Obligaţie de a face. Sentința nr. 3308/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3308/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 3308/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 3308/2015
Ședința publică de la 26 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar C. - M. M.
Asistent judiciar A. P.
Grefier S. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant ȘOȘEA I.( F. I.) și pe pârât ., având ca obiect acțiune în constatare
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta ,lipsind pârâta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care,
Instanța se consideră competentă în soluționarea cauzei, având în vedere domiciliul reclamantei, obiectul acțiunii și dispozițiile art. 269 Codul Muncii, art. 95 pct. 1 și art. 131 Cod de Procedură Civilă.
Reclamanta învederează că numele corect este ȘOȘEA I. conform cărții de identitate depusă la fila 6 dosar .
Instanța invocă din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune .
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat s-a acordat cuvântul.
Reclamanta apreciază a că formulat acțiunea în termen.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat ,excepții de invocat sau probe de administrat ,în raport de dispozițiile art.244 alin.1 Cod procedură civilă ,declară încheiată cercetarea procesului și reține cauza în pronunțare asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune .
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr de mai sus, reclamanta ȘOȘEA I.( F. I.) a chemat în judecată pârâta S.C. C. S.A. C. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că activitatea desfășurată în perioadele 14.08._97 s-a încadrat în grupa I de muncă potrivit pct 8 și 13 din Anexa I Ordinul 50/1990,precum și obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverință în acest sens.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în perioada menționată în acțiune a desfășurat activitatea în cadrul societății pârâte, în perioada 14.08._80 ca strungar, unde a executat operații de strunjire, șlefuire și polizare cu pietre naturale din cuarț a pieselor și materialelor feroase și neferoase, necesare fluxului de fabricație și de reparație al societății, conform pct 8 anexa 1 din Ordinul 50/1990 ,iar în perioada 01.12._97 la sectorul Fabricație, Atelierul Lăcătușărie, în meseria LMAET unde a executat operațiuni de prelucrare a ferodourilor, și anume debitarea ferodourilor după forma și mărimea saboților, găurirea, sanfrenarea, nituirea și polizarea acestora până a forma inițială, ferodouri lede saboți frână având compoziția pe bază de azbest, conform pct 13, Ordinului 50/1990 rezultând temperaturi ridicate și gaze toxice dăunătoare societății.
A mai arătat că hala de producție nu era dotată cu sistem de ventilație ,activitatea desfășurându-se pe întregul program de lucru.
A solicitat proba cu martori.
În drept, a invocat dis part 50/1990,Anexa I,pct 8 și 13 .
A depus la dosar în copie: carnet de muncă, carte de identitate.
La data de 27.04.2015 reclamanta, la solicitarea instanței prin rezoluția din 16.04.2015, a depus lista cu numele, prenumele și adresa martorilor.
La data de 18.06.2015 reclamanta a depus la dosar în copie practică judiciară.
Pârâta a înaintat prin e-mail adresa nr. 240/2015.
La ultimul termen de judecată instanța din oficiu a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Analizând cu prioritate, conform art 248 C., excepția prescripției invocată de pârâtă în întâmpinare, instanța a reținut următoarele:
În vederea soluționării excepției prescripție trebuie să se determine natura juridică a acțiunii având în vedere raportul juridic care stă la baza demersului judiciar adică, dacă între părți există un raport juridic civil și astfel s-a formulat o acțiune civilă,îi sunt aplicabile dispozițiile legii civile privind imprescriptibilitatea sau între părți există un raport de muncă,s-a formulat o acțiune pentru soluționarea unui conflict de muncă și îi sunt aplicabile dispozițiile din Codul muncii cu privire la prescripție.
Nu prezintă nicio relevanță analiza caracterului patrimonial sau nepatrimonial al cererii pentru că, indiferent de caracterul patrimonial sau nepatrimonial, conflictul de muncă nu poate fi declanșat decât în termenul de prescripție prevăzut imperativ la art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Astfel,cauza de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantului formulată împotriva fostului angajator este, în mod evident, un raport juridic de muncă, el vizează executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu putea avea loc niciodată în afara unui raport juridic de muncă.
Rezultă de aici că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, care se aplică cu prioritate față de regulile generale din dreptul civil.
În acest sens sunt dispozițiile art. 278 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod (Codul muncii – nn.) se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
În raport de aceste dispoziții,instanța constată că ,în ceea ce privește termenele de prescripție,Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun,reglementând termene speciale în care în care pot fi promovate acțiunile în justiție ,termene prevăzute de art.268 Codul muncii,republicat.
Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268.
Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268 ,devin incidente dispozițiile din alin.2 care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Prin urmare, legiuitorul a stabilit faptul că în materia jurisdicției muncii nu există cereri imprescriptibile.
Rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă este restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate și stabilirea raporturilor juridice.
In conformitate cu disp. art. 268 alin. 2 din C o d u l m u n c i i, termenul de prescripție este de 3 ani si începe sa curgă de la data nașterii dreptului, Tribunalul constatând ca in speță, data nașterii dreptului la acțiune îl reprezintă momentul in care persoana interesata a cunoscut/putea cunoaște neînscrierea in carnetul de munca a grupei solicitate, respectiv 01.07.1997 când i-a încetat contractul de muncă, după cum rezultă din mențiunile carnetului de muncă (f. 10 verso), întrucât la acea data, reclamanta a luat sau putea lua cunoștință, manifestând o minima diligenta, despre înscrierile existente in carnetul de munca.
Astfel potrivit art. 4 alin.2 din decretul 92/1976 "La încetarea activității sau in caz de transferare, carnetul de munca se înmânează titularului, completat cu toate înscrierile la zi".
Aceste dispoziții se coroborează cu faptul că începând cu aceeași dată de 01.07.1997, reclamanta a beneficiat de prevederile Legii nr. 1/1991 privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională, astfel cum rezultă din mențiunile efectuate de AJOFM D. în carnetul de muncă al acesteia.
Or, pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 1/1991, printre documentele necesare pentru acordarea indemnizației de șomaj în cazul persoanelor provenite din muncă, se regăsește și depunerea carnetului de muncă în original și copie, sau în cazul în care nu s-a întocmit carnetul de muncă, adeverința eliberată de angajatori și vizată de inspectoratul teritorial de muncă, din care să rezulte perioadele în care s-a prestat activitatea, precum și data și motivul încetării raporturilor de muncă sau de serviciu la ultimul angajator.
Rezultă așadar, că, de la această dată, 01.07.1997, reclamanta a cunoscut faptul că nu i s-a acordat beneficiul grupei a doua.
Pe de altă parte, trebuie reținut ca, spre deosebire de dreptul comun, în legislația muncii, care are un caracter special și derogator, sunt stabilite termene scurte de exercitare a termenelor de sesizare și de soluționare a diferitelor conflicte de muncă sau drepturi, cuprinse între 30 zile și maxim 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, imprescriptibilitatea fiind contrară principiilor generale care guvernează jurisdicția muncii, pentru protecția adecvată și în timp util a drepturilor părților din raporturile juridice de muncă, în scopul clarificării urgente a situațiilor conflictuale dintre aceștia.
Prin urmare, față de dispozițiile legale menționate mai sus, având în vedere data luării la cunoștință a mențiunilor din carnetul de muncă reținută mai sus ,respectiv 01.07.1997, acțiunea reclamantei este introdusă cu nerespectarea termenului de 3 ani, fiind introdusă la 25.02.2015, motiv pentru care instanța constată că este întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință o va admite și va respinge acțiune ca fiind prescrisă.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamanta ȘOȘEA I.( F. I.),cu domiciliul în C., . E6a,., . în contradictoriu cu pârâta .,cu sediul în C., ., jud D., ca fiind prescrisă .
Cu apel în 10 zile de la comunicare,cererea de declarare a apelului se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2015
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar C. - M. M.
Asistent judiciar A. P.
Grefier S. P.
Red.jud.E.V./02.07.2015
4ex
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
