrimoniale, chiar și în situația în care s-ar pretinde că s-ar valorifica adeverința obținută pentru grupa de muncă, întrucât cuantumul lor nu este determinat sau determinabil în cursul acestui proces.
Un alt aspect pe care tribunalul urmează să-l rețină este că, într-o . alte cauze similare cu cea a reclamantului, această instanță, inclusiv instanța superioară Curtea de Apel C., a desfășurat o jurisprudență contrară din moment ce a admis acțiunile altor reclamanți și au respins cererea privind excepția prescripției dreptului la acțiune a angajatorilor pârâți.
Deși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut că această jurisprudență constituie, prin natura sa, consecința in esență a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competentei lor teritoriale, însă această practică contradictorie este în sine contrară principiului securității juridice, care este implicit în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul dintre elementele fundamentale ale statului de drept( a se vedea Baranowski împotriva Poloniei nr_/56 CEDO 2000-in).
Această incertitudine jurisprudențială are ca efect privarea reclamantului de acest drept care nu se naște numai din predarea carnetului de muncă, ci din Ordinului 50/1990, de posibilitatea de a obține beneficiul drepturilor sale, în condițiile în care altor persoane, care au prestat același fel de muncă în cadrul aceleiași unități, li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de dispozițiile legii, fiind contrară prevederilor art 6 alin 1 din Convenție.( P. Romaniei Cauza B. contra României Hotărârea 1/6.12.2007).
Potrivit Ordinului nr.50/1990, pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlorii tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la O.50/1990 sau
- sa își fi desfasurat activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de muncă, in situatia personalului muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție
- nivelul noxelor existente la locurile prevăzute în aceste grupe sa depășeasca nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă.
- sa fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale care se încadrează în grupa a II a de muncă, potrivit prevederilor art 2 din Ordinul nr. 50/1990 modificat și completat sunt cuprinse în Anexa nr.2.
Așa cum se observa din dispozițiile ordinului, acesta instituie principiul legalității grupelor de munca, in sensul ca activitățile, locurile de munca si categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind sa fie cuprinse expres in norme specifice domeniului.
Potrivit Art. 3 din Ordinul 50/1990 prevede că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Așa cum se observa din dispozițiile ordinului, acesta instituie principiul legalității grupelor de munca, in sensul ca activitățile, locurile de munca si categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind sa fie cuprinse expres in norme specifice domeniului.
In concluzie, potrivit Ordinului nr.50/1990, pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlorii tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la Ordinul nr.50/1990 sau
- sa își fi desfasurat activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de muncă, in situatia personalului muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție
- nivelul noxelor existente la locurile prevăzute în aceste grupe sa depășeasca nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă.
- sa fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
In concluzie, încadrarea in grupele de munca se face fie direct ca urmare a regăsirii in una din situațiile cuprinse in anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii in situații din cele prevăzute in anexe.
Simpla exercitare a funcției în condiții dificile nu atrage automat încadrarea in grupa de munca, fiind necesar ca activitățile, condițiile sau locul de munca sa fie din cele prevăzute in anexa II la Ordin.
În acest sens, instanța constată că Ordinul 50/1990 a avut în vedere încadrarea în grupele superioare de muncă a locurilor, activităților și categoriilor profesionale de muncă.
Așa cum rezultă din însăși titulatura acestui act normativ, beneficiază de încadrarea în grupe personalul care lucrează în: locurile de muncă nominalizate conform procedurii prevăzute de ordin, situație în care toți salariații ce desfășoară activitate în acel loc de muncă beneficiază de aceiași încadrare – indiferent de activitatea prestată ; activitățile nominalizate, situație în care beneficiază de încadrare toți salariații care prestează respectiva activitate (independent de funcția deținută și de locul de muncă); categoriile nominalizate, situație în care beneficiază de încadrare în grupă doar funcțiile și/sau categoriile de funcții nominalizate, indiferent de locul de muncă în care își desfășoară activitatea .
Instanța constata ca angajatorul a făcut demersurile necesare și a stabilit locurile de muncă ce se încadrează în grupele I și II de muncă, însă nici locul de muncă, nici activitatea prestată de reclamant, nu au fost încadrate în grupa II de muncă. Potrivit Situației locurilor de muncă grupa I și a II-a, rezultă că la secția unde reclamantul și-a desfășurat activitatea nu au fost încadrate în grupe de muncă activitățile desfășurate electricieni.
Declarația martorului COINTU C. audiat în cauză, nu conduce la concluzia ca reclamantul a desfășurat activitați in procent de 100% din programul normal de lucru zilnic in condițiile stricte prevăzute de textule de lege invocate, cumulativ cu existenta noxelor si a condițiilor concrete de munca.
Simpla exercitare a funcției în condiții dificile, grele sau periculoase de munca, astfel cum se desprinde din declarația martorului, nu atrage automat încadrarea in grupa de munca, fiind necesar ca activitățile, condițiile sau locul de munca sa fie din cele prevăzute in mod expres in anexa II la Ordin. Astfel aceasta proba nu este de natura sa răstoarne dovezile produse de catre unitate privind rezultatul demersurilor si procedurilor legale efectuate in sensul stabilirii locurilor de munca care au fost sau nu încadrate in grupe de munca.
În consecinta ,instanta va respinge cererea ca neîntemeiată.
Opinia asistenților judiciari este conforma cu hotărârea si considerentele acesteia
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă în întâmpinare.
Respinge cererea formulată de reclamant, B. A. CNP_, cu domiciliul in C., ..7, ., ., .,în contradictoriu cu pârâta . cu sediul in C. .. 80, jud. D..
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 01 septembrie 2015.
PREȘEDINTE M. F.
Asistent judiciar C. S.
Asistent judiciar I. G.
Grefier C. O.
Red jud. MF / As IG / 4ex / 10.09.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2035/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
