Acţiune în constatare. Sentința nr. 1008/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1008/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 10040/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 1008/2015
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar A. V.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant T. D.
și pe pârât ., având ca obiect acțiune în constatare, obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns :- reclamant - T. D. reprezentat de avocat Coge M., martor T. C., lipsind: - pârât - .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Sub prestare de jurământ a fost audiat martorul T. C-tin, a cărui declaratie a fost consemnată și depusă la dosarul cauzei .
În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea procesului.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat Coge M. pentru reclamant, având cuvântul, pune concluzii de admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 04.07.2014 pe rolul acestei instanțe, reclamantul T. D. a chemat în judecată pe pârâta S.C. F. ROMÂNIA SA, solicitând instanței să se constate că activitatea pe care a desfășurat-o în perioada 06.09.1980 – 01.04.2001, în calitate de sculer-matrițer, se încadrează în grupa a II-a de muncă, în proporție de 100% din timpul de lucru, conform dispoz. din Ordinul 50/1990, Anexa 2, pct. 38 și să fie obligată pârâta să emită adeverință în acest sens.
În fapt, reclamantul a arătat că a fost angajat al pârâtei, iar în perioada din litigiu a desfășurat activitate în cadrul acesteia în funcția de sculer matrițer și ulterior tehnician și maistru la Secția Presaj Caroserii –Atelierul Presaj.
A arătat că, în anul 1990, ca urmare a apariției Decretului – Lege nr. 68/1990 și a Ordinului nr. 50/1990 un mare număr de salariați din România a beneficiat de încadrarea în grupe de muncă și că, inițial Atelierul Presaj în care reclamantul și-a desfășurat activitatea încă de la angajare nu a fost încadrat în grupa a II-a de muncă, deși prin măsurătorile efectuate de organele abilitate s-a constatat depășirea limitelor maxime admise ale zgomotului produs de presele hidraulice. Această inechitate a fost înlăturată ca urmare a demersurilor întreprinse de organizația sindicală din cadrul unității pârâte, și astfel prin Avizul nr. 43G/1557/09.06.1999 al Ministerului Muncii și Protecției Sociale a fost inclusă la pct. 38 din Anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990 și activitatea de presare la rece și la cald a tablelor.
Reclamantul a precizat că, în urma acestei modificări legislative, un mare număr de salariați care au lucrat în Secția Presaj au primit retroactiv adeverințe prin care se atestă că au lucrat în grupa a II-a de muncă, dar că lui nu i-a fost acordată grupa de muncă în mod nejustificat, deși a întreprins demersuri atât personal, cât și prin intermediul sindicatului.
A menționat că singura adeverință pe care a reușit să o obțină a fost adeverința nr. BO/3127/26.11.2013 prin care se atestă că în anii 1992, 1993, 1998 și 1999 a promit spor pentru condiții grele sau nocive și spor pentru condiții deosebite.
A mai arătat și că prin CCM aplicabile în anii 1993-2001, s-a stabilit că salariații Secției Presaj beneficiază de sporuri la salariu pentru condiții grele și nocive datorită zgomotului și trepidațiilor produse de presele hidraulice.
Prin urmare, consideră că și pentru perioada litigioasă în acțiune, locul său de muncă trebuia încadrat în grupa a II a de muncă, dat fiind că nici ulterior acestei perioade nu s-au schimbat condițiile de muncă, dovadă fiind faptul că în baza HG 261/2001 locul său de muncă a fost încadrat în condiții deosebite, ceea ce echivalează tot cu grupa a II a de muncă .
În drept, a invocat prevederile art. 34, alin. 5, art. 173 și art. 266 și urm. din Codul Muncii și urm. din Ordinului 50/1990 (completat cu avizele ulterioare) și art. 3 și pct. 38 din anexa 2 la Ordinul 50/1990 raportată la Avizul MMPS nr. 42G/1557/09.06.1999 .
În dovedire, a solicitat probele cu înscrisuri și cea testimonială pentru a proba condițiile concrete în care și-au desfășurat activitatea salariații reclamanți.
A depus la dosar, în copie: cartea de identitate și carnetul de muncă, Avizul nr. 43G/1557/09.06.1999 a MMPS, adeverința nr. BO/3127/26.11.2013 amisă de . C., Avizul nr. 3/28.09.2001 emis de ITM D. și Anexa 8 la CCM 1995-1996 cu privind locurile de muncă cu condiții grele, tabele cu parametrii de microclimat din Secția Presaj din anii 1994, 1995 și 1996 și practică judiciară.
La data de 12.11.2014 unitatea pârâtă S.C. F. ROMÂNIA S.A. C. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând totodată excepția prescripției dreptului la acțiune, dat fiind faptul că la art. 268 alin.2 C.Muncii este prevăzut termenul de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului, în toate situațiile ce au ca obiect soluționarea unui conflict de muncă, altele decât cele prevăzute la alin 1.
În cauză, acest termen curge de la data de când reclamantului i-a fost înmânat carnetul de muncă, respectiv 30.06.2011, astfel încât cererea de față este tardiv introdusă.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că în Ordinul nr. 50/1990 la pct. 6 se precizează că "nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare,etc)".
Astfel că, acordarea unui spor la salariu nu implică si încadrarea în grupă de muncă, în ordin neexistând prevederi referitoare la zgomot ci doar la tipurile de activități și locurile de muncă, enumerate expres si limitativ.
Pârâta a mai arătat și faptul că locul de muncă și activitatea desfășurată de reclamant nu se regăsesc în Anexa 2 a Ordinului 50/1990 la poziția 38 (invocată de reclamant) dar nici la alt punct din respectiva anexă, ceea ce evidențiază justețea măsurii dispusă de societate atunci când a hotărât împreună cu sindicatele activitățile și locurile de muncă încadrate în grupe de muncă.
În drept, și-a întemeiat susținerile pe prevederile art. 205 din Codul de Procedură Civilă, Ordinului 50/1990, și ale CCM – urilor aplicabile perioadei respective despre care a făcut vorbire.
A depus la dosar, în copie: contractul individual de muncă și actele adiționale la acesta, procesul verbal de predare- primire nr. BO/1145/31.05.2011, Anexa 7 cu parametrii de microclimat, CCM pentru anii 1995 – 1996.
La data de 27.11.2014, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției invocate deoarece obiectul cererii îl formează o acțiune în constatare a unui drept nepatrimonial pentru care nu est prevăzut niciun termen de prescripție, și nu o acțiune în realizare privind plata vreunei contraprestații în bani pentru munca desfășurată în condiții de grupa a II a, iar pe fond, solicită respingerea în totalitate a susținerilor pârâtei.
La termenul de judecată din 29.01.2015, urmare a solicitării reclamantului prin apărător, instanța a încuviințat proba testimonială, în cauză fiind audiat martorul T. C., a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar, iar reclamantul a mai depus practica judiciară într-o speță similară
În cauză, au fost administrate probele cu înscrisurile depuse de ambele părți la dosar și cea testimonială cu un martor.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța constată că este neîntemeiată și o va respinge, întrucât obiectul prezentei acțiuni îl constituie acțiunea în constatarea unui drept, acela de a beneficia de încadrarea în grupe de muncă, pentru care legea nu prevede un termen de prescripție.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajat al pârâtei cu contract individual de muncă și a desfășurat în perioada 06.09.1980 – 01.04.2001, pentru care solicită acordarea grupei a II a de muncă, activitate în meseria de sculer matrițer, tehnician și maistru la Secția Întreținere Matrițerie Presaj, din cadrul unității pârâte, potrivit mențiunilor din carnetele de muncă, adeverințelor emise de unitate și susținerilor pârâtei din întâmpinare.
Pentru activitatea prestată de unii salariați colegi ai reclamantului din cadrul Atelierului Presaj, urmare a Avizului nr. 43G/1557/09.06.1999, unitatea a procedat la încadrarea acestora în grupa a II a de muncă, conform Ordinului 50/1990, Anexa 2, pct. 38.
Pentru a fi încadrați în această grupă de muncă, s-a constatat depășirea limitelor maxime admise ale zgomotului produs de presele hidraulice, după cum rezultă din Anexa 7 –Parametrii de microclimat la CCM la nivel de unitate din anii 1994 și 1995 .
Instanța mai reține că potrivit adeverinței nr. BO/3127/26.11.2013 eliberată de unitatea pârâtă și aflată la dosarul cauzei (fila 39) se atestă că în anii 1992, 1993, 1998 și 1999 reclamantul a promit spor pentru condiții grele sau nocive și spor pentru condiții deosebite.
Din declarația martorului T. C., coleg de serviciu cu reclamantul, în aceeași Secție Presaj la Atelierul Reparații Întreținere Matrițe, din anul 1980, având aceeași funcție de sculer-matrițer ca și reclamantul, rezultă că activitatea acestuia a constat în asistența tehnică pe linia de fabricație unde executa operații de ascuțire a părții active tăietoare, lame, bucșe, poansoane, urma apoi operațiunea de calare a bucșelor și poansoanelor pentru aducerea la cota de lucru a matriței. A mai declarat martorul că aceste activități ale reclamantului se desfășurau într-o incintă cu zgomot foarte mare ce depășea 104 db și trepidații, lucrând tot programul de lucru 8 ore în aceste condiții.
Martorul a relatat că, din anul 1991 reclamantul a îndeplinit funcția de tehnician principal organizare în Atelierul Matrițerie, făcând normare la intervențiile ce se efectuau la reparațiile mai mari din atelier, iar începând cu anul 1997, reclamantul a lucrat ca maistru principal în același atelier, desfășurându-și activitatea în aceleași condiții, procedând la supravegherea lucrătorilor de pe linia de fabricație și a celor care efectuau reparațiile din atelier, toate aceste activități fiind desfășurate pe toată durata programului de lucru.
Martorul a precizat că unitatea pârâtă a recunoscut grupa a II-a de muncă la toți salariații sculeri matrițeri și șefului de atelier D. A. din Secția Presaj pentru anii 1982-1993, chiar și martorul fiind în această situație, obținând recunoașterea încadrării în grupa a II-a de muncă pentru perioada 1993-2001 prin hotărâre judecătorească.
Se reține că prin Avizul nr. 43G/1557/09.06.1999 a Ministerului Muncii și Protecției Sociale a fost inclusă la pct. 38 din Anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990 și activitatea de ștanțare, matrițare și ambutisare la rece și la cald a tablelor cu grosime de peste 1 mm se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Mai mult, așa cum rezultă din cuprinsul Avizului pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite nr.3/28 09 2001, începând cu anul 2001, secția Presaj –linii fabricație a fost încadrată în condiții deosebite în raport de prevederile HG 261/2001 .
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258, pronunțată de instanța supremă la data de 20.09.2004, conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese o organului emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
De aceea, a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
Deși activitatea prestată de reclamant ca sculer-matrițer, tehnician și maistru nu se încadrează efectiv în cele enumerate expres în anexele Ordinului 50/1991, acest aspect nu constituie un impediment pentru admiterea acțiunii, întrucât principiul de bază al încadrărilor în grupe superioare de muncă, așa cum rezultă din nota de fundamentare la HG nr. 1223/1990, nu este regăsirea în liste, încadrarea făcându-se ca urmare a constatării condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor care au lucrat într-un climat nefavorabil.
Acceptându-se ca accesul la o grupa superioara de munca să se facă numai pentru funcțiile trecute în forma inițiala a ordinului, nu se realizează o rezolvare echitabila a persoanelor îndreptățite ci se creează un nou criteriu discriminatoriu, în contradicție cu dispozițiile cu valoare de principiu ale Codului muncii, dar și în contradicție cu art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, alături de inechitatea de tratament creată printr-o norma juridica.
Având în vedere că potrivit art. 171-187 din Codul Muncii angajatorul veghează la protejarea securității și sănătății salariaților, instanța constată că pârâta nu a dovedit cu nici un înscris că a luat masuri de securitate, condițiile de muncă au fost aceleași, locul de muncă al reclamantului fiind ulterior încadrat în condiții deosebite de muncă, conform HG 261/2001, respectiv HG 246/2007.
Prin urmare, dat fiind că reclamantul și-a desfășurat activitatea de sculer-matrițer, tehnician și respectiv maistru în același loc de muncă și în aceleași condiții de muncă, în toată perioada dedusă judecății, instanța constată că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 06.09._01 se încadrează în grupa a II a de muncă în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa II, pct. 38.
Privitor la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile grupei a II-a de muncă, așa cum s-a reținut mai sus, din proba testimonială reiese că activitățile s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru, aspect ce nu a fost combătut de angajator, acestuia revenindu-i sarcina probei în condițiile prevăzute de art. 272 Codul Muncii.
Față de aceste considerente, instanța va admite acțiunea formulată și va constata că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul unității pârâte, în funcția de "sculer matrițer" "tehnician principal" și "maistru", în perioada 06.09._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în conformitate cu pct. 38 din anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990, în procent de 100%.
În conformitate cu dispozițiile art. 40 alin 2 litera h din Codul muncii, instanța va obliga pârâta sa elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul T. D., având CNP_, cu domiciliul în C., .. 9, .. 1, ., județul D., în contradictoriu cu pârâta S.C. F. ROMÂNIA S.A., cu sediul în C., .. 29, județul D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul pârâtei în perioada 06.09._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100% conform Ordinului nr. 50/1990, Anexa II, pct. 38.
Obligă pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 26 februarie 2015.
PREȘEDINTE Asistenți judiciari Grefier
G. S. C. D. A. V. E. C.
Red. Jud.G.S. / As.jud.A.V.
4 ex/11.03.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 2515/2015.... → |
|---|
