Acţiune în constatare. Sentința nr. 46/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 46/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 5610/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 46/2015
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. P.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar A. V.
Grefier S. B.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul Ș. T. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul, personal și asistat de avocat C. D. și martorul I. G., lipsă fiind pârata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța procedează la audierea martorului I. G., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile pe fond.
Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se constată că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul pârâtei în perioadele 28.08._75 și 27.02._95 se încadrează în grupa a II-a de muncă în conformitate cu prevederile Ordinului 50/1990 anexa II, pct.34, în procent de 100% și obligarea pârâtei să elibereze reclamantului adeverință în acest sens. Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.04.2014, reclamantul Ș. T. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând să se constate că activitatea desfășurată în perioada 28.08._75 și 27.02._95 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100 %, conform Anexei II, pct. 34 din Ordinul nr. 50/1990 și să fie obligată pârâta să-i elibereze adeverință în acest sens.
În motivare, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei ., deținând funcția de strungar și că în perioada dedusă judecății a desfășurat activitate în cadrul unei hale unde se executau și operații de nituire, de sudură și lăcătușărie, activități încadrate în grupa a II-a de muncă. A mai arătat că în cadrul secției existau aproximativ 100 de utilaje cu care se executau operații de strunjire, rectificare, găurire, alezare, ascuțire scule, iar zgomotul produs de aceste utilaje depășea 80 dB, precizând totodată că activitatea sa consta în polizare, șlefuire și lustruire a pieselor din materiale feroase și neferoase în spații neventilate.
A menționat că a lucrat în aceste condiții pe toată perioada contractului de muncă.
În scop probatoriu a depus la dosar fotocopii de la cartea de identitate, carnetul de munca.
Pârâta a formulat la data de 30.05.2014 întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, activitatea desfășurată de reclamant și locul de muncă în care acesta și-a desfășurat activitatea nefiind încadrată în nicio grupă de muncă.
În dovedire, pârâta a anexat înscrisuri privind locurile de muncă și personalul încadrat în grupe de muncă la divizia în care reclamantul și-a desfășurat activitatea și anexa 7 la CCM privind locurile de muncă pe categorii de personal care au beneficiat de grupe de muncă de la Divizia Autovehicule și Vehicule Urbane (A.V.U.).
La solicitarea reclamantului a fost încuviințată proba cu un martor pentru a se dovedi condițiile de la locul de muncă, fiind audiat martorul I. G. în ședința publică din 13.01.2015, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar, instanța luând act că pârâta nu solicită în contraprobă audierea vreunei martor.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte ., Divizia Autovehicule și Vehicule Urbane (A.V.U.), Secția Mecanică, în perioadele 28.08._75 și 27.02._95, în meseria de strungar, așa cum rezultă potrivit mențiunilor din carnetul de muncă.
Activitatea reclamantului s-a desfășurat în același atelier pe toată perioada dedusă judecății, așa cum arată și pârâta în întâmpinare.
Așa cum rezultă din declarația martorului audiat în cauză, activitatea reclamantului presupunea confecționarea de piese din toate tipurile de materiale feroase și neferoase, operații în urma cărora rezultau pulberi și fum care erau inhalate de reclamant. În procesul de confecționare piesele erau răcite cu un lichid de răcire în componența căruia intra sodă caustică și care la contactul cu piesa încinsă degaja vapori toxici. Martorul a precizat că reclamantul executa și operații de polizare și șlefuire a pieselor.
Martorul a mai arătat că reclamantul a executat acest gen de operații pe parcursul întregului program de lucru.
Din declarația martorului reiese că majoritatea angajaților au obținut încadrarea în grupa a II-a de muncă ca urmare a unor litigii.
Pârâta nu a încadrat activitatea reclamantului în grupa a II a de muncă în mod nejustificat.
Având în vedere activitățile desfășurate de reclamant, condițiile de la locul său de muncă, instanța apreciază că activitatea acestuia se încadrează deci în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct. 34 din Ordinul 50/1990.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Instanța va avea în vedere si faptul că alți colegii ai reclamantului, care lucrau în aceleași condiții ca și aceasta, au obținut recunoașterea grupei de muncă, prin intermediul unor hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în contradictoriu cu pârâta din speța de față.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care in cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferentieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Instanța nu poate reține că acțiunea promovată de reclamant este inadmisibilă, întrucât Ordinul nr. 50/1990 a fost emis tocmai pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului și reglementarea pensiilor de asigurări sociale de stat, scopul urmărit de reclamant fiind înlăturarea inechității produse prin neacordarea grupei de muncă de către angajatorul său, iar posibilitatea reclamantei de a se adresa instanței de judecată este în deplină concordanță cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Susținerea pârâtei că reclamantul nu poate fi încadrată în grupa a II a de muncă deoarece nu a fost nominalizată de comisia mixtă patronat – sindicate constituită conform art 6 din ordinul 50/1990 nu poate fi reținută de instanță, deoarece încadrarea in grupele de muncă se face in funcție de condițiile nocive concrete existente la locul de muncă, de gradul de pericol pe care îl presupune activitatea desfășurată de o persoană și nu poate fi limitată de comisia de nominalizare. Lipsa nominalizării nu poate priva salariatul de un drept al său.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite acțiunea, va constata că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul pârâtei, în funcția de strungar în perioadele 28.08._75 și 27.02._95 se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ordinului 50/1990 anexa II pct. 34, în procent de 100% și va obliga pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens, conform dispozițiilor art. 40, alin. 2, lit. h din Codul muncii.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul Ș. T., având CNP_, domiciliat în C., ., județul D., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., .. 80, județul D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în perioadele 28.08._75 și 27.02._95 se încadrează în grupa a II-a de muncă în conformitate cu prevederile Ordinului 50/1990 anexa II pct. 34 în procent de 100% .
Obligă pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.
Cu drept de apel ce se va depune la Tribunalul D., în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 ianuarie 2015.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
C. D. P. C. D. A. V. S. B.
Red.Jud.C.D.P./As.jud.A.V.
4 ex./16.01.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
