Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 485/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 485/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 485/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 485/2015
Ședința publică de la 04 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Asistent judiciar M. D.
Asistent judiciar C. E. I.
Grefier C. O.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de contestatorul G. G., în contradictoriu cu intimatul I. DE C. ȘTIINȚIFICĂ, INGINERIE TEHNOLOGICĂ ȘI PROIECTARE MINE ȘI LIGNIT, având ca obiect contestație decizie de concediere
Dezbaterile și susținerile orale au avut loc în ședința publică din data de 28.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză la data de 04.02.2015, dată la care a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 10.06.2014, contestatorul G., G., s-a adresat Tribunalului D., cu o contestație împotriva deciziei de concediere nr. 1000/2.06.2014, emisă de intimatul ..I.T.PML SA C. solicitând anularea acesteia, reintegrarea pe postul deținut anterior și obligarea intimatului la plata unei despăgubiri egale cu salariile și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiar de la concediere până la reintegrare, conform art 80 din Codul Muncii.
In fapt, a arătat că, în decizia contestată a fost concediat în temeiul art 65 alin 1 și art 86 alin 5,6 din Lg 85/2006.
Consideră că decizia este nelegală deoarece a fost emisă la 4 zile după admiterea cererii de intrare în insolvență a intimatului din data de 29 Mai 2014, fără să fie elaborat și aprobat planul de reorganizare iar raportare ala art 86 alin 6 din Lg 85/2006 este aplicabilă numai în procedură de reorganizare simplificată sau în cazul intrării în faliment, institutul neaflându-se în această situație ci doar în perioada de observații. Pe de altă parte, conform art 86 alin 6 din Lg 85/2006 concedierea se putea face de către lichidator și nu de administratorul judiciar.
In decizia de concediere se menționează un act adițional la contractul individual de muncă care nu mai era valabil deoarece la 24.09.2012 se încheiase unul nou.
In structura organizatorică aprobată de A G A la 21.09.2009 colectivul de geologie cuprindea 8 persoane cu studii superioare și cinci persoane cu studii medii iar în prezent în acest colectiv sunt cinci persoane: Ghită G.- doctor în geologie, cercetător științific gradul II, Renta L. ing. geolog, P. C. ing.în automatică și calculatoare, T. B. ing.horticol și R. V. tehnician.
Desființarea locului de muncă nu trebuia să îl vizeze pe el, deoarece este singurul doctor în geologie și cercetător științific gradul II cu lucrări publicate în reviste de specialitate, cărti tehnice, ci alți salariați care au pregătire în alte domenii decât cel specific colectivului de geologie.
Arată că deține funcția de secretar al Sindicatului Liber Independent din ICSIT PML SA și că intimata a încălcat prev art 60 alin 1 lit g din Codul Muncii.
A mai fost concediat la 21.10.2009 și reintegrat prin sentința 1849/27.04.2010 apoi iar concediat la 3.06.2010 și reintegrat prin sentința 138/13.01.2011 a Tribunalului D..
Consideră că măsura s-a luat fără respectarea procedurii legale și este lovită de nulitate absolută în conform cu art 78 din Codul Muncii.
A depus la dosar copie de pe decizia de concediere nr 1000/2.06.2014, copie de pe structura organizatorică a A. la 21.09.2009, componenta Consiliului de conducere al Sindicatului Liber Independent și cartea de identitate.
La 17.10.2014 intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
A arătat că societatea a intrat în procedura generală de insolvență, la 28.05.2014, având datorii mari la creditori și la bugetul statului.
Conform încheierii din 28.05.2014 din dosarul_, a Tribunalului D. a fost numit administrator judiciar BNP CONSULT STRL C..
Administratorul judiciar a făcut aplicarea art 86 al 5 și 6 din Lg 85/2006 privind procedura insolentei și a încetat contratul individual de muncă al contestatorului fiind emisă decizia 1000/2.06.2016.
Aceste dispoziții din legea specială se aplică atât în perioada de observație a debitoarei cât și în faliment.
Prin actul adițional la contractul individual de muncă al contestatorului încheiat la 13.09.2012 au fost transpuse prevederile CCM la nivel de unitate respectiv art V pct 3, pct 1 și 5 potrivit cărora persoanele care nu au acoperire în pontaj datorită lipsei de lucrări de specialitate geologie beneficiază pe o perioadă de minim 3 luni de salariul minim pe economie, urmând a li se desface contractul individual de muncă dacă nu apar lucrări după cele trei luni.
Aceste dispoziții au fost aplicate contestatorului din ianuarie până în iunie 2014 inclusiv, deci mai mult de 3 luni.
Măsura de garantare a salariului minim chiar și în lipsa prestării muncii corespunzătoare încadrării este prevăzută în CCM pentru o perioadă de maxim 3 luni și reprezintă o modalitate de protecție ca specialistului, dar și o etapă premergătoare desființării locului de muncă ocupat de acesta datorită lipsei obiectului de activitate.
Desființarea locului de muncă a avut deci o cauză reală și serioasă.
Contestatorul a fost numit în funcția de secretar al sindicatului liber independent din cadrul societății în octombrie 2006 iar conform statutului sindicatului pct. 5 .1 alegerile se fac din doi în doi ani iar în cazul de față nu s-au mai organizat atunci când a expirat mandatul contestatorului.
Consideră că acesta nu mai ocupă funcția de secretar.
Legea asigură protecție membrilor din organele de conducere a Sindicatului în sensul că aceștia nu pot fi concediați pentru motive ce au legătură cu activitatea sindicală, dar este permisă concedierea ca urmare a desființării postului din lipsa obiectului de activitate.
Mai mult, prevederile art 60 alin 1 lit g din Codul Muncii nu se aplică in cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare a falimentului sau a dizolvării angajatorului în condițiile art. 60 alin 2 din codul Muncii.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri .
A depus la dosar încheierea din 28 Mai 2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr_, balanța de verificare, contractul de muncă al contestatorului, actul adițional la contactul de muncă din 01.09.2012, situația cu personalul care a fost retribuit cu salariul minim pe economie până în luna iulie 2014, extras din CCM, extras din Statutul Sindicatului Liber Independent din ICSIT PML C., tabel nominal cu membrii Consiliului de conducere al Sindicatului din unitate,.
Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare în care a solicitat respingerea apărărilor intimatei reiterând susținerile din contestație: că prevederile art 60 alin 1 lit g din Codul Muncii protejează pe salariații membrii în organele de conducere ale SINDICATULUI de orice concediere pentru motive care nu țin de persoana salariatului, că dispozițiile art 5.3 alin 2 din CCM la nivel de unitate privind salariul minim s-au aplicat ca urmare a faptului că intenționat unitatea nu i-a repartizat lucrări deși la nivelul colectivului au existat lucrări de specialitate, prevederile Lg 85/2006 se aplică numai în procedura de reorganizare simplificată, faliment sau dizolvarea angajatorului.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți respectiv înscrisurile depuse la dosar și alte înscrisuri în completare depuse de intimată la solicitarea contestatorului, solicitare încuviințată de instanță.
In acest sens au fost depuse la dosar sentința 7017/2.12.2014 pronunțată de Tribunalul D. înb dosarul nr_, sentința 4623/16.09.2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_, ștate de plată, fișele individuale de pontaj, decizia 1001/2.06.2014 de concediere a salariatului N. C. G., decizia 1002/2.06.2006 de concediere a salariatului F. O., ambii aflați în aceeași situație ca și contestatorul, decizia 10/06.06.2014 de sancționare disciplinară cu avertisment a contestatorului pentru neglijență în rezolvarea lucrării repartizare " actualizarea documentației tehnice de asecare a orizonturilor acvifere și detensionarea artezianului la carierea Peșteana Nord al cărui șef de proiect a fost referatul de cercetare disciplinară prealabilă, ce a stat la baza deciziei de sancționare, comunicarea din 29 Mai 2014, organigrama societății, certificat constatator eliberat de ORC, decizia nr 1/14.02.2014 de concediere a numitului P. G., decizia 6/5.05.2014 de concediere a numitului A. O., decizia 11/01.07.2014 de concediere a numitei C. N., decizia 26/14.04.2010 de concediere a numitei F. F., decizia nr 29/20.04.2010 de concediere a numitei F. G., decizia 28/19.04.2010 de concediere a numitei Baicon V., Decizia 120/12.10.2009 de concediere a numitului B. V., decizia 11/16.06.2009 a Consiliului de administrație, componenta Colegiului de conducere a Sindicatului, adresa Casei Județene de Pensii D. care confirmă că numitul G. G. a solicitat pensionarea și începând cu 23.06.2014 beneficiază de pensie anticipată parțial conform deciziei_/19.08.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoare:
Contestatorul a fost salariatul unității intimate in funcția de geolog/cercetător științific gradul II, doctor în geologie, cu contract individual de muncă nr._ .
Prin decizia contestată nr. 1000/02.06.2014 a fost concediat în temeiul art. 65 alin 1 și art 86 alin 5,6 din Lg 85/2006.
Contestatorul consideră că decizia este nelegală deoarece a fost emisă la 4 zile după admiterea cererii de intrare în insolvență a intimatului din data de 29 Mai 2014, fără să fie elaborat și aprobat planul de reorganizare, iar raportarea la art. 86 alin 6 din Lg 85/2006 este aplicabilă numai în procedură de reorganizare simplificată sau în cazul intrării în faliment, institutul neaflându-se în această situație, ci doar în perioada de observații. Pe de altă parte, conform art. 86 alin 6 din Lg 85/2006, legea insolvenței, concedierea se putea face de către lichidator și nu de administratorul judiciar.
Instanța constată că aceste critici sunt neîntemeiate.
Potrivit art. 86 alin 6 din Lg 85/2006 "Prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, după data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgență de către administratorul judiciar/lichidator, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Administratorul judiciar/lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare".
Instanța constată așadar că textul invocat se nu distinge în funcție de stadiul în care se află în derulare procedura și se aplică de la data deschiderii procedurii, care în cazul de față a fost realizată prin încheierea din 28.05.2014 de Tribunalul D. Secției a II a civilă în dosarul nr._ .
De asemenea este neîntemeiată susținerea contestatorului că decizia putea fi emisă doar de lichidatorul judiciar, nu si de administratorul judiciar. În forma textului aplicabilă la data emiterii deciziei de concediere se menționează expres că măsura se ia de către administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, oricare dintre aceștia fiind îndreptățiți să dispună măsura.
Conform încheierii din 28.05.2014 din dosarul_, a Tribunalului D. a fost numit administrator judiciar BNP CONSULT STRL C..
Administratorul judiciar a făcut aplicarea art 86 al 5 și 6 din Lg 85/2006 privind procedura insolentei și a încetat contratul individual de muncă al contestatorului fiind emisă decizia 1000/2.06.2016.
Susținerea contestatorului că în decizia de concediere se menționează un contract de muncă care nu mai era valabil, deoarece la 24.09.2012 se încheiase un act adițional la acesta nu este întemeiată deoarece contractul de muncă este contractul încheiat inițial, acesta fiind modificat pe parcurs prin acte adiționale. Măsura adoptată vizează încetarea raportului de muncă dintre contestator și intimată, raport care este unul singur.
Susținerea contestatorului că deține funcția de secretar al Sindicatului Liber Independent din ICSIT PML SA și că intimata a încălcat prevederile art. 60 alin 1 lit g din Codul Muncii nu va fi reținută de instanță deoarece.
Contestatorul a făcut dovada, că a fost ales membru in Consiliul de conducere al sindicatului liber independent din ., in calitate de secretar, in urma alegerilor generale din data de 30.10.2006 .
Potrivit statutului sindicatului, mandatul membrilor din consiliul de conducere este de doi ani, alegerile având loc din doi în doi ani.
Instanța constată însă că la data emiterii deciziei contestatorul nu mi era secretar deoarece a expirat mandatul in 30.10.2008 și nu a fost reales. Nu s-a făcut dovada că s-au mai organizat alegeri până în prezent.
De asemenea în statutul nu a fost reglementată posibilitatea prelungirii tacite a mandatului după expirarea acestuia. Dimpotrivă la art. 5.7 din Statul Sindicatului Liber Independent din ICITPML C. se menționează expres că alegerea în organele de conducere este permisă pentru unul sau cel mult două mandate consecutive.
Chiar dacă am reține că în lipsa organizării alegerilor contestatorul a păstrat funcția de secretar al sindicatului, acest lucru nu ar fi fost posibil decât pe durata a cel mult două mandate consecutive, adică cel mult până la 30.10.2010. Ca urmare la data emiterii decizie de concediere contestată în prezentul dosar nu mai putea deține funcția de secretar al sindicatului deoarece nu îi mai permitea chiar statutul acelui sindicat.
Nu se mai pune deci problema încălcării de către intimat al dispozițiilor art. 60 alin 1 lit g din Codul Muncii.
În plus, prevederile art. 60 alin 1 lit g din Codul Muncii nu se aplică in cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare, a falimentului sau a dizolvării angajatorului, în condițiile legii, așa cum reglementează art. 60 alin 2 din codul Muncii.
În ce privește fondul cauzei instanța constată că s-a făcut dovada cu organigrama înainte și după concediere că desființarea postului ocupat de contestator a fost efectivă, reală și serioasă, determinată de dificultățile economice, dificultăți confirmate chiar de . insolvenței.
Susținerea contestatorului că desființarea locului de muncă nu trebuia să îl vizeze pe el, deoarece este singurul doctor în geologie și cercetător științific gradul II cu lucrări publicate în reviste de specialitate, cărți tehnice, ci alți salariați care au pregătire în alte domenii decât cel specific colectivului de geologie este neîntemeiată deoarece intimatul a dat eficiență prevederilor din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate care prevăd posibilitatea desființării postului ocupat de un specialist, în cazul în care nu există acoperire în lucrări pentru acea specialitate.
Cu atât mai mult este posibilă o astfel de măsură în situația în care angajatorul este în procedura insolvenței.
Intimatul a făcut dovada cu acte că prin actul adițional la contractul individual de muncă din 13.09.2012 s-au transpus în cazul contestatorului prevederile contractului colectiv de muncă al societății, respectiv art. V.3 punctul 1-5 potrivit cărora "în ipoteza în care una sau mai multe specialități nu are acoperire în lucrări pe o perioadă de timp, administrația va identifica specialitățile cu acoperire și va redistribui specialiștii fără lucrări către aceste domenii. În cazul inexistenței posibilității de redistribuire a salariatului sau refuzului acestuia administrația îi va propune efectuarea concediului de odihnă corespunzător perioadei lucrate, iar după efectuarea concediului i se va asigura salariul minim brut pe unitate pentru o perioadă de trei luni. Dacă până la sfârșitul perioadei de trei luni nu se contractează lucrări salariatul poate opta pentru concediu fără plată de până la 90 zile calendaristice, în caz contrar rămânând fără obiect de activitate administrația va întocmi documentația pentru trecerea în șomaj, ceea ce înseamnă încetarea raportului de muncă.
Contestatorul s-a aflat în acesta situație deoarece din ianuarie 2014 până în iunie 2014 nu a avut lucrări repartizate, deoarece angajatorul nu a putut asigura acoperirea în lucrări, fapt constatat cu putere de lucru judecat și de instanța de judecată în dosarul nr._ .
Astfel contestatorul a beneficiat de salariul minim pe economie din luna ianuarie 2014 până în luna iunie 2014 inclusiv, în total 6 luni, ceea ce acoperă atât perioada celor trei luni cu salariul minim pe econome cât și perioada celor 90 zile în care putea beneficia de concediu fără salariu, așa cum rezultă din statele de salarii și fisele de pontaj lunare. După expirarea acestor perioade angajatorul era îndreptățit să procedeze la încetarea raportului de muncă.
Instanța nu va reține susținerea contestatorului că intenționat unitatea nu i-a repartizat lucrări deși la nivelul colectivului au existat lucrări de specialitate.
Prin sentința nr. 4623/16.09.2014 pronunțată de Tribunalul D. s-a statuat cu putere de lucru judecat că în perioada de referință reclamantul nu a fost singurul membru al colectivului care nu a avut repartizate lucrări în aceiași situație regăsindu-se și alți salariați .
De asemenea s-a dovedit de angajator că în cursul anului 2013, reclamantului i s-a repartizat lucrarea de specialitate "Actualizare documentații tehnice de asecare a orizonturilor acvifere și detensionarea artezianului la cariera Peșteana Nord" pentru care a semnat un contract intern, lucrare care i-a asigurat pontajul pentru perioada septembrie - decembrie 2013. Această lucrare în responsabilitatea reclamantului ca și sef de proiect nu a fost elaborată corespunzător iar beneficiarul nu a dat aviz favorabil lucrării și a solicitat refacerea documentației. Documentația a fost completată cu modificări minore dar beneficiarul nu a acceptat-o fără avizul CTE al SDM Tg J., și, în consecință, a fost refuzată la plată.
Pentru ca societatea să nu piardă contractul și să fie obligată la eventuale despăgubiri, arată pârâta, s-a decis ca alt specialist geolog să elaboreze lucrarea cu respectarea strictă a caietului de sarcini .
Tribunalul a constat că lipsa de lucrări nu se datorează unei repartizări defectuoase a portofoliului de lucrări de către persoanele abilitate în acest sens (conform contractului colectiv de muncă), ci chiar reclamantului, care nu a prestat munca pentru și sub autoritatea angajatorului la nivelul pretențiilor acestuia
Acestea au fost de altfel și circumstanțele pentru care contestatorul a fost sancționat disciplinar cu avertisment prin decizia nr. 10/06.06.2014 –fila 113.
Nu este întemeiată nici susținerea că nu ar fi trebuit concediat deoarece era singurul specialist. Măsura a fost luată tocmai pentru că în calitate de specialist nu avea acoperire în lucrări iar intimatul, în mod corect a aplicat dispozițiile art. V.3 din contractul colectiv de muncă aplicabil, respectiv lit. J pct. 3 din contractul individual de muncă modificat prin actul adițional din 01.09.2012 asigurându-i acestuia venitul minim garantat, urmată de concedierea sa, de desființarea postului .
În plus contestatorul nu a fost singurul salariat concediat, ci măsura a fost luată față de mai mulți salariați aflați în aceeași situație așa cum rezultă din deciziile de concediere depuse la dosar.
Față de cele arătate mai sus instanța va respinge contestația ca neîntemeiată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre și considerentele ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de contestatorul G. G., în contradictoriu cu intimatul I. DE C. ȘTIINȚIFICĂ, INGINERIE TEHNOLOGICĂ ȘI PROIECTARE MINE ȘI LIGNIT, având ca obiect contestație decizie de concediere nr. 1000/02.06.2014 emisă de intimat.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând să fie depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 04 februarie 2015.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
C. D. M. D. C. I. C. O.
Red. C. D.
4 ex. – 12.02.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 470/2015. Tribunalul DOLJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
