Acţiune în constatare. Sentința nr. 3442/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3442/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 01-09-2015 în dosarul nr. 13626/63/2014
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 3442/2015
Ședința publică de la 01 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. P.
Asistent judiciar A. V.
Asistent judiciar M. G. M.
Grefier L. S.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, prin avocat, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune având în vedere data introducerii acțiunii și acordă cuvântul pe excepția invocată.
Reclamantul, prin avocat, solicită respingerea excepției, apreciind că față de obiectul cererii, termenul de prescripție nu a început să curgă, dreptul nu a fost constatat.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.11.2014, reclamantul B. M. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând să o oblige pe pârâta să-i elibereze adeverință din care să rezulte că a lucrat în condiții de muncă specifice grupei a II-a pe toată perioada în care a fost angajatul paratei ,cuantumul veniturilor salariale precum si să-i constate că perioada 1971-1973 în care a urmat cursuri de calificare gradul I, reprezintă vechime în muncă.
În motivare, reclamantul a arătat că la emiterea deciziei de acordare a pensiei de invaliditate gradul I nu i-a fost luată în considerare ca vechime în muncă și perioada 1971-1973 în care a urmat cursuri de calificare gradul I, fără scoaterea din producție.
La dosar reclamantul a depus în copie: cartea de identitate, decizia de pensionare nr. 1-_/12.07.2004, certificatul de absolvire a cursului de calificare de gradul I, carnetul de muncă.
Intimata . a depus la data de 14.05.2015 întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii arătând că reclamantul a fost angajatul său în perioada 05.12._03 și a beneficiat de încadrarea în grupa II-a de muncă doar pentru perioada 01.05._01 (adeverința -_/08.02.2006). Parata a susținut că anterior anului 1990, meseria de rectificator nu a fost încadrată în grupa II-a de muncă. Totodată, pârâta a menționat în cuprinsul întâmpinării că în perioada august 1985-aprilie 1986 reclamantul a executat o condamnare la locul de muncă.
Societatea M. C. în perioada la care face referire reclamantul era nou construită și beneficia de condiții foarte bune de lucru, conforme cu normele de protecție a muncii, eliminându-se orice pericol de îmbolnăvire sau accidentare a salariaților. De asemenea, pârâta a mai arătat că pe parcursul desfășurării activității, reclamantul a mai lucrat și în meseriile de rectificator,lăcătuș, ascuțitor, rectificator.
Referitor la perioada 1971-1973 în care a urmat cursuri de calificare gradul I cu plat, fără participarea în producție, pârâta a susținut că acest curs a fost efectuat în baza HCM 2105/1969 și potrivit art. 10 din acest act normativ reclamantul beneficia de o indemnizație lunară, neavând calitatea de angajat.
La dosarul cauzei, pârâta a depus în copie: HCM 2105/1969, adeverința nr. 442/18.10.1973 emisă de "Uzina 7 noiembrie", procese verbale,note privind schimbarea locului de muncă,contractul individual de muncă.
La data de 18.05.2015, reclamantul și-a precizat acțiunea solicitând instanței să constate că în perioada septembrie_01 a lucrat în condiții specifice grupei I-a de muncă în procent de 100% și să-i elibereze o adeverință în acest sens.
În subsidiar, reclamantul a solicitat ca în situația în care instanța constată că nu îndeplinește condițiile specifice acordării grupei I-a să-i acorde grupa II-a de muncă.
În motivarea cererii reclamantul a susținut că a lucrat în perioada septembrie_01 în meseria de ascuțitor rectificator efectuând operații de muncă(sablaj uscat cu alice sau nisip, prelucrare ferodouri) specifice pct. 11 și 13 din Ordinul 50/1990 . A mai susținut că din actele aflate la dosar rezultă că pe întreaga perioadă septembrie_01 a fost angajat în aceeași meserie cu substanțe toxice cu care venea în contact sau pe care le inhala. Totodată și activitatea desfășurată 01 aprilie 2001 - septembrie 2003 se încadrează în condiții speciale de muncă conform Legii 19/2000.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată de instanță excepție care urmează a fi analizată cu prioritate în raport de disp.art.248 Cpciv, se rețin următoarele:
În soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune determinantă este stabilirea naturii juridice a acțiunii, având în vedere raportul juridic care stă la baza demersului judiciar al reclamantului respectiv, dacă între părți există un raport juridic civil și astfel s-a formulat o acțiune civilă, căreia îi sunt aplicabile dispozițiile legii civile privind imprescriptibilitatea, sau între părți există un raport de muncă,fiind vorba despre o acțiune privind soluționarea unui conflict de muncă și îi sunt aplicabile dispozițiile din Codul muncii cu privire la prescripție.
Instanța constată că acțiunea de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantului formulată împotriva fostului angajator este un raport juridic de muncă, el vizând executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu poate avea loc în afara unui raport juridic de muncă.
Astfel, devin aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, prioritare față de regulile generale din dreptul civil.
În acest sens sunt dispozițiile art. 278 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod (Codul muncii – nn.) se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
În raport de aceste prevederi, instanța constată că ,în ceea ce privește termenele de prescripție,Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun, reglementând termene speciale în care în care pot fi promovate acțiunile în justiție ,termene prevăzute de art.268 Codul muncii, republicat.
Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268.
Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268 ,devin incidente dispozițiile din alin.2 care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă, aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Prin urmare, în materia jurisdicției muncii, legiuitorul a stabilit faptul că nu există cereri imprescriptibile.
Rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă este restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate .
Cu privire la data de la care termenul de prescripție curge, se reține din cuprinsul carnetului de muncă al reclamantului că după abrogarea prevederilor Decretului 92/1976 privitor la carnetul de muncă, reclamantului i-a fost înmânat carnetul de muncă,la data de 25.06.2003, când i-a fost desfăcut contractul individual de muncă așa cum reiese din mențiunile carnetului de muncă, moment la care, cu o minimă diligență, putea lua cunoștință de mențiunile existente în carnetul său de muncă .
Totodată, cu o minimă diligență, printr-o cerere ce putea fi adresată angajatorului pârât, reclamantul ar fi luat la cunoștință de faptul că angajatorul nu l-a nominalizat ca desfășurând activitate în grupa a I a de muncă în perioada septembrie_01 sau în condiții speciale de muncă pentru perioada 01 aprilie 2001 - septembrie 2003 .
Se constată astfel că acțiunea a fost formulată peste termenul legal de prescripție, motiv pentru care instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu, cu consecința respingerii acțiunii în constatare privind încadrarea activității reclamantului în grupa a I-a pentru perioada septembrie_01 și în condiții speciale de muncă pentru perioada 01 aprilie 2001 - septembrie 2003 .
Cererea subsidiară privind obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe urmează a fi respinsă, ca o consecință a respingerii capătului principal de cerere referitor la încadrarea activității reclamantului în grupa de muncă și în condiții speciale de muncă.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele acesteia
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepție prescripției dreptului material la acțiune și, în consecință, respinge acțiunea reclamantul B. M. cnp_, domiciliat în C. ,., județul D. în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C. Bld .D., județul D. având ca obiect acțiune în constatare.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Instanța la care se depune cererea de apel este Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 01 Septembrie 2015
Președinte Asistenți judiciari Grefier
C. P. A. V. G. M. L. S.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
