Acţiune în constatare. Sentința nr. 1426/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1426/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 1426/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 1426/2015
Ședința publică de la 18 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I.
Asistent judiciar Ș. I.
Asistent judiciar C. E. I.
Grefier S. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant D. M. și pe pârât . ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul și cj.C. P. pentru pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care,
Instanța, verificând competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 131 Cod Procedură Civilă raportat la art. 269 Codul Muncii, apreciază că este competentă general, material și teritorial de a soluționa prezenta cauză.
Instanța pune în discuție durata estimativă a cercetării procesului, în temeiul art.238 din C.p.c.
Reclamantul lasă la aprecierea instanței durata soluționării dosarului .
Cons.jr.C. P. pentru pârâtă estimează durata soluționării dosarului ca fiind 3 luni.
Instanța, în temeiul art.238 C.p.c., estimează durata cercetării cauzei ca fiind 6 luni.
Instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune,având în vedere data formulării acțiunii.
Reclamantul lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Cons.jr. C.P. pentru pârâtă de asemenea lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune.
.Constatându-se dosarul în stare de judecată s-a retinut spre soluționare .
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.09.2014, reclamantul D. M. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând să se constate că activitatea desfășurată în perioada_07 se încadrează în grupa a II - a de muncă, în procent de 100 %, cu obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverință din care să rezulte ca în perioada 1981 – 07.05.2007 a desfășurat activitate încadrată în grupa II de muncă.
În motivare, a arătat că în perioada dedusă judecății a fost angajatul unității pârâte . Tractoare și Mașini Agricole C.). De la data angajării 03.04.1981 a lucrat pâna la 12.01.1982 cand a fost încorporat. A susținut că a fost reîncadrat la data de 01.08.1983 în funcția de debitator în Secția I atelier debitare presaj pâna la data de 01.07.1996 cand i s-a schimbat funcția în presator, în cadrul aceleiași secții .Acesta susține că deși, în cartea de muncă sunt menționate alte meserii, reclamantul, în fapt, a lucrat ca debitator si presator.
Reclamantul arata că activitatea cea de debitator presupunea debitarea tablelor pe ghilotină, care presupunea decuparea la rece și la cald a tablelor decapante, a metalelor și țevilor, cu geosime de la 1 mm la 25 mm. Reclamantul poliza, șlefuia și lustruia piese din metal, lucrând cu prese de 800 de tone.Acesta lucra in condiții grele, în grig, praf, noxe, zgomot de 120 dB. Susține că a desfășurat activitatea în condiții foarte grele, în sensul că se lucrează în zgomot (120dB), frig, praf și noxe.
Reclamantul a criticat refuzul pârâtei de a-i elibera adeverință din care să rezulte că activitatea desfășurată în perioada_07 se încadrează în grupa a II,-a respectiv
Înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, proba testimonială, nominalizându-l în acest sens pe Furis M. M., și proba cu înscrisuri.
Își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Ordinului nr. 50/1990.
În scop probator, depune, în copie: adeverința nr._/10.03.2014 emisă de pârâtă, adeverința nr._/10.03.2014 emisă de pârâtă carnet de muncă, contractul de muncă nr. 9147/03.04.1981, interogatoriu.
Pârâta . a depus întâmpinare (filele 68-69), prin care solicită respingerea acțiunii.
În motivare arată că reclamantul a dobândit calitatea de salariat al său la data de 03.04.1981, ca debitator și presator la rece în Secția I Atelierul Debitare Presaj, fiind încheiat în acest sens contract individual de muncă.
După efectuarea unui curs de polificare in perioada 01.06._ până la reclamantul a fost transferat în cadrul Secției Mecano Energetic, lucrând ca instalator în perioada octombrie 1994-martie 1995 la Secția VI Mecanic Șef – secție fără încadrare într-o grupă superioară de muncă.
Mai spune pârâta că pentru perioada 01.11._06, reclamantului i-au fost recunoscute conditii deosebite de muncă, potrivit adeverinței_/10.03.2014.
Referitor la încadrarea în grupa a II a a martorului Furis M., acesta nu a primit recunoașterea grupei a IIa pentru perioada în care a lucrat în Atelierul Debitare Presaj ci pentru perioada lucrată ca sablator.Pârâta a depus la dosar nota de transfer din 01.08.1993, nota de transfer din 17.10.1994, anexe la cim, adeverinte eliberate reclamantului nr._/2014,_/ 2014,_/2014.
Menționează că nu toată societatea pârâtă a beneficiat de încadrare într-o grupă superioară de muncă, aceasta făcându-se pe locuri de muncă așa cum impuneau prevederile Ordinelor nr. 50/1990 și 125/1990
Apreciază că, atâta timp cât actele normative care reglementau încadrarea în grupele I și II de muncă au fost abrogate la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, după această dată nu mai există bază legală pentru încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite în grupe superioare de muncă, iar eliberarea adeverințelor privind atestarea faptului că, în anumite perioade anterioare datei de 01.04.2001 și numai pe baza documentelor întocmite la acea vreme, verificabile, aflate în evidența angajatorilor sau deținătorilor de arhive.
Or, în astfel de situație angajatorii nu au temei legal pentru a încadra activități desfășurate anterior datei de 01.04.2001, în grupe superioare de muncă, ci doar pentru a atesta un fapt consumat anterior datei de 01.04.2001, prin adeverințe eliberate conform Ordinului MMFES 590/2008.
În același sens spune că sunt și dispozițiile art. 158 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 care stabilește că adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 01.04.2001.
Solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Pârâta a depus răspunsul la interogatoriu luat de reclamant, fișa de post a reclamantului, anexa la cim, decizie nr. 393/1985, adeverințele nr._/10.03.2014, nr._/10.03.2014,_/10.03.2014
În sprijinul afirmațiilor sale depune, în copie: Referat către Consiliul de Administrație, adeverințele nr._/23.06.2014; nr._/23.06.2014; nr._/23.06.2014; nr._/ 23.06.2014 emise de pârâtă, Fișa de post, Notă pentru schimbarea locului de muncă, Anexa la contractul individual de muncă, Note transfer, contract de muncă reclamant, tabele și decizii de încadrare în grupa de muncă.
Instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, proba cu interogatoriul pârâtei și proba testimonială solicitată de reclamant.
La termenul din data de 28.01.2015 a fost audiat martorul Knizel I. – N. a cărui declarație se află consemnată și atașată la dosarul cauzei.
La termenul de judecata din data de 18.03.2014, instanta, din oficiu, a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.
Analizand cu prioritate aceasta exceptie, potrivit dispozitiilor art. 248 C., Tribunalul retine urmatoarele:
In ceea ce privește exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, instanța reține că dispozițiile referitoare la prescripție au caracter imperativ și drept urmare pot fi invocate oricând, de oricine și în orice stadiu procesual al judecății, aceeasi concluzie reiesind si din Decizia in interesul legii nr. 1/2014, care a statuat ca " În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011."
Pentru a solutiona insa aceasta exceptie se impune ca instanta sa stabileasca cu prioritate natura juridică a acțiunii, deoarece de aceasta depinde corecta dezlegare a excepției invocate din oficiu, întrucât potrivit disp.art.1 din Decretul nr.167/1958 dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Instanta are obligatia de a face aceasta analiza si în virtutea prevederilor art.22 Cod procedură civilă, care instituie obligatia de a da calificarea corectă cererii deduse judecății în funcție de conținutul său și nu de denumirea dată de parte.
Criteriile ce trebuie avute in vedere la stabilirea caracterului patrimonial sau nepatrimonial al unei actiuni au fost stabilite de instanta suprema prin Decizia in interesul legii nr. 32/2008.
De asemenea, Tribunalul va avea in vedere faptul ca, potrivit dispozitiilor art. 100 din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, persoanele care au desfasurat activitati in locuri de munca incadrate in grupele I si a II-a de munca, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfasurat activitati in locuri de munca incadrate in conditii deosebite, conditii speciale sau alte conditii de munca, potrivit legii, beneficiaza de majorarea punctajelor lunare realizate in perioadele respective, dupa cum urmeaza:
a) cu 25% pentru perioadele in care au desfasurat activitati in locuri incadrate in grupa a II-a de munca, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau in locuri de munca incadrate in conditii deosebite, potrivit legii;
b) cu 50% pentru perioadele in care au desfasurat activitati in locuri incadrate in grupa I de munca, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau in locuri de munca incadrate in conditii speciale, potrivit legii;
c) cu 50% pentru perioadele in care au desfasurat activitati in locuri incadrate in alte conditii de munca, potrivit legii.
De asemenea, art. 158 alin.(1) din acelasi act normativ stabileste ca perioadele de vechime in munca realizate in grupele I si a II-a de munca pana la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare in conditii deosebite, in vederea reducerii varstelor de pensionare.
D. urmare, avand in vedere criteriile stabilite de ICCJ prin Decizia nr. 32/2008, dar si scopul formularii actiunii – obtinerea unui beneficiu patrimonial reprezentat de majorarea punctajului de pensie în perioada în litigiu - instanta constata ca actiunea introductiva are un caracter patrimonial.
A sustine ca actiunea de obligare la acordarea unei grupe superioare de munca care - asa cum s-a aratat mai sus - produce consecinte patrimoniale directe, nu are caracter evaluabil in bani, inseamna a se ignora natura insasi a dreptului pe care se fundamenteaza actiunea, drept care este personal si cu continut economic.
ICCJ a statuat prin Decizia nr. 32/2008 ca "Un drept are caracter personal, fara continut economic si, prin urmare, este neevaluabil in bani, doar atunci cand este strans legat de persoana, servind la individualizarea acesteia in cadrul societatii sau al familiei: dreptul la viata, la sanatate si integritate fizica si morala, la libertate,la onoare,cinste, reputatie, dreptul la nume si la domiciliul etc. "
Prin urmare, dreptul a carui valorificare se urmareste prin actiunea pendinte, avand efecte directe patrimoniale, nu poate fi integrat drepturilor personale nepatrimoniale mentionate anterior, scopul formularii actiunii fiind acela de a beneficia de aceste drepturi banesti, "acordarea gupei" fiind indisolubil legata de acordarea drepturilor pecuniare corelative.
De asemenea, a sustine ca exista actiuni patrimoniale neevaluabile in bani inseamna a sustine o contradictie juridica, a spune de fapt ca exista drepturi patrimoniale neevaluabile in bani, ceea ce contravine naturii intrinseci a acestor drepturi, cea care le deosebeste de drepturile personale nepatrimoniale.
Prin urmare, actiunea pendinte este o actiune patrimoniala, pe calea acesteia tinzandu-se a se proteja un drept subiectiv patrimonial.
La randul lor, actiunile patrimoniale se impart in actiuni personale (prin care se incearca valorificarea unui drept de creanta - numit si drept personal), actiuni reale (prin care se urmareste valorificarea unui drept real sau apararea posesiei unui bun) si actiuni mixte (pentru valorificarea in acelasi timp, a unui drept real si a unui drept de creanta daca aceste drepturi sunt efectul aceleiasi cauze sau se gasesc . conexitate).
In speta, acțiunea nu poate fi caracterizată ca o acțiune în constatare, cu obiect nepatrimonial, deoarece aceasta are caracterul unei acțiuni în realizarea unui drept patrimonial, prescriptibil, potrivit art.1 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Prin cererea de chemare în judecată nu s-a solicitat să se constate existența unui drept nepatrimonial, care nu a fost acordat de unitatea pârâtă, ci dimpotrivă, cererea de chemare în judecată este o acțiune în realizare, al cărei obiect îl reprezintă solicitarea de a obliga unitatea pârâtă să o încadreze în grupa a-IIa, susținând că în fapt a lucrat în condiții deosebite, care se încadrează în aceasta grupa de muncă.
Prin urmare, reclamantul are interes să fie încadrat în grupa a II-a de muncă, pentru a beneficia, în temeiul legii, de reducerea stagiului de cotizare, precum și de majorarea punctajelor realizate pentru perioadele lucrate în grupa a -II a de muncă, dreptul de a fi încadrat în grupa a II-a de muncă având deci un caracter patrimonial, prescriptibil în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut în art.268 al.2 din Codul Muncii, cu referire la art.3 din Decretul 167/1958.
Conform art. 1 din Decretul 167/1958 privind prescriptia extinctiva, "dreptul la actiune avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege". Iar potrivit art. 2 "termenul la prescriptie este de 3 ani" Capatul principal de cerere, astfel cum a fost formulat, il constituie "obligarea paratei la acordarea grupei II de munca".
Asadar, prescriptia extinctiva reprezinta stingerea, dupa caz, fie a acelei componente a dreptului la actiune care este posibilitatea titularului dreptului de creanta de a obtine obligarea subiectului pasiv la executarea obligatiei corelative sau la recunoasterea dreptului subiectiv contestat, fie a insusi dreptului principal, datorita nesesizarii organului de jurisdictie in termenul prevazut de lege.
Prin urmare, prescriptia extinctiva reprezinta practic o sanctiune indreptata impotriva pasivitatii titularului dreptului.
Concluzionand, Tribunalul constata ca, în cauza dedusă judecății nu se poate reține că obiectul acțiunii este imprescriptibil, cum s-a susținut, întrucât nu se referă la constatarea existenței sau inexistenței unui drept conform art.35 NCPC, ci la constatarea unei stări de fapt rezultate din derularea raporturilor juridice de muncă, care au consecințe patrimoniale și deci, eventualele acțiuni rezultate din acestea sunt prescriptibile, în condițiile legii.
D. urmare, salariatul nemulțumit de neîncadrarea în grupa de muncă avea dreptul de a se adresa instanței de judecată, potrivit legii în termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de art.268 alin.2 din codul muncii rap.la art.3 și 7 din Decretul nr.167/1958, calculat de la data la care a luat cunoștință de neinscrierea grupei, aceasta fiind acțiunea în realizare pusă la îndemâna sa de legiuitor în scopul valorificării dreptului pretins.
In plus, se retine ca, in materia dedusa judecatii, termenele de sesizare a instantei sunt prevazute in acte normative speciale, aceste termene derogand de la dreptul comun in materie (in masura in care nu sunt identice).
Astfel, articolul 268 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, prevede ca:
"(1) Cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate:
a) in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care a fost comunicata decizia unilaterala a angajatorului referitoare la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau incetarea contractului individual de munca;
b) in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care s-a comunicat decizia de sanctionare disciplinara;
c) in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator;
d) pe toata durata existentei contractului, in cazul in care se solicita constatarea nulitatii unui contract individual sau colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia; e) in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.
(2) In toate situatiile, altele decat cele prevazute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nasterii dreptului."
Tribunalul constata ca in speta, actiunea formulata de catre reclamant/a se incadreaza in dispozitiile prev. de art. 268 al. 2 din Codul muncii, in conformitate cu care termenul de prescriptie este de 3 ani de la data nasterii dreptului.
Dispozitia legala sus-mentionata este clara si lipsita de echivoc - "in toate situatiile", iar exprimarea legiuitorului referitoare la termenul de prescriptie in cazul cererilor formulate in vederea solutionarii unui conflict de munca, ce se incadreaza in alin. 2 al art. 283 din Codul muncii, nu lasa loc nici unei interpretari sub aspectul duratei acestui termen.
Avand in vedere dispozitiile speciale referitoare la termenele in care pot fi formulate cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca, prevazute de art. 268 din Codul muncii, nu se poate aprecia ca actiunea introductiva ar fi imprescriptibila din punct de vedere extinctiv, asa cum s-a sustinut de catre reclamant/a.
In conformitate cu disp. art. 283 alin. 2 din Codul muncii, termenul de prescriptie este de 3 ani si incepe sa curga de la data nasterii dreptului, Tribunalul constatand ca in speta, data nasterii dreptului la actiune il reprezinta momentul in care persoana interesata a cunoscut neinscrierea in carnetul de munca a grupei solicitate, respectiv, data de 07.05.2007 - data incetarii raporturilor de munca cu unitatea parata, ca urmare a desfacerii contractului individual de munca in baza art. 55 si 65, alin 1 Codul Muncii, coroborat cu OUG 8/2003, intrucat cel tarziu la acea data, reclamantul a luat/putea lua cunostinta, manifestand o minima diligenta, despre inscrierile existente in carnetul de munca.
Pe de altă parte, trebuie retinut ca, spre deosebire de dreptul comun, în legislația muncii, care are un caracter special și derogator, sunt stabilite termene scurte de exercitare a termenelor de sesizare și de soluționare a diferitelor conflicte de muncă sau drepturi, cuprinse între 30 zile și maxim 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, imprescriptibilitatea fiind contrară principiilor generale care guvernează jurisdicția muncii, pentru protecția adecvată și în timp util a drepturilor părților din raporturile juridice de muncă, în scopul clarificării urgente a situațiilor conflictuale dintre aceștia.
La pronunțarea soluției instanța are în vedere practica unitară, actuală, în această materie, a Curții de Apel C., (dosar nr._ ), precum și necesitatea unificării practicii și la nivelul Tribunalului D..
Având în vedere considerentele prezentate, constatand ca termenul de prescriptie era împlinit la data promovarii actiunii, 18.09.2014, Tribunalul va admite exceptia invocata din oficiu si va respinge actiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul D. M., CNP_, domiciliat în C., ., Cămin 1, ., ap. 64, jud.D., în contradictoriu cu pârâta . cu nr. J_, având sediul în C., Bulevardul D. nr. 111, jud D..
Executorie
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică, azi, 18.03.2015.
PREȘEDINTE M. I.
Asistent judiciar Ș. I. Asistent judiciar C. E. I.
Grefier S. P.
Red./tehnored.M.I., C.I.
4 ex/17.04.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 743/2015. Tribunalul DOLJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
