Acţiune în constatare. Sentința nr. 2202/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2202/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 2202/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 2202
Ședința publică de la 13 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I.
Asistent judiciar C. E. I.
Asistent judiciar Ș. I.
Grefier G. D. V.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul V. L. și pârâta . ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul V. L. asistat de avocat T. G., lipsă fiind pârâta .>
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care ;
Instanța pune în discuție cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamant.
Avocat T. G. pentru reclamant solicită admiterea cererii.
Instanța în temeiul art.415 C. alin.1 admite cererea si dispune repunerea cauzei pe rol.
Instanța, verificând competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 131 Cod Procedură Civilă raportat la art. 269 Codul Muncii, apreciază că este competentă general, material și teritorial de a soluționa prezenta cauză.
Instanța pune în discuție durata estimativă a cercetării procesului, în temeiul art.238 din C.p.c.
Avocat T. G. pentru reclamant estimează durata soluționării dosarului ca fiind 3 luni.
Instanța, în temeiul art.238 C.p.c., estimează durata cercetării cauzei ca fiind 6 luni.
Instanța pune în discuție probele.
Avocat T. G. pentru reclamant solicită admiterea probei cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu 1 martor pentru a dovedi condițiile în care și-a desfășurat activitatea reclamantul în perioada solicitată. Arată că în redactarea acțiunii s-a strecurat o greșeală cu privire la perioadă, în sensul că a doua perioadă este până la 01.04.2001, ci nu 29.06.2009.
Instanța încuviințează pentru reclamant proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu 1 martor în baza art.258 noul C.pc., considerându-le utile soluționării cauzei, pentru dovedirea situației de fapt invocate și pune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport de data introducerii acțiunii.
Avocat T. G. pentru reclamant solicită respingerea excepției, având în vedere practica juridica a instanțelor în această materie.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată la data de 22.09.2014, reclamantul V. L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. E. S.A., solicitând să se constate că activitatea desfășurată în meseria de electrician în cadrul unității angajatoare în perioada 01.11._80 și 01.10._09, și în meseria de tehnician proiectant în perioada 13.03._81 se încadrează în grupa II a de muncă, în procent de 100% și să oblige pârâta să-i elibereze adeverință în acest sens, conform art. 40, alin 2, litera h din Codul Muncii.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioadele 01.11._80, 01.10._09, a desfășurat activitatea de electrician în cadrul pârâtei, iar în perioada 13.03._81 de tehnician proiectant, meserii efectuate în condiții deosebite de muncă, fără a fi însă încadrat în grupa a II a de muncă, conform Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, pct. 69 și 160.
Invederează că în toată această perioadă a efectuat operațiuni de reparații și întreținere a utilajelor, de degresare cu solvenți chimici și soluții alcaline, triclor și diluant, operații de impregnare a motoarelor în lacuri de impregnare, de reparare, de montare și de ungere, folosind materiale de risc foarte ridicat, aliaje de lipit în urma cărora se degaja fum toxic, azbest și sticlă, vapori de solvenți.
Arata că a mai efectuat operații de întreținere și reparații macarale și că aceste activități au fost desfășurate în mod continuu la utilaje care se aflau în toate atelierele din Fabrica Mașini Rotative, respectiv: atelier impregnare, bobinaj, zincografie, sudură, standuri probe, construcții metalice, decapare și strungărie, că noxele emanate din aceste ateliere (pulberi de mică, de sticlă, de azbest, gaze și fum, particule nocive), se propagau în toată secția.
Sustine că a desfășurat activitățile în condiții grele de muncă, cu zgomot și trepidații, curenți de aer, la temperaturi foarte ridicate vara și foarte scăzute iarna, întrucât nu exista un sistem de ventilație corespunzător, acest mediu nociv având ca rezultat producerea de boli profesionale a mai multor colegi.
A mai învederat că unora dintre colegi li s-a recunoscut grupa de muncă de către unitate, în timp ce alții au obținut-o pe cale judecătorească.
Pentru dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii Cârțog N. și C. C..
A depus la dosar în copie: carnet de muncă, carte de identitate, carnetul de muncă și practică judecătorească.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică.
A susținut că pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul din activitate, indiferent de meserie sau funcție, trebuie să îndeplinească anumite condiții, respectiv, să fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2 la Ordinul nr. 50/1990 (art. 1 și 2 din Ordin), să fi desfășurat activitatea în aceleași condiții cu personalul din E. încadrat în grupele I și II de muncă (art.3 din Ordin) și să fi fost nominalizat de conducere împreună cu sindicatele, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășura activitatea persoanele respective (art.6 din Ordin).
Încadrarea în grupele de muncă s-a făcut fie direct ca urmare a regăsirii în una din situațiile cuprinse în anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii în situațiile din cele prevăzute în anexe.
Unitatea a urmat procedura de încadrare în grupe de muncă, cu respectarea art.4 și 5 din Ordin, iar comisiile patronat-sindicat au nominalizat persoanele care se încadrau în grupe de muncă și a înregistrat în carnetele de muncă activitățile desfășurate în grupe de muncă, acest lucru fiind obligatoriu conform Decretului nr. 92/1976, dovada urmării procedurii fiind anexele din CCM E. cu locurile de muncă, pe categorii de personal care au beneficiat de grupe de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990 și Ordinului nr. 125/1990 precum și tabelele nominale pe locuri de muncă sau activități întocmite de fiecare divizie(fabrică) în parte.
Mai învederează faptul că neaplicându-se grupă de muncă la aceste locuri de muncă și pentru aceste activități, unitatea nu a virat pentru reclamant la Casa de Pensii, indemnizația CAS majorată pentru a putea beneficia de grupă de muncă și faptul că unitatea nu mai poate fi obligată la plata diferențelor de indemnizații întrucât prevederile Ordinului 50/1990 au fost abrogate de 12 ani, iar dreptul material la acțiune al reclamantului s-a stins prin prescripție.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispoz. art. 205 C.p.civ.
La termenul de judecată din data de 18.03.2015, având în vedere lipsa părților, instanța a suspendat judecarea cauzei în baza art.411 alin.1.pct.2.
Cerere de repunere pe rol formulată de reclamant a fost aprobată de instanță la termenul din data de 13.05.2015.
La același termen, reclamantul a învederat instanței faptul că în redactarea acțiunii s-a strecurat o greșeală cu privire la perioada în care a desfășurat activitatea ca electrician și pentru care a solicitat grupă de muncă, în sensul că aceasta este de la data de 01.10.1981 până la data de 01.04.2001 și nu până la data de 29.06.2009.
Tot la termenul din data de 13.05.2015, instanța a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului.
Analizând cu prioritate excepția prescripției, instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost angajatul . cu data de 01.11.1979 în funcția de electrician și tehnician proiectant, potrivit carnetului de muncă depus la dosarul cauzei, până la data de 29.06.2006, când i-a încetat contractul individual de muncă, conform art. 65-68 din C.muncii coroborat cu OG nr.68/2003 cu modificările și completările ulterioare.
Prin prezenta cerere,a solicitat să se constate că activitatea desfășurată ca electrician în perioada 01.11._80 și 01.10._01 și ca tehnician proiectant în perioada 13.03._81, se încadrează în grupa II a de muncă în procent de 100 %, conform Ordinului nr. 50/1990, Anexa II, pct.79, pct.45, pct.34, pct.43 și pct.160 și să fie obligată pârâta să elibereze adeverință în acest sens.
Mențiunile referitoare la unitatea la care reclamantul și-a desfășurat activitatea, postul ocupat, salariu și mutațiile intervenite au fost înscrise în carnetul de muncă aflat în copie la dosar.
Din înscrierile efectuate în carnetul de muncă, rezultă că reclamantul nu a fost încadrat în grupa a II a de muncă, acesta luând cunoștință despre faptul că activitatea pe care a desfășurat-o în funcția de electrician și tehnician proiectant nu a fost încadrată în grupă de muncă la data de 29.06.2006, când i s-a desfăcut contractul de muncă și i s-a înmânat carnetul de muncă.
Elementul principal care contează în soluționarea excepției prescripție este determinarea naturii juridice a acțiunii, având în vedere raportul juridic care stă la baza demersului judiciar adică, dacă între părți există un raport juridic civil și astfel s-a formulat o acțiune civilă, îi sunt aplicabile dispozițiile legii civile privind imprescriptibilitatea sau între părți există un raport de muncă,s-a formulat o acțiune pentru soluționarea unui conflict de muncă și îi sunt aplicabile dispozițiile din Codul muncii cu privire la prescripție.
Astfel, cauza de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantului formulată împotriva fostului angajator este, în mod evident, un raport juridic de muncă, el vizează executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu putea avea loc niciodată în afara unui raport juridic de muncă.
Rezultă de aici că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, care se aplică cu prioritate față de regulile generale din dreptul civil.
În acest sens sunt dispozițiile art.278 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod (Codul muncii – nn.) se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
În raport de aceste dispoziții, instanța constată că, în ceea ce privește termenele de prescripție, Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun, reglementând termene speciale în care în care pot fi promovate acțiunile în justiție, termene prevăzute de art.268 Codul muncii, republicat.
Astfel, articolul 268 din Codul muncii, prevede că:
"(1) Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:
a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;
b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancționare disciplinară;
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator;
d) pe toata durata existentei contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;
e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.
(2) In toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului."
Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268.
Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268, devin incidente dispozițiile din alin.2 care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Prin urmare, legiuitorul a stabilit faptul că în materia jurisdicției muncii nu există cereri imprescriptibile.
Astfel, în cauza dedusă judecății nu se poate reține că obiectul acțiunii este imprescriptibil, cum s-a susținut, întrucât acesta nu se referă la constatarea existenței sau inexistenței unui drept conform art.35 NCPC, ci la constatarea unei stări de fapt rezultate din derularea raporturilor juridice de muncă, care au consecințe patrimoniale și deci, eventualele acțiuni rezultate din acestea sunt prescriptibile, în condițiile legii.
Rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă este restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate și stabilirea raporturilor juridice.
In conformitate cu dispoz. art.268 alin. 2 din Codul muncii, termenul de prescripție este de 3 ani și începe să curgă de la data nașterii dreptului, instanța constatând ca în speță, data nașterii dreptului la acțiune îl reprezintă momentul în care persoana interesată a cunoscut/putea cunoaște neînscrierea în carnetul de muncă a grupei solicitate, respectiv data încetării raporturilor de muncă 29.06.2006, sau cel târziu data de 01.01.2011 - data abrogării dispozițiilor Decr. nr.92/1976, întrucât la acea dată, reclamantul a luat/putea lua cunoștință despre înscrierile existente în carnetul de muncă.
Pe de altă parte, trebuie reținut că, spre deosebire de dreptul comun, în legislația muncii, care are un caracter special și derogator, sunt stabilite termene scurte de exercitare a termenelor de sesizare și de soluționare a diferitelor conflicte de muncă sau drepturi, cuprinse între 30 zile și maxim 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, imprescriptibilitatea fiind contrară principiilor generale care guvernează jurisdicția muncii, pentru protecția adecvată și în timp util a drepturilor părților din raporturile juridice de muncă, în scopul clarificării urgente a situațiilor conflictuale dintre aceștia.
Astfel, termenul de prescripție de 3 ani prevăzut pentru formularea acțiunii în justiție, a început să curgă de la data de 29.06.2006 și s-a împlinit cu mult înaintea promovării acțiunii (22.09.2014).
Față de aceste considerente, instanța va admite excepția invocată și va respinge cererea principală a reclamantului prin care a solicitat să se constate că în perioadele 01.11._80 și 01.10._01 și 13.03._81 a desfășurat activitate în grupa II de muncă, conform pct. pct.79, pct.45, pct.34, pct.43 și pct.160 din Anexa 2 la Ordinul nr.50/1990, în procent de 100%, și, conform principiului accesorium sequitur principale, va respinge și cererea accesorie privind obligarea pârâtei la emiterea unei adeverințe în acest sens.
La pronunțarea soluției instanța a avut în vedere atât practica unitară, actuală, în această materie a Curții de Apel C. (dosar nr._ ), cât și necesitatea unificării practicii și la nivelul Tribunalului D.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Respinge acțiunea formulata de reclamantul V. L., având CNP_, cu domiciliul în C., ., ., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta . sediul în C., .. 80, jud. D..
Executorie. Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică, azi, 13.05.2015.
Președinte M. I.
Asistent judiciar Ș. I.
Asistent judiciar E. C. I.
Grefier G. D. V.
Red./tehn. M.I.,S.I.
4 ex./25.05.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
