Acţiune în constatare. Sentința nr. 6619/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6619/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-11-2015 în dosarul nr. 6619/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 6619/2015
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar C. - M. M.
Asistent judiciar A. P.
Grefier S. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant V. S. și pe pârât M. A. NAȚIONALE UNITATEA MILITARĂ_ V PLOIEȘTI, pârât M. A. NAȚIONALE UNITATEA MILITARĂ_ BUCUREȘTI, având ca obiect acțiune în constatare
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care,
Instanța în baza art.104 din Regulamentul de Ordine Interioară dat fiind lipsa părților lasă dosarul la a doua strigare a cauzei.
La a doua strigare a cauzei a răspuns av.O. I. pentru reclamant ,lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
Av.O. I. pentru reclamant învederează că nu mai insistă în capătul 2 al cererii de chemare în judecată ,respectiv eliberarea unei adeverințe care să ateste că în perioada 31.03.2001 – 30.09.2001 reclamantul a desfășurat activitate în condiții deosebite având în vedere răspunsul depus la dosar .
Nemaifiind alte cereri de formulat s-a acordat cuvântul pe excepției lipsei de interes invocată de pârâtă prin întâmpinare și pe fondul cauzei.
Av.O. I. pentru reclamant solicită respingerea excepției lipsei de interes invocată de pârâtă prin întâmpinare ,iar pe fond admiterea acțiunii precizate ,obligarea pârâtei să elibereze o nouă adeverință în condițiile Legii nr.263/2010,Anexa 14 pentru perioada 12.03.1990 – 31.03.2001 ,fără cheltuieli de judecată.
Av.O. I. pentru reclamant solicită admiterea excepției lipsei de interes privind perioada 01.04._01.
Constatându-se dosarul în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Asupra acțiunii de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe de judecată sub nr. de mai sus, reclamantul V. S. a chemat în judecată pârâții M. A. Naționale Unitatea Militară_ V Ploiești și M. A. Naționale Unitatea Militară_ București solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea pârâtelor la eliberarea unei adeverințe care să ateste că în perioada 12.03._01 a desfășurat activitate specifică grupei II de muncă, potrivit pct. 75 din Anexa 1 Ordinul 50/1990, în procent de 100% ,cu beneficiul unui spor de 6 luni la un an în conformitate cu art 13 alin 3 lit b din Legea nr. 33/1990 raportat la art. 6, art. 7 litera b, art. 13 din L 35/1990, iar în perioada 31.03._01 a desfășurat activitate în condiții deosebite în procent de 100% ,conform art 19 din Legea nr. 19/2000 și art 18 din Instrucțiunile de aplicare a MAPN a HG 261/2001 .
În motivarea în fapt a cererii a arătat că în perioada 12.03._01 a fost angajat în M. A. Naționale, Unitatea Militară nr._ C. cu contract individual de muncă în funcția de lăcătuș mecanic întreținere și reparații universale tehnică de luptă .
Deși a lucrat 11 de ani în aceeași meserie, în condiții deosebite de muncă, nu a fost încadrat în grupa II de muncă, așa cum prevede Ordinul nr. 50/1990, Anexa nr. 1, pct. 75 cu beneficiul unui spor de 6 luni/an.
Apreciază reclamantul faptul că, potrivit dispozițiilor L 33/1990, Ordinului 50/1990 și având în vedere condițiile concrete de muncă în care și- a desfășurat activitatea, ar fi trebuit să beneficieze de încadrare în grupa II de muncă.
A mai arătat că la data de 10.06.2005 arhiva UM_ C. a fost preluată de către MAPN UM_ V Ploiești, dar și de MAPN UM_ București, astfel că arhiva se află la aceste ultime două unități militare.
A mai arătat că UM_ București i-a eliberat adeverința nr. A1/4452/05.06.2014 din care reiese că în perioada 12.03.1990 – 31.03.2001 a desfășurat activitate în grupa aII a de muncă în temeiul Ordinului 50/1990 și Decretul 247/1977, însă decretul a fost abrogat și prin urmare, această adeverință nu este conform Legii nr. 263/2010, anexa 14 .
De asemenea în această adeverință nu se menționează perioada 31.03._01 ca fiind desfășurată în condiții deosebite de muncă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Ordinul 50/1990, L 33/1990, Legea 35/1990, art. 40 din Codul Muncii
La cerere au fost atașate, în copie, următoarele înscrisuri: carnetul de muncă al reclamantului, adeverințele nr. A1/4452/05.06.2014 eliberate de MAPN – UM_.
Pârâtul M. A. Naționale în calitate de reprezentant al UM_ V Ploiești și UM_ București a formulat întâmpinare prin care în ceea ce privește primul petit al acțiunii a arătat că este lipsit de interes, din moment ce chiar reclamantul a depus la dosar adeverința nr. A1/4452/05.06.2014 eliberată de pârâtă, prin care se atestă că în perioada 12.03.1990 – 31.03.2001 a beneficiat de încadrare în grupa a II de muncă în procent de 100%.
În ceea ce privește petitul prin care se solicită să se constate că a beneficiat de un spor de 6 luni la un an, în conformitate cu art. 13 alin 3 litera b din L 33/1990, se solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, deoarece pe de o parte în arhiva preluată nu există date cu privire la calitatea de personal aeronautic a reclamantului, iar pe de altă parte nici modelul din Anexa 14 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 nu cuprinde vreo secțiune în care să se menționeze efectiv sporul grupei de muncă de care beneficiază reclamantul .
În ceea ce privește solicitarea de a se constata că în perioada 31.03._01 a desfășurat activitate în condiții deosebite se arată că în arhiva preluată nu există documente di care să rezulte dacă unitatea a depus la casa de pensii declarații privind evidența nominală a asiguraților și dacă a plătit contribuția suplimentară la bugetul asigurărilor sociale de stat,deși în arhivă se găsesc documente care atestă că reclammtul a fost încadrat în condiții deosebite de muncă, invocând în acest sens excepția lipsei de interes.
Pe fondul cauzei, se arată că cererea este neîntemeiată deoarece reclamantul nu a făcut dovada că posedă calitatea de personal aeronautic, numai acestui personal fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 13 alin 3 litera b din L 33/1990 raportat la art. 6, art. 7 litera b și art. 13 din L 35/1990.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 Cod proc.civ,precum și pe celelalte dispoziții legale menționate.
La întâmpinare au fost atașate, în copie, înscrisuri.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate ,dat fiind că au fost emise mai multe adeverințe cu mențiuni contradictorii,iar solicitarea vizează eliberarea unei adeverințe conforme cu realitatea, cu munca prestată și cu sporurile .
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri, la solicitarea instanței, Casa Județeană de Pensii D. depunând la dosar declarațiile de asigurare în ceea ce îl privește pe reclamant pentru perioada 01.04._01.
În conformitate cu dispozițiile art. 248 Cod proc.civ, tribunalul urmează să se pronunțe cu prioritate asupra excepției lipsei de interes invocată de pârâți, excepție pe care analizând-o o găsește a fi întemeiată, potrivit celor ce se succed:
Obiectul cererii de chemare în judecată a constat în obligația de a face, respectiv obligarea pârâtelor la eliberarea unei adeverințe care să ateste că a desfășurat activitate în grupa a II a de muncă și în condiții deosebite.
Deși la ultimul termen de judecată reclamantul prin avocat a arătat că nu mai insistă în capătul 2 al cererii de chemare în judecată ,respectiv eliberarea unei adeverințe care să ateste că în perioada 31.03.2001 – 30.09.2001 reclamantul a desfășurat activitate în condiții deosebite având în vedere răspunsul depus la dosar ,dat fiind că acesta nu a formulat o cerere de renunțare la judecarea acestui capăt de cerere, în condițiile art 406 cpc, instanța se va pronunța și cu privire la acest capăt de cerere.
La data de 05.06.2014, pârâta Unitatea Militară_ București a eliberat Adeverința nr. A1/4452/05.06.2014 prin care atestă că, în perioada 12.03._01, reclamantul, având funcția de lăcătuș mecanic –armurier a beneficiat de încadrare în grupa a II a de muncă în procent de 100%.
Cu toate acestea, reclamantul pretinde eliberarea unei noi adeverințe, cu motivarea că cea eliberată de către pârâtă nu îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 263/2010 (Anexa nr. 14), în sensul că temeiul juridic pentru încadrarea în grupă superioară de muncă este menționat eronat și, pe cale de consecință, respectiva adeverință nu poate fi valorificată la stabilirea drepturilor de pensie.
O altă critică vizează faptul că, în această adeverință nu se menționează că în perioada 01.04._01 a desfășurat activitate în condiții deosebite de muncă.
În anexa nr. 14 la Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice se precizează modelul de adeverință care trebuie întocmit pentru ca adeverințele referitoare la încadrarea activității în grupe de muncă să fie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie.
Analizând adeverința nr. A1/4452/05.06.2014 prin prisma acestor dispoziții legale și criticilor reclamantului, tribunalul constată că aceasta îndeplinește cerințele prevăzute de textul legal menționat.
Astfel, la temeiul juridic care a constituit încadrarea reclamantului în grupa a II a de muncă este menționat pct.75, Anexa nr. 1 la Ordinul 50/1990 al Ministrului muncii și protecției sociale, al Ministrului sănătății și al președintelui Comisiei Naționale pentru protecția Muncii.
O altă critică vizează faptul că în adeverință, pârâta a menționat că reclamantul a lucrat în conformitate cu prevederile D nr. 247/1977, act normativ abrogat și care, prin urmare, nu trebuia să fie menționat.
Referitor la acest aspect, instanța reține că încadrarea activitătilor sau a locurilor de muncă în grupe superioare de muncă s-a efectuat sau trebuia să se efectueze în momentul aparitiei fiecarui act normativ care reglementa aceasta situatie, iar nominalizarea persoanelor să poată fi probată cu documente verificabile, existente în cadrul unitătilor angajatoare.
Pe de altă parte, actele normative care reglementau încadrarea în fostele grupe I si a II-a de muncă au fost abrogate la data intrarii în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale (art. 198).
Așadar, actul normativ care, anterior datei de 1 aprilie 2001, a constituit temei juridic pentru încadrarea în grupă superioară de muncă trebuia să fie în vigoare la momentul încadrării în grupa superioară de muncă și nu la momentul eliberării adeverinței care nu face altceva decât să ateste un fapt consumat anterior datei de 01.04.2001, considerent pentru care instanța găsește și această critică a fi neîntemeiată.
În ceea ce privește susținerea referitoare la faptul că adeverința eliberată nu cuprinde date despre sporul aferent grupei de muncă cuvenit, instanța constată că modelul din anexa nr. 14 la Normele de aplicare a prevederilor legii nr. 263/2010 nu cuprinde nicio rubrică în care să se menționeze sporul aferent grupei de muncă de care beneficiază angajatul, ci doar perioada, funcția/meseria, grupa de muncă în care persoana respectivă este încadrată, procentul, actul de nominalizare și temeiul juridic al încadrării.
Pe cale de consecință, constatând că adeverința nr. A1/4452/05.06.2014 eliberată de pârâtă este întocmită potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14 la Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, instanța apreciază că reclamantul nu poate justifica un interes în a obține o nouă adeverință, cu același conținut cu cea deja emisă.
În ceea ce privește obligarea pârâtelor la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că în perioada 01.04._01, reclamantul a desfășurat activitate în condiții deosebite în procent de 100%, cu beneficiul unui spor de 6 luni la un an, conform art. 19 din Legea nr. 19/2000 și art. 18 din instrucțiunile de aplicare a HG 261/2001,instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 48 din L 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice,” în sistemul public de pensii, stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajator și asigurat.”
Conform dispozițiilor art. 10 alin 1 din același text legal, „pentru perioadele de după 31 martie 2001, declarația nominală de asigurare prevăzută la art. 7 alin 1 și 2 constituie documentul pe baza căruia se stabilește stagiul de cotizare în sistemul public de pensii și punctajul mediu anual pentru asigurații sistemului public de pensii.”
Prin urmare, o eventuală încadrare în grupă superioară de muncă rezultă din declarațiile mai sus menționate, pe care angajatorii aveau obligația să le depună în fiecare lună la casa teritorială de pensii pe raza căreia își avea sediul (art. 6 din L 19/2000).
Prin adresa nr._/2015 (fila 67), Casa Județeană de Pensii D. a comunicat faptul că, pentru perioada 01.04.2001 –30.09.2001, UM_ C. a depus declarațiile nominale în care sunt evidențiate și veniturile reclamantului.
Pe cale de consecință, reclamantul nu are nevoie de o adeverință care să ateste încadrarea sa în condiții deosebite de muncă, declarațiile nominale depuse la casa de pensii fiind suficiente pentru calcularea drepturilor sale.
Prin urmare, tribunalul reține că nici cu privire la această solicitare reclamantul nu poate justifica un interes.
Față de cele expuse mai sus, instanța constată că reclamantul nu justifică un interes în prezentul demers judiciar astfel că, excepția lipsei de interes urmează a fi admisă, cu consecința respingerii cererii ca fiind lipsită de interes.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei de interes invocată de pârâți și, pe cale de consecință, respinge ca lipsită de interes acțiunea formulată de reclamantul V. S., CNP_, cu domiciliul în C., ., jud D. în contradictoriu cu pârâții M. A. NAȚIONALE UNITATEA MILITARĂ_ V PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., Jud. Prahova și M. A. NAȚIONALE UNITATEA MILITARĂ_ BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., KM 10,5, sector 1.
Cu apel în 10 zile de la comunicare,cererea de declarare a apelului se depune la Tribunalul D.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Noiembrie 2015
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar C. - M. M.
Asistent judiciar A. P.
Grefier S. P.
Red.jud.E.V/16.12.2015
5ex
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 5166/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
