Acţiune în constatare. Sentința nr. 2335/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2335/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 2335/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 2335/2015
Ședința publică de la 20 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Asistent judiciar M. D.
Asistent judiciar C. E. I.
Grefier M. Ș.
Pe rol, judecarea cauzei Litigiu de muncă privind cererea formulată de reclamantul A. T., cu domiciliul în mun. C., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A. C., cu sediul în mun. C., .. 80, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: reclamantul, lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, apoi,
Instanța, din oficiu, verificând competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 284 Codul Muncii raportat la dispozițiile art. 131 alin. 1 N.C.P.C., constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză și aduce la cunoștința părților faptul că pot soluționa litigiul pe cale amiabilă, sau faptul că pot apela la procedura de mediere.
Reclamantul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și cu martorul menționat în cerere.
Instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, respinge proba cu martori ca nefiind utilă, din oficiu ia interogatoriu reclamantului după care instanța din oficiu invocă și pune în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune, în raport de art. 268 alin.(2) C. muncii și în raport de faptul că reclamantul a avut posibilitatea să observe că nu i s-a acordat grupa de muncă de la data la care a fost pensionat, dată apreciată de instanță ca fiind data de la care începe să curgă termenul de 3 ani privind prescripția dreptului material la acțiune.
Reclamantul lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.01.2015, reclamantul A. T. a chemat în judecată pârâta . să se constate că a lucrat în grupa a II-a de muncă, cu obligarea eliberării unei adeverințe în acest sens.
În motivare arată că a fost angajatul unității pârâte la L.D.E., secția L.E. ca lăcătuș mecanic în perioada 16.11.1968 – 01.01.1994.
Susține că efectua lucrări de demontare și montare a motoarelor de tracțiune, în canal, la ungerea boghiurilor, schimbarea cilindrilor de frână; în urma probelor efectuate la locomotivele electrice se constatau defecțiuni, de exemplu: schimbarea motoarelor de ventilație, demontarea și degresarea contactelor ale osiilor și boghiilor fiind necesari lubrifianți (substanțe toxice), rezultând noxe.
Apreciază că activitatea pe care a desfășurat-o se încadrează în art. 2 din Decretul Lege nr. 68/1990, Anexa 2, punctul 34 și 184, acesta efectuând operații de polizare a pieselor ce erau turnate la atelierul turnătorie.
Procentul de lucru în cadrul secției L.E. era de 100 %, lucrând uneori și duminica.
Înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și proba testimonială, nominalizând în acest sens pe T. G..
În dovedire, depune, în copie, carte de identitate, carnet de muncă.
Pârâta . în cauză întâmpinare (filele 16 - 18) prin care solicita respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Arată că reclamantul a fost angajatul unității pârâte în funcția de lăcătuș mecanic la Divizia Locomotive Diesel Electrice – L.D.E.
Spune că pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și a II-a de muncă, personalul din activitate, indiferent de funcție, trebuia să îndeplinească anumite condiții, printre care, să fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2 la Ord. nr. 50/1990 (art. 1 și 2 din Ordin); să fi desfășurat activitate în aceleași condiții cu personalul din E. încadrat în grupele I și II de muncă (art. 3 din Ordin); să fi fost nominalizat de conducere împreună cu sindicatele, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășurau activitatea persoanele respective (art. 6 din Ordin).
În drept, întâmpinarea este întemeiată pe dispozițiile art. 205 cpc.
Solicită proba cu înscrisuri .
Reclamantul depune răspuns la întâmpinare (filele 26 -27) prin care solicită respingerea apărărilor formulate de pârâtă ca neîntemeiate.
La data de 20.05.2015, instanța din oficiu a luat interogatoriu reclamantului, acesta declarând că a lucrat la . anul 1968 până în anul 1994, când s-a pensionat, ocazie cu care a primit carnetul de muncă.
Spune că la primirea carnetului de muncă a observat că era menționat faptul că în perioada 1992 – 1994 a lucrat în grupa a II-a de muncă, însă nu a făcut nici un demers pentru recunoașterea grupei și pentru restul perioadei lucrate, prezenta acțiune fiind prima în acest sens.
În funcție de mențiunile din carnetul de muncă și de cele declarate de reclamant instanța din oficiu a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Reclamantul A. T., în perioada dedusă judecății, a fost angajatul unității pârâte ca lăcătuș mecanic, începând cu data de 16.11.1968 și până la data de 01.01.1994, când a fost pensionat.
Așa cum rezultă din mențiunile efectuate în carnetul de muncă la poziția 41, activitatea reclamantului, în perioada 01.05.1992 – 01.01.1994 a fost încadrată de unitate în grupa a II a de muncă prevăzută la punctul 103, Anexa II, Ordinul 125/1990, în total 1 an și 8 luni.
Prin prezenta cerere reclamantul solicită instanței să se constate că și restul activității sale se încadra în grupa a II a de muncă în baza aceluiași temei juridic deoarece a desfășurat activitate în aceleași condiții nocive ca în perioada ce a fost deja încadrată de unitate.
Din oficiu instanța a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de art. 268 alin.(2) C. muncii și în raport de faptul că reclamantul a avut posibilitatea să observe că nu i s-a acordat grupa de muncă de la data la care a fost pensionat, dată apreciată de instanță ca fiind data de la care începe să curgă termenul de 3 ani de prescripție a dreptului material la acțiune.
În vederea soluționării excepției prescripție trebuie să se determine natura juridică a acțiunii având în vedere raportul juridic care stă la baza demersului judiciar adică, dacă între părți există un raport juridic civil și astfel s-a formulat o acțiune civilă, îi sunt aplicabile dispozițiile legii civile privind imprescriptibilitatea sau între părți există un raport de muncă, s-a formulat o acțiune pentru soluționarea unui conflict de muncă și îi sunt aplicabile dispozițiile din Codul muncii cu privire la prescripție.
Nu prezintă nicio relevanță analiza caracterului patrimonial sau nepatrimonial al cererii pentru că, indiferent de caracterul patrimonial sau nepatrimonial, conflictul de muncă nu poate fi declanșat decât în termenul de prescripție prevăzut imperativ la art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Astfel, cauza de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantului formulată împotriva fostului angajator este, în mod evident, un raport juridic de muncă, el vizează executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu putea avea loc niciodată în afara unui raport juridic de muncă.
Rezultă de aici că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, care se aplică cu prioritate față de regulile generale din dreptul civil.
În acest sens sunt dispozițiile art. 278 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod (Codul muncii – nn.) se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
În raport de aceste dispoziții, instanța constată că, în ceea ce privește termenele de prescripție, Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun, reglementând termene speciale în care în care pot fi promovate acțiunile în justiție, termene prevăzute de art.268 Codul muncii,republicat.
Tribunalul constata ca in speța, acțiunea formulata de către reclamanta se încadrează in dispozițiile prev. de art. 268 al. 2 din Codul muncii, in conformitate cu care termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Dispoziția legala sus-menționata este clara si lipsita de echivoc - "in toate situațiile", iar exprimarea legiuitorului referitoare la termenul de prescripție in cazul cererilor formulate in vederea soluționării unui conflict de munca, ce se încadrează in alin. 2 al art. 268 din Codul muncii, nu lasă loc nici unei interpretări sub aspectul duratei acestui termen.
Având in vedere dispozițiile speciale referitoare la termenele in care pot fi formulate cererile in vederea soluționării unui conflict de munca, prevăzute de art. 268 din Codul muncii, nu se poate aprecia ca acțiunea introductiva ar fi imprescriptibila din punct de vedere extinctiv, așa cum s-a susținut de către reclamanta.
Așadar instanța nu va reține susținerea că acțiunea ar fi o acțiune în constatarea unui drept, căreia i s-ar aplica prevederile art. 2502 din codul civil care reglementează imprescriptibilitatea acțiunilor în constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Aceste dispoziții au caracterul unor norme generale în raport de dispozițiile art. 268 alin 2 din codul muncii, acestea din urmă reprezentând norma specială ce se aplică raporturilor de muncă, norma specială ce are prioritate față de norma generală.
De asemenea instanța nu va reține susținerea reclamantului că i se încalcă dreptul la pensie, drept de proprietate care este imprescriptibil deoarece în prezenta cauză reclamantul nu tinde la ocrotirea dreptului la pensie, ci la recunoașterea unui drept rezultat din raportul de muncă cu pârâta, drept supus reglementărilor codului muncii.
In ce privește susținerea că instanța nu ar putea invoca din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune instanța constată că este neîntemeiată.
Prescripția dreptului la acțiune în prezenta cauză este o prescripție care a început să curgă înainte de . noului cod civil și ca urmare este supusă reglementărilor ce erau în vigoare la data când a început să curgă, respectiv decretului 167/1958 care la art. 18 prevedea că "Instanța judecătoreasca si organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu sa cerceteze, daca dreptul la acțiune sau la executarea silita este prescris".
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 1/2014 pronunțată în recurs în interesul legii, decizie obligatorie pentru instanțe în care se arată că "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011”.
Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268.
Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268, devin incidente dispozițiile din alin.2 care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Prin urmare, legiuitorul a stabilit faptul că în materia jurisdicției muncii nu există cereri imprescriptibile, așadar nici acțiunea în constatarea condițiilor de la locul de muncă nu este imprescriptibilă, ci conform art. 268 alin. 2 din codul muncii se prescrie în 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Data de la care a început să curgă termenul de prescripție, data nașterii dreptului la acțiune îl reprezintă momentul in care persoana interesata a cunoscut/putea cunoaște neînscrierea in carnetul de munca a grupei solicitate, în cazul de față, data de 01.01.1994 - data încetării raporturilor de munca cu unitatea parata, ca urmare a pensionării, întrucât cel târziu la acea data, reclamantul a intrat în posesia carnetului de muncă și a luat/putea lua cunoștința, manifestând o minima diligenta, despre înscrierile existente in carnetul de munca.
Astfel potrivit art. 4 alin.2 din decretul 92/1976 "La încetarea activității sau in caz de transferare, carnetul de munca se înmânează titularului, completat cu toate înscrierile la zi".
Chiar dacă am trece peste acest moment și am considera că nu i-a fost înmânat carnetul de muncă la încetarea raportului de muncă acțiunea tot ar fi prescrisă în raport de data pensionării reclamantului 01.01.1994 când avea posibilitatea să vadă clar din decizia de pensie că nu s-a luat în calcul grupa de muncă pentru toată activitatea.
În prezentat cauză acțiunea a fost formulată la 28.01.2015 cu mult peste termenul general de prescripție de 3 ani, astfel că, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință va respinge acțiunea formulată ca fiind prescrisă.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune și, în consecință, respinge cererea formulată de reclamantul A. T., cnp_, cu domiciliul în C., ., ., . în contradictoriu cu pârâta . sediul în C., .. 80, județul D...
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând să fie depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 20 Mai 2015
PREȘEDINTE,Asistent judiciar, Asistent judiciar Grefier
C. D. M. D. C. E. I. M. Ș.
Red. jud. C.D.
4 ex./11.06.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
