Acţiune în constatare. Sentința nr. 2868/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2868/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 422/63/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 2868/2015
Ședința publică de la 12 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar A. P.
Asistent judiciar C. - M. M.
Grefier S. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant T. M. și pe pârâta S.C. E. S.A., având ca obiect acțiune în constatare
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns av.D. A. pentru reclamant,lipsind pârâta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care,
Av.D. A. pentru reclamant depune la dosar adeverința nr. 2108/08.06.2015 .
Instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune .
Av.D. A. pentru reclamant solicită respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune ,învederând că nu se solicită constatarea grupei a II ,ci doar procentul ca fiind de 100% și nu 80% ,anularea adeverinței emise anterior și obligarea pârâtei să elibereze o nouă adeverință. Depune practică judiciară.
Constatându-se dosarul în stare de judecată s-a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, reclamantul T. M. a chemat în judecată pe pârâta S.C. E. S.A solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că activitatea desfășurată de acesta în perioadele 11.08._76, 01.10._01 se încadrează în grupa aII a de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990, pct 3, Anexa II art 34, 41,45,69,160 și nu în procent de 80%, așa cum l-a încadrat pârâta ,conform mențiunilor din carnetul de muncă de la poz.21 și 92 și să fie obligată pârâta la eliberarea unei adeverințe, conform art 40 alin 2 lit h C.muncii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei în perioada menționată ca subinginer ( șef atelier producție și șef secție producție) în cadrul fabricii Transformatoare, Secția Ansamble Sudate, iar pârâta l-a încadrat în grupă d e muncă în procent de 80%,conform mențiunilor din carnetul de muncă de la poz.21 și 92 și nu 100%, așa cum ar fi trebuit, deoarece a lucrat în aceleași condiții, în același loc de muncă în procent de 100% și aproape permanent peste program și în zile de sărbători.
A mai arătat că, în toată perioada dedusă judecății, a lucrat în cadrul personalului tehnic productiv din cadrul Fabricii Transformatoare, Secția Ansamble Sudate,secție în care se desfășurau cele mai grele și periculoase activități, iar aceste locuri de muncă unitatea le-a încadrat în grupe de muncă, a lucrat în noxe puternice (radiații ultraviolete de la sudură, praf de la sudură, praf și pulberi de la activitățile de debitare, vapori toxici și gaze de la activitățile de degresare chimică cu diverși solvenți organici și soluții alcaline ).
În drept, a invocat dispozițiile Ordinului 50/1990, pct 3, Anexa II art 34, 41,45,69,160,art 35 NCPC, 1528 NCciv.
A depus la dosar în copie: carte de identitate, carnet d e muncă, adeverințe, decizia nr._/2014, adresa nr. 721/2001,anexa 6 la CCM 2005-2006, anexa 7 T la CCM pe 1996,anexa 5T la CCM, buletine de determinări de toxicologie sanitară, practică judiciară.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a arătat că lasă la aprecierea instanței soluționarea acțiunii, motivat de faptul că reclamantul și-a desfășurat activitatea într-un loc de muncă ce a fost încadrat în grupă de muncă, așa cum rezultă din anex 7 la CCM .
A mai arătat că salariații din secția la care a lucrat reclamantul au fost încadrați în procent de 100% în grupa aII a de muncă ,însă în prezent nu mai există acte din care să rezulte de ce reclamantul a desfășurat activitatea numai în procent de 80%.
La termenul de judecată din 15.05.2015 reclamantul a depus la dosar o cerere de modificare a acțiunii prin care a solicitat să se constate că procentul în care a desfășurat activitate într-un loc de muncă în grupa a II a de muncă, în perioada menționată în acțiune, este de 100% și nu 80%.
La ultimul termen de judecată instanța a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune .
S-a depus la dosar în copie: adeverința nr. 2108/2015.
Analizând cu prioritate, conform art 248 C., excepția prescripției invocată de pârâtă în întâmpinare, instanța a reținut următoarele:
În vederea soluționării excepției prescripție trebuie să se determine natura juridică a acțiunii având în vedere raportul juridic care stă la baza demersului judiciar adică, dacă între părți există un raport juridic civil și astfel s-a formulat o acțiune civilă,îi sunt aplicabile dispozițiile legii civile privind imprescriptibilitatea sau între părți există un raport de muncă,s-a formulat o acțiune pentru soluționarea unui conflict de muncă și îi sunt aplicabile dispozițiile din Codul muncii cu privire la prescripție.
Nu prezintă nicio relevanță analiza caracterului patrimonial sau nepatrimonial al cererii pentru că, indiferent de caracterul patrimonial sau nepatrimonial, conflictul de muncă nu poate fi declanșat decât în termenul de prescripție prevăzut imperativ la art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Astfel,cauza de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantului formulată împotriva fostului angajator este, în mod evident, un raport juridic de muncă, el vizează executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă și procentul din timpul efectiv de lucru, nu putea avea loc niciodată în afara unui raport juridic de muncă.
Rezultă de aici că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, care se aplică cu prioritate față de regulile generale din dreptul civil.
În acest sens sunt dispozițiile art. 278 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod (Codul muncii – nn.) se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
În raport de aceste dispoziții,instanța constată că ,în ceea ce privește termenele de prescripție,Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun,reglementând termene speciale în care în care pot fi promovate acțiunile în justiție ,termene prevăzute de art.268 Codul muncii,republicat.
Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268.
Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268 ,devin incidente dispozițiile din alin.2 care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Prin urmare, legiuitorul a stabilit faptul că în materia jurisdicției muncii nu există cereri imprescriptibile.
Rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă este restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate și stabilirea raporturilor juridice.
In conformitate cu disp. art. 268 alin. 2 din C o d u l m u n c i i, termenul de prescripție este de 3 ani si începe sa curgă de la data nașterii dreptului, Tribunalul constatând ca in speță, data nașterii dreptului la acțiune îl reprezintă momentul in care persoana interesata a cunoscut sau putea cunoaște neînscrierea in carnetul de munca a procentului corect aferent grupei recunoscute, respectiv 01.03.2008 când i s-a predat carnetul de muncă,ca urmare a pensionării, după cum rezultă din mențiunile carnetului de muncă, întrucât la acea data, reclamantul a luat sau putea lua cunoștință, manifestând o minima diligenta, despre înscrierile existente in carnetul de munca.
Pe de altă parte, trebuie reținut ca, spre deosebire de dreptul comun, în legislația muncii, care are un caracter special și derogator, sunt stabilite termene scurte de exercitare a termenelor de sesizare și de soluționare a diferitelor conflicte de muncă sau drepturi, cuprinse între 30 zile și maxim 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, imprescriptibilitatea fiind contrară principiilor generale care guvernează jurisdicția muncii, pentru protecția adecvată și în timp util a drepturilor părților din raporturile juridice de muncă, în scopul clarificării urgente a situațiilor conflictuale dintre aceștia.
Astfel potrivit art. 4 alin.2 din decretul 92/1976 "La încetarea activității sau in caz de transferare, carnetul de munca se înmânează titularului, completat cu toate înscrierile la zi".
Prin urmare, față de dispozițiile legale menționate mai sus, având în vedere data luării la cunoștință a mențiunilor din carnetul de muncă reținută mai sus ,respectiv 01.03.2008, acțiunea reclamantului este introdusă cu nerespectarea termenului de 3 ani, fiind introdusă la 19.01.2015, motiv pentru care instanța constată că este întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință o va admite și va respinge acțiunea precizată ca fiind prescrisă.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință respinge acțiunea precizată formulată de reclamantul T. M.,CNP_,cu domiciliul în C., ., ., . în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A.,cu sediul în C., .. 80, jud D. ca fiind prescrisă .
Cu apel în 10 zile de la comunicare,cererea de declarare a apelului se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 12 Iunie 2015
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar A. P.
Asistent judiciar C. - M. M.
Grefier S. P.
Red.jud.E.V./02.07.2015
4ex
| ← Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1109/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
