Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 5231/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5231/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 5231/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 5231/2015
Ședința publică de la 13 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Asistent judiciar G. A. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier C. O.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamant N. GHIORGHIȚA, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., C. JUDEȚEAN D. și M. FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., prin consilier juridic A. J., lipsind reclamantul și ceilalți pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, din oficiu, verificând competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 284 Codul muncii raportat la dispozițiile art. 131 alin. 1 NCPC, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză și aduce la cunoștința părților faptul că pot soluționa litigiul pe cale amiabilă, sau faptul că pot apela la procedura de mediere.
Se face estimarea duratei procesului, cu consultul părților. În acest sens, instanța acordă cuvântul pe probe.
Pârâta, prin consilier, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosar.
În raport de probele propuse, pârâta, prin consilier, apreciază că dosarul poate fi soluționat la termenul prezent.
Instanța estimează durata aproximativă a procesului la 6 luni și pune în discuție excepția prescripției privind dreptul material la acțiune pentru perioada 01.01._12, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. JUDEȚEAN D. și M. FINANȚELOR PUBLICE, invocată de către aceștia în întâmpinările depuse la dosarul cauzei.
Pârâta, prin consilier, solicită admiterea excepției privind prescripția dreptului la acțiune, pentru perioada 01.01._12, iar cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. JUDEȚEAN D. și M. FINANȚELOR PUBLICE învederează faptul că lasă la aprecierea instanței și faptul că nu mai are alte cereri de formulat.
În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Pârâta, prin consilier, solicită respingerea acțiunii în totalitate ca neîntemeiată, conform motivelor arătate în întâmpinare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 30.03.2015 reclamanta N. GHIORGHIȚA a chemat în judecată pârâții DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI (DGASPC D.) C., C. JUDEȚEAN D., M. FINANȚELOR PUBLICE solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligată pârâta unitate angajatoare să-i plătească drepturile bănești pentru orele lucrate de aceasta în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, pentru perioada 01.01._15, actualizate și cu dobânda legală aferentă, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
A mai solicitat obligarea pârâtului M. FINANȚELOR PUBLICE să asigure pârâtului C. Județean D. fondurile necesare.
In motivarea acțiunii a arătat că este angajată cu contract individual de muncă în cadrul pârâtei, iar în perioada menționată mai sus a avut raporturi de muncă cu pârâta, în funcția de infirmier.
In mod netemeinic și nelegal, reclamanta, salariată în sistemul instituțional de asistență socială oferită persoanelor adulte și pentru protecția copilului, nu a mai beneficiat, în perioada mai sus menționată, de plata sporului de 100% prevăzut de lege pentru orele lucrate în zilele de repaus-săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru.
Codul Muncii - Legea nr. 53 / 2003, rep., aplicabil reclamantei, având contract individual de muncă, prevede la art. 142 alin. (1) și (2) că salariații care lucrează în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită specificului activității, în cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
Pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE a formulat întâmpinare în care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece nu are raporturi de muncă cu reclamanta și nu are obligații privind plata drepturilor salariale către aceasta. De asemenea, invoca inadmisibilitatea cererii de chemare in judecata privind obligarea de a aloca fondurile necesare, întrucât este un demers ce trebuie îndeplinit pe cale administrativa. A invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, potrivit art. 283 lit. c din Codul Muncii. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată având în vedere prevederile legale ce au interzis plata sporurilor solicitate.
Pârâtul C. Județean D. a formulat întâmpinare în care a invocat excepție prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2011- februarie 2012, ce depășește 3 ani de la data introducerii acțiunii la instanță, excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece nu are raporturi de muncă cu reclamanta și nu are obligații privind plata drepturilor salariale către aceasta, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului D. a formulat întâmpinare în care a invocat excepție prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2011- februarie 2012, ce depășește 3 ani de la data introducerii acțiunii la instanță, iar pe fond a solicitat respingerea în totalitate a acțiunii pentru următoarele considerente:
Este adevărat că în Codul Muncii-Legea nr. 53/2003 republicată, și în art. 2-Cap. II din Anexa III la Legea -Cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice este prevăzut un spor de 100% pentru orele lucrate de personalul contractual în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează,(pe lângă multe alte sporuri ) însă, pe fondul crizei economice plata acestor sporuri a fost suspendată prin diferite acte normative succesive, respectiv Legea nr. 285/2010, pentru anul 2011, Legea nr. 283/2011, pentru anul 2012, Ordonanța de Urgență nr. 84/2012 pentru anul 2013
Din textele menționate mai sus se poate observa că Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului D. a procedat în mod legal.
Potrivit proiectului de buget al României și în anul 2014 acest spor nu se va da tot din lipsa fondurilor, urmând ca până la sfârșitul anului să apară un proiect de lege în acest sens.
In drept, și-a întemeiat apărările formulate prin întâmpinare pe dispozițiile art.205 și urm. din codul de procedură civilă și pe celelalte acte normative incidente.
Instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, cu pontaje și state de salarii solicitate de la pârâtă.
Analizând, cu prioritate, conform art 248 C., excepțiile invocate de pârâți în întâmpinare, instanța a reținut următoarele:
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. FINANȚELOR PUBLICE și C. JUDEȚEAN D., raportat la obiectul cauzei ,respectiv stabilirea și acordarea diferențelor de drepturi bănești aferente unui raport de muncă, se reține că acesta este atributul exclusiv al angajatorului, în cauza de față DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., ce este subiect pasiv al raportului obligațional dedus judecății, care poate verifica condițiile de acordare și stabilire a drepturilor salariale ale angajaților săi.
Astfel, răspunderea pentru neplata drepturilor bănești către angajați aparține angajatorului ca fiind instituția cu care reclamantul are stabilit un raport de muncă, între reclamant și pârâții M. FINANȚELOR PUBLICE și C. JUDEȚEAN D. neexistând un raport juridic de muncă.
Pentru aceste considerente, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții M. FINANȚELOR PUBLICE și C. JUDEȚEAN D. urmează a fi admisă și în consecință, cererea va fi respinsă în contradictoriu cu aceștia ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune,față de data promovării acțiunii de față 30.03.2015, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01.2011 – 29.03.2012, invocată din oficiu, și, în consecință va respinge acțiunea pentru această perioadă, având în vedere că potrivit art.283 al. 1 lit. c Codul Muncii este reglementat termenul de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În ce privește fondul cauzei instanța reține următoarele:
Referindu-se la apărările instituției pârâte grevate pe prevederile art. 11 din OUG 37/2008 privind aprobarea OUG nr. 80/2010 pentru completarea art.11 din OUG 37/2008 instanța constată că respectivele prevederi se aplică (în sensul că sporurile nu se plătesc) și personalului la care se referă art. 2 din Capitolul II la Anexa III la Legea –Cadru 284/2010.
Reclamanta apreciază că temeiul de drept invocat de pârâtă se constituie într-o normă generală, aplicabilă la modul general "personalului din sectorul bugetar " pe când personalul din domeniul sanitar și de asistență socială se bucură de o normă specială care derogă de la dreptul comun
Se consideră așadar, că genul proxim l-ar constitui "personalul plătit din fonduri publice " iar diferența specifică ar fi cea nominalizat în anexa III "reglementări specifice personalului din sănătate".
De la această diferențiere se ajunge să se invoce, în funcție de propriile interese, legea generală versus legea specială
Tribunalul constată că susținerile părților grevate pe efectele actelor normative potrivit clasificării după criteriul sferei de aplicare se cer examinate in urma unui scurt demers teoretic în materie.
Norma juridică este elementul structural de bază al ordinii de drept, cele două noțiuni aflându-se într-o relație sistemică de la parte la întreg și de aceea definirea normei juridice este strâns legată de definiția dreptului obiectiv.
Norma juridică este o regulă de conduită generală, impersonală și obligatorie, care exprimă voința electoratului reprezentat de organul legislativ, regulă având ca scop asigurarea ordinii sociale și care poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală, la nevoie prin constrângere.
Este, deci, vorba, de o regulă de conduită ce stabilește comportamentul de urmat în raporturile dintre oameni ori în raporturile dintre aceștia și societate.
După criteriul sferei de aplicare, normele juridice se împart în:
- norme generale, care au cea mai largă sferă de aplicabilitate și adesea se afirmă despre ele că formează „dreptul comun”. Numeroase norme din Codul civil reprezintă dreptul comun pentru unele relații juridice de drept comercial sau din alte ramuri;
- norme speciale, care se aplică unei sfere mai restrânse de raporturi juridice, norme care au caracter derogativ de la ceea ce se înțelege prin dreptul comun;
- norme de excepție, care aduc completări fie normelor generale, fie celor speciale și care se aplică totdeauna cu precădere, însă strict în cazurile în care legea le prevede.
Această clasificare prezintă interes practic prin prisma faptului că normele speciale se aplică înaintea normelor generale, iar cele de excepție, înaintea normelor speciale, deci cu atât mai mult înaintea celor generale.
Din această perspectivă tribunalul va identifica și va interpreta dispozițiile legale în cauza dedusă judecății, după cum urmează:
Codul muncii care reprezintă norma generală și care prevede următoarele:
Art. 134 (1) Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt: - 1 și 2 ianuarie; - prima și a doua zi de Paști; - 1 mai; - 1 decembrie; - prima și a doua zi de C.; - 2 zile pentru fiecare dintre cele două sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creștine, pentru persoanele aparținând acestora.
(2) Acordarea zilelor libere se face de către angajator.
Art. 135 Prin hotărâre a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unitățile sanitare și pentru cele de alimentație publică, în scopul asigurării asistenței sanitare și, respectiv, al aprovizionării populației cu produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie.
Art. 136 Prevederile art. 134 nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producție sau specificului activității.
Art. 137 (1)Salariaților care lucrează în unitățile prevăzute la art. 135, precum și la locurile de muncă prevăzute la art. 136 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.
(2)În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100 % din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
LEGEA –CADRU nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care reprezintă legea specială și care prevede în CAPITOLUL II: Reglementări specifice personalului din sănătate, din unitățile de asistență medico-socială și din unitățile de asistență socială/servicii sociale următoarele:
Art. 2 (1)Munca prestată de personalul din unitățile sanitare, de asistență socială și de asistență medico-socială, în vederea asigurării continuității activității, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se plătește cu un spor de 100 % din salariul de bază al funcției îndeplinite.
(2)Munca astfel prestată și plătită nu se compensează și cu timp liber corespunzător.
LEGEA nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice care reprezintă norma cu caracter de excepție și care prevede la art. 9 că "(1) În anul 2011, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător".
LEGEA nr. 283 din 14 decembrie 2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar care reprezintă norma cu caracter de excepție și care prevede la art. 7 că "(1) În anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător".
ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 12 decembrie 2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare care reprezintă norma cu caracter de excepție și care prevede la art. 2 că "prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013".
In ceea ce privește raporturile de muncă, Codul muncii se constituie într-o normă generală, consacrată de chiar art. 1 în maniera " prezentul cod reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă și jurisdicția muncii "
Legea 284/2010 se constituie în normă specială din cel puțin două motive: reglementează numai un segment al raporturilor de muncă și anume numai salarizarea; privește numai o categorie de subiecți și anume personalul plătit din fonduri publice
Cu incidență asupra cauzei deduse judecății operează dispozițiile privind familia ocupațională de funcții bugetare – sănătate, care familie cuprinde toate unitățile sanitare de asistență socială și de asistență medico- socială.
Sporul de 100% de care face vorbire norma specială nu este un spor cu reglementare unică și exclusivă deoarece însuși Codul muncii prin art. 142 alin 2, prevede acest spor în cazul în care nu se aplică regula compensării cu timp liber corespunzător "din motive justificate" (regula consacrată de Codul muncii prin art. 142 alin 1 fiind compensarea cu timp liber corespunzător )
O altă împrejurare pentru care reclamantul circumstanțiază norma ca și normă specială ce operează în favoarea sa ar consta, în opinia sa, în faptul că activitatea pentru care se solicită sporul este prestată "în celelalte zile în care, în conformitate cu prevederile legale în vigoare,nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru"
Raportându-se la relația general –special sau normă generală –normă specială, reclamantul ignoră caracterul și efectele normelor de excepție reprezentate de Legea 285/2010, Legea 283/2011 și Ordonanța de urgență 84/2012, care norme se aplică înaintea normelor speciale și, cu atât mai mult, înaintea normelor generale.
Legiuitorul este cel care a dispus ca tot personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de conducere sau de execuție, care își desfășoară activitatea în zilele în care nu se lucrează "în cadrul schimbului normal de lucru " (sau în afara acestui cadru) să beneficieze de timp liber corespunzător, revenind, așadar, la regula instituită de Codul muncii prin art 142 alin 1.
În măsura în care angajatorul din orice motive nu se va alinia conduitei impuse de norma de excepție, neacordându-i salariatului timpul liber corespunzător, se creează premisele unui conflict de drepturi susceptibil de a fi soluționat de către instanță potrivit legii
Pentru activitatea prestată în timpul în care, potrivit legii, trebuia să fie timp liber salariatul este îndreptățit la o despăgubire grevată pe răspunderea patrimonială prevăzută de art. 253 alin.1 C. muncii "angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care a cesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul "
Întinderea despăgubirilor se constituie într-o problemă de fond asupra căreia instanța ar urma să se pronunțe în raport de alt temei de drept, decât cel invocat în prezenta acțiune.
In cauza dedusă judecății, reclamantul, însă, nu solicită despăgubiri ci, așa cum rezultă din întreaga motivare a acțiunii, stăruie în obligarea pârâtei la plata sporului salarial de 100%, având reprezentarea exactă a regimului juridic distinct pe care îl au sporurile în planul efectelor de asigurări sociale față de cel al eventualelor despăgubiri.
Deoarece, așa cum am arătat mai sus prin prevederi legale anuale imperative, cu caracter de excepție, norme ce se aplică cu prioritate față de normele generale s-a stabilit că nu se plătește sporul, ci se acordă doar timp liber corespunzător, acțiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea pronunțată și considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției pentru perioada 01.01._12 si in consecința respinge acțiunea pentru aceasta perioada.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului C. Județean D., cu sediul în C., .. 19, județul D. si M. Finanțelor Publice, cu sediul în C., .. 2, județul D. si in consecința, respinge acțiunea fata de acest parat.
Respinge acțiunea formulata de reclamanta N. Ghiorghița - CNP_, cu domiciliul în Filiași, b.dul Racoțeanu, nr. 29 C, județul D. in contradictoriu cu parata Direcția Generala de Asistenta Socială si Protecția Copilului D., cu sediul în C., .. 22, județul D..
Cu apel, ce se depune la Tribunalul D., in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica de la 13 octombrie 2015
PREȘEDINTE M. F.
Asistent judiciar G. A. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier C. O.
Red. Jud. M.F./as.G.A.D./6ex./29.10.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2668/2015. Tribunalul DOLJ | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 5167/2015.... → |
|---|
