Acţiune în constatare. Sentința nr. 2647/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2647/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 1383/63/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 2647/2015
Ședința publică de la 04 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R. H.
Asistent judiciar M. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier C. C. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant S. I. și pe pârât S. C. JUDETEAN DE URGENTA C., având ca obiect acțiune în constatare .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta reprezentată de avocat P. A. lipsind unitatea pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Fiind primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, instanța constată că este competenta general, material și teritorial să judece prezenta cauză potrivit art 131 alin 1 Cod de procedură civilă raportat la art 269 Codul Muncii .
Instanța pune in discuția părților excepția prescripției dreptului material la acțiune prevăzut de art 268 alin 2 Codul Muncii invocata de pârâtă prin întâmpinare.
Apărătorul reclamantei pune concluzii de respingere a excepției, fără cheltuieli de judecata.
Instanța retine cauza in pronunțare asupra excepției invocate prin întâmpinare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin cererea formulată la data de 02.02.2015 și inregistrata de Tribunalul D. sub nr._, reclamanta S. I. a chemat in judecata paratul S. C. Judetean de Urgenta C., prin care solicita sa se constate ca activitatea desfasurata in perioada 13.10.1981 – 01.04.2001 se incadreaza in grupa a II-a de munca, conform punctului 185 din Anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990, in procent de 100 %, precum si obligarea acestuia la eliberarea unei adeverinte in acest sens. Cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, reclamanta sustine ca a fost angajata Spitalului C. Judetean de Urgenta C., unde a desfasurat meseria de spalatoreasca in cadrul Serviciului Administrativ.
Arata ca, urmare a solicitarii sale, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, Directia Control Conditii de Munca, prin adresa nr. 895/20.03.2001, i-a raspuns că, potrivit punctului 185 din Anexa 2 la Ordinul nr. 50/_ completat cu avizele ulterioare, spalarea si denocivizarea echipamentului de protectie utilizat la locurile de munca incadrate in grupele I și II, se incadreaza in grupa a II-a de muncă.,
Intelege sa se foloseasca de proba cu inscrisuri, proba cu interogratoriu și proba cu martori.
Isi intemeiaza actiunea pe Ordinul 50/1990, Ordinul nr. 125/1990 .
In dovedire, depune, in copie, practica judiciara, carte de identitate, carnet de munca.
Paratul S. C. de Urgenta C. a depus intampinare (filele 21 - 22) prin care a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune prevazut de art. 268 alin. 2 din Codul Muncii, iar pe fondul cauzei, respingerea actiunii ca neintemeiata..
Solicita judecarea cauzei in lipsa.
Analizand cu prioritate exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata din oficiu de instanta, potrivit dispozitiilor art. 248 C., Tribunalul retine urmatoarele:
Dispozițiile referitoare la prescripție au caracter imperativ și drept urmare pot fi invocate oricând, de oricine și în orice stadiu procesual al judecății, aceeasi concluzie reiesind si din Decizia in interesul legii nr. 1/2014, care a statuat ca " În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011."
Asadar, prescriptia extinctiva reprezinta stingerea, dupa caz, fie a acelei componente a dreptului la actiune care este posibilitatea titularului dreptului de creanta de a obtine obligarea subiectului pasiv la executarea obligatiei corelative sau la recunoasterea dreptului subiectiv contestat, fie a insusi dreptului principal, datorita nesesizarii organului de jurisdictie in termenul prevazut de lege.
Prin urmare, prescriptia extinctiva reprezinta practic o sanctiune indreptata impotriva pasivitatii titularului dreptului.
Tribunalul constata ca, în cauza dedusă judecății nu se poate reține că obiectul acțiunii este imprescriptibil, cum s-a susținut, întrucât nu se referă la constatarea existenței sau inexistenței unui drept conform art.35 NCPC, ci la constatarea unei stări de fapt rezultate din derularea raporturilor juridice de muncă, care au consecințe patrimoniale și deci, eventualele acțiuni rezultate din acestea sunt prescriptibile, în condițiile legii.
D. urmare, salariatul nemulțumit de neîncadrarea în grupa de muncă avea dreptul de a se adresa instanței de judecată, potrivit legii în termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de art.268 alin.2 din codul muncii rap.la art.3 și 7 din Decretul nr.167/1958, calculat de la data la care a luat cunoștință de neinscrierea grupei, aceasta fiind acțiunea în realizare pusă la îndemâna sa de legiuitor în scopul valorificării dreptului pretins.
Se retine ca, in materia dedusa judecatii, termenele de sesizare a instantei sunt prevazute in acte normative speciale, aceste termene derogand de la dreptul comun in materie (in masura in care nu sunt identice).
Astfel, articolul 268 din Legea nr. 53/2003 C o d u l m u n c i i, prevede ca:
"(1) Cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate:
a) in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care a fost comunicata decizia unilaterala a angajatorului referitoare la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau incetarea contractului individual de munca;
b) in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care s-a comunicat decizia de sanctionare disciplinara;
c) in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator;
d) pe toata durata existentei contractului, in cazul in care se solicita constatarea nulitatii unui contract individual sau colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia; e) in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.
(2) In toate situatiile, altele decat cele prevazute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nasterii dreptului."
Tribunalul constata ca in speta, actiunea formulata de catre reclamant se incadreaza in dispozitiile prev. de art. 268 al. 2 din C o d u l m u n c i i, in conformitate cu care termenul de prescriptie este de 3 ani de la data nasterii dreptului.
Dispozitia legala sus-mentionata este clara si lipsita de echivoc - "in toate situatiile", iar exprimarea legiuitorului referitoare la termenul de prescriptie in cazul cererilor formulate in vederea solutionarii unui conflict de munca, ce se incadreaza in alin. 2 al art. 283 din C o d u l m u n c i i, nu lasa loc nici unei interpretari sub aspectul duratei acestui termen.
Avand in vedere dispozitiile speciale referitoare la termenele in care pot fi formulate cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca, prevazute de art. 268 din C o d u l m u n c i i, nu se poate aprecia ca actiunea introductiva ar fi imprescriptibila din punct de vedere extinctiv, asa cum s-a sustinut de catre reclamant/a.
Pe de altă parte, trebuie retinut ca, spre deosebire de dreptul comun, în legislația muncii, care are un caracter special și derogator, sunt stabilite termene scurte de exercitare a termenelor de sesizare și de soluționare a diferitelor conflicte de muncă sau drepturi, cuprinse între 30 zile și maxim 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, imprescriptibilitatea fiind contrară principiilor generale care guvernează jurisdicția muncii, pentru protecția adecvată și în timp util a drepturilor părților din raporturile juridice de muncă, în scopul clarificării urgente a situațiilor conflictuale dintre aceștia.
Asadar, in conformitate cu disp. art. 283 alin. 2 din C o d u l m u n c i i, termenul de prescriptie este de 3 ani si incepe sa curga de la data nasterii dreptului.
In ceea ce priveste data nasterii dreptului, Tribunalul constata ca in speta, data nasterii dreptului la actiune il reprezinta momentul in care persoana interesata a cunoscut/ar fi trebuit sa cunoasca, cu un mimim de diligenta, neinscrierea in carnetul de munca a grupei solicitate.
În speța de față, reclamanta S. I. a fost angajata unitatii parate, in perioada dedusa judecatii, ca spalatoreasa, astfel cum rezultă din mentiunile carnetului de muncă.
Din mentiunile carnetului de munca, la pozitia 65, rezulta ca reclamanta a fost propusa la pensie limita de varsta la data de 01.08.2002.
Se constata, astfel ca, de la aceasta data, reclamanta a cunoscut faptul ca nu i s-a acordat beneficiul grupei a doua.
Asadar, avand in vedere aceasta data ( 01.08.2002), precum si cea a introducerii actiunii – 02.02.2015, este evident ca nu s-a respectat termenul de 3 ani prevazut de art. 268 alin.2 Codul Muncii.
Asa fiind, constatand ca termenul de prescriptie era implinit la data promovarii actiunii, 02.02.2015, Tribunalul va admite exceptia invocata din oficiu si va respinge actiunea.
Se va avea in vedere si faptul ca, in practica recenta a Curtii de Apel C. a fost imbratisata aceeasi solutie, prin Decizia nr. 1038/26.02.2015, pronuntata in dosar_, instanta de control judiciar retinand urmatoarele:
" Astfel,cauza de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantaui formulată împotriva fostului angajator este, în mod evident, un raport juridic de muncă, el vizează executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu putea avea loc niciodată în afara unui raport juridic de muncă.
Rezultă de aici că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, care se aplică cu prioritate față de regulile generale din dreptul civil.
În acest sens sunt dispozițiile art. 278 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod (Codul muncii – nn.) se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
În raport de aceste dispoziții,Curtea constată că ,în ceea ce privește termenele de prescripție,Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun,reglementând termene speciale în care în care pot fi promovate acțiunile în justiție ,termene prevăzute de art.268 Codul muncii,republicat.
Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268.
Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268 ,devin incidente dispozițiile din alin.2 care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Prin urmare, legiuitorul a stabilit faptul că în materia jurisdicției muncii nu există cereri imprescriptibile.
Rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă este restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate și stabilirea raporturilor juridice."
Tribunalul retine, in plus, ca aplicarea normelor de drept generale in detrimentul celor speciale presupune o gresita aplicare a legii.
Este de principiu că legea generală se aplică în orice materie și în toate cazurile, mai puțin în acelea în care legiuitorul stabilește un regim special și derogatoriu, instituind în anumite materii reglementări speciale, care sunt prioritare față de norma de drept comun, ce în astfel de situații se aplică numai unde legea specială nu dispune.
Caracterul prioritar al normei speciale decurge din însăși finalitatea adoptării ei, dovedind voința legiuitorului de a deroga de la legea de drept comun, prin prevederi de strictă interpretare și aplicare.
Legea generală poate să modifice sau să înlăture incidența legii speciale numai când cuprinde prevederi exprese în acest sens (in acest sens fiind o decizie din 05.06.2008 a Curtii de Apel C.), textele dreptului comun invocate in speta necuprinzand astfel de prevederi.
Sub acelasi aspect, teoria si practica judiciara au statuat, in mod unitar, ca hotararea este data cu incalcarea si aplicarea gresita a normelor de drept material in situatia in care se extinde aplicarea unei norme juridice dincolo de ipotezele la care se aplica ori restrangerea nejustificata a aplicarii prevederilor acesteia.
Prof. G. B., in cea mai recenta lucrare a sa, " D. Procesual Civil" – Ed. Hamangiu, 2015, precizeaza ca o asemenea situatie se intalneste in cazul in care se face aplicarea normelor de drept comun in cazul in care exista o norma speciala, derogatorie de la dreptul comun (pagina 645).
Asa fiind, Tribunalul va constata ca actiunea este formulata cu incalcarea termenului prevazut de art. 268 alin.2 C., astfel ca va admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si va respinge actiunea ca atare.
Opinia asistentilor judiciari este conforma cu lucrarile si considerentele hotararii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Respinge acțiunea reclamantei S. I., domiciliata in C., ., judetul D. in contradictoriu cu paratul S. C. Judetean de Urgenta C., cu sediul in C., ., judetul D., ca prescrisa.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicarea prezentei hotarari, cererea de apel urmand a se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2015
PREȘEDINTE M. R. H.
Asistent judiciar M. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier C. C. P.
Red. jud. M.R.H., a.j. M.D.
4 ex./18.06.2015
C.P. 05 Iunie 2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2246/2015. Tribunalul DOLJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
