Acţiune în constatare. Sentința nr. 470/2015. Tribunalul DOLJ

Sentința nr. 470/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 470/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA Nr. 470/2015

Ședința publică de la 03 Februarie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE C. Uncheașu

Asistent judiciar C. D.

Asistent judiciar A. V.

Grefier L. R. M.

Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul P. C. J. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. C. S.A., având ca obiect acțiune în constatare.

La prima strigare a cauzei, cu respectarea ordinii de pe lista de ședință, nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, după care:

Instanța dispune lăsarea dosarului la o nouă strigare la sfârșitul ședinței, având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților.

La reluarea cauzei, au răspuns reclamantul personal și asistat de avocat F. C. și martorul C. Ș., lipsind pârâta.

Instanța procedează la administrarea probei testimoniale sub prestare de jurământ cu numitul C. Ș., depoziția acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea procesului în raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Avocat C. pentru reclamant solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.

Instanța reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.06.2014, reclamantul P. C. J. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate că activitatea desfășurată de acesta în perioada 01.01._76 și 24.06._92, se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 %, conform Ordinului nr.50/1990 anexa II, pct. 34 precum și să fie obligată pârâta să-i elibereze adeverință în acest sens.

În motivare, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei, în perioada 1974-2003 în meseria de strungar și maistru la Secția Prelucrări Mecanice.

Învederează instanței faptul că în toată această perioadă a desfășurat activități de prelucrare prin așchiere a pieselor,finisare, polizare, șlefuire, lustruire, debitare și prelucrare a pieselor din materiale feroase și neferoase, de textolit, lemn stratificat, inox, carbune grafitat, din aceste procese rezultând fum, gaze, particule nocive. În activitatea de strunjire a pieselor era folosită emulsia de răcire, un amestec de ulei mineral, sodă caustică și apă, ce curgea permanent pe piesa încinsă, degajându-se astfel fum și noxe

Toate acest operațiuni au fost executate în condiții de temperaturi extreme, vara fiind foarte cald iar iarna foarte frig și de zgomot foarte puternic.Ventilație nu exista.

Cu toate acestea, deși a lucrat în același atelier și în aceleași condiții grele de muncă unitatea a recunoscut grupa a II–a de muncă doar unor colegi de-ai săi, iar altora nu, creând situații discriminatorii între salariați .

Pentru dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială

În scop probatoriu, a depus la dosar în copie carnetul de muncă și cartea de identitate.

Pârâta a formulat în cauză întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că simpla solicitare a reclamantului nu este un motiv pentru acordarea automată a grupelor de muncă, ci este necesar să se parcurgă procedura prevăzută de actul normativ .

A arătat că reclamantul a desfășurat o activitatea ce nu a fost încadrat în nici o grupă de muncă.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.

În scop probator pârâta a atașat la întâmpinare în copie: adresa nr.I/2112/141/25.10.2013 a CNPP, procesul verbal nr.70/99 din 28.06.1999 a Inspectoratului de Sănătate Publică D.

Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care reiterează cele susținute în cererea inițială.

La termenul din 03.02.2015 sub prestare de jurământ a fost audiat martorul C. Ș., declarația lui fiind consemnată și depusă la dosar.

S-a depus la dosar practică juridică.

Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:

Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantului se retine că în perioada 1974-2003 acesta a lucrat ca strungar și apoi maistru în cadrul Secției Prelucrări mecanice.

Din proba testimonială administrată în cauză, coroborată cu înscrisurile depuse la dosar, reiese că în funcția de strungar în perioada menționată reclamantul a realizat operațiuni de prelucrare piese din materiale feroase și neferoase, aluminiu, zinc,alamă, de strunjire prin așchiere, finisare,polizare pentru ascuțirea sculelor, finisare cu smirghel. Aceste operații presupuneau utilizarea lichidului de răcire compus din sodă caustică ce degaja vapori toxici, pulberi metalice care erau inhalate de muncitori.

Și în perioada când a fost încadrat ca maistru ,reclamantul desfășura aceleași operații descrise mai sus, în aceleași condiții.

Aceste operațiuni se efectuau pe parcursul întregului program de lucru, în condiții grele cu zgomot puternicși fără căldură.

Pârâta nu a încadrat activitatea reclamantului în grupa a II-a de muncă în mod nejustificat.

Având în vedere activitățile desfășurate de reclamant, condițiile de la locul său de muncă, instanța apreciază că activitatea acestuia se încadrează în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct. 34, din Ordinul 50/1990.

Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.

Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.

În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.

Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru și chiar suplimentar.

Instanța va avea în vedere si faptul că alți colegii ai reclamantului, care lucrau în aceleași condiții ca și aceasta, au obținut recunoașterea grupei de muncă de către unitate sau prin intermediul unor hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în contradictoriu cu unitatea pârâtă din speța de față.

Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectivă și rezonabilă. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.

Instanța retine astfel, că Ordinul nr. 50/1990 a fost emis tocmai pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului și reglementarea pensiilor de asigurări sociale de stat, scopul urmărit de reclamant fiind înlăturarea inechității produse prin neacordarea grupei de muncă de către angajatorul său, iar posibilitatea reclamantului de a se adresa instanței de judecată este în deplină concordanță cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Susținerea pârâtei că activitatea reclamantului nu poate fi încadrată în grupa a II a de muncă deoarece activitatea prestată în meseria de strungar nu se regăsește în niciuna din pozițiile anexei nr. 2 din Ordinul 50/1990, nefiind nominalizată de comisia mixtă patronat – sindicate nu poate fi reținută de instanță, deoarece încadrarea in grupele de muncă se face in funcție de condițiile nocive concrete existente la locul de muncă, de gradul de pericol pe care îl presupune activitatea desfășurată de o persoană și nu poate fi limitată de comisia de nominalizare. Lipsa nominalizării nu poate priva salariatul de un drept al său.

Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite acțiunea, va constata că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul unității pârâte în perioada 01.01._76 și 24.06._92, se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 %, conform Ordinului nr. 50/1990 anexa II, punctele 34 și, în temeiul dispozițiilor art 40 lit.h din codul muncii,va obliga pârâta să–i elibereze adeverință în acest sens.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea formulată de reclamantul P. C. J., domiciliat în C., ., nr.26, ., ., CNP_ în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în localitatea Ghercești, ., Jud.D..

Constată că activitatea desfăsurată de reclamant in perioadele 01.01._76 si 24.06._92 se incadrează in grupa a II a de muncă in procent de 100 % potrivit dispozitiilor Ordinului 50/1990 anexa II pct. 34.

Obliga parata sa elibereze reclamantului adeverinta in acest sens.

Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la Tribunalul D..

Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2015.

PREȘEDINTE,

C. Uncheașu

Asistent judiciar, C. D.

Asistent judiciar, A. V.

Grefier, L. R. M.

Red.Jud.CU/As jud CD/4 ex./09.02.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Sentința nr. 470/2015. Tribunalul DOLJ