Acţiune în constatare. Sentința nr. 6930/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6930/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-11-2015 în dosarul nr. 6930/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 6930/2015
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier S. B.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul I. I., domiciliat în C., ..2, .,., . în contradictoriu cu pârâta . sediul în C., ..80, Jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat A. D. pentru reclamant, lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că prezenta cerere a fost suspendată conform dispoz.art. 411 pct.2 NCPC și repusă pe rol de către reclamant.
Instanța pune în discuție cererea de repunere pe rol a cauzei .
Avocat A. D. pentru reclamant solicită repunerea cauzei pe rol.
Având în vedere că nu mai subzistă motivele care au condus la suspendarea cauzei, instanța admite cererea și dispune repunerea pe rol a cauzei.
În temeiul art. 131 Cod proc.civ, instanța pune în discuție competența de soluționare a prezentei cauze: .
Avocat A. D. pentru reclamant arată că Tribunalul D. este competent.
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 NCPC, constată că, în conformitate cu prevederile art. 95 NCPC, este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 208, 210 din Legea nr. 62/2011 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de dispoz. art. 268 alin.2 Codul Muncii, având în vedere faptul că o acțiune care are ca obiect litigiu de muncă se promovează în termen de 3 ani de la data"nașterii dreptului la acțiune" respectiv de la data luării la cunoștință de mențiunile din carnetul de muncă și faptul că și pârâta a invocat prescripția prin întâmpinare.
Avocat A. D. pentru reclamant solicită respingerea excepției prescripției.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune invocate din oficiu.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată la data de 09.12.2014 pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamantul I. I. a chemat în judecată pârâta . instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se constate că activitatea pe care a desfășurat-o în cadrul unității pârâte, se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, pentru perioada 17.06._79, conform Ordinului nr. 50/1990, republicat în 31.08.1994, pct. 3 coroborat cu Anexa 2, art. 34, 69, 160 și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens, conform prevederilor art .40 alin. 2 lit. h din Codul Muncii..
În fapt, a arătat că pe perioada dedusă judecății a fost salariatul pârâtei în funcția de strungar și ulterior controlor prelucrări mecanice, atelierul strungărie (prelucrări prin așchiere) Fabrica Aparataj.
Activitatea de strungărie presupunea executarea de subansamble și piese de complexitate mare, fiind un loc de muncă cu condiții deosebite, existând risc de zgâriere, strivire, tăiere, înțepare, utilizând materiale cu risc foarte ridicat și cancerigen: materiale feroase, neferoase și electroizolante pe bază de fontă, alamă, bronz, cupru, aliaje pe bază de staniu, oțel, fibră de sticlă, rășini, mică, în urma prelucrării acestora rezultând: noxe, praf, pulberi de metale feroase și neferoase, pulberi de abrazivi de cuarț, span încins.
Efectiv, reclamantul executa prin strunjire, poliza și șlefuia piesele aparatajelor electrice, la prelucrarea pieselor folosea lichid de răcire preparat din sodă caustică și apă, zilnic ascuțea cu polizorul sculele cu care lucra, prelucra și șlefuia bucșile electroizolante pe bază de fibră de sticlă ale diferitelor piese necesare montajului aparatelor electrice, prelucra distanțori din sticlostratitex, buloane electroizolante din sticlostratitex, strunjea și finisa cu șmirghel piesele de contact care erau din cupru, strunjea tuburile electroizolante pentru siguranțe din hârtie bachelizată.
În perioada 01.03._79, reclamantul a ocupat postul de controlor tehnic de calitate, lucrând în aceleași loc de muncă, aceleași condiții, activitatea sa constând în verificarea și controlul tuturor lucrărilor din atelierul de strungărie, măsurând cotele pieselor, pentru aceasta fiind nevoie de manipularea manuală a cuzineților și a altor piese grele.
A arătat reclamantul că întreaga activitate s-a desfășurat în condiții de zgomot, noxe puternice, în lipsa unui sistem de ventilație, temperaturile în incinta halei fiind la extreme de la un anotimp la altul.
Reclamantul a susținut că întreg personalul care și-a desfășurat activitatea în aceste ateliere au obținut grupa a II a de muncă.
În susținere a invocat Decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ și Decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale.A solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
În susținere reclamantul a depus copie a carnetului de muncă și copie a cărții de identitate, practică judiciară.
La data de 02.03.2015 pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A arătat că reclamantul a fost angajatul unității pârâte în funcția de strungar și CTC-ist, Secția Mecanică, Divizia Aparataj Înaltă Tensiune - AIT.
Pârâta S.C. E. a urmat procedura de încadrare în grupe de muncă, cu respectarea art. 4 și 5 din Ordin, iar comisiile patronat-sindicat au nominalizat persoanele care se încadrau în grupe de muncă și a înregistrat în carnetele de muncă activitățile desfășurate în grupe de muncă, fiind obligatoriu acest lucru conform Decretului nr. 92/1976.
Dovadă a urmării procedurii stau anexele din CCM E. cu locurile de muncă pe categorii de personal care au beneficiat de grupe de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990 și Ordinului nr. 125/1990, tabelele nominale pe locuri de muncă sau activități întocmite de fiecare Divizie (Fabrica) în parte.
Pe cale de consecință, atâta timp cât reclamantul nu a desfășurat activitatea într-un loc de muncă din tabelul respectiv, apreciază ca aceasta a lucrat în condiții normale de muncă.
În drept, a invocat prevederile art. 205 C.. A depus anexa 7 la CCM Divizia AIT..
Instanța a pus în discuție excepția prescripției dreptului de a formula acțiune, în raport de dispozițiile art. 268 alin 2 din Codul Muncii.
Analizând cu prioritate, excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța a reținut următoarele:
În vederea soluționării excepției prescripției, trebuie să se determine natura juridică a acțiunii, având în vedere raportul juridic care stă la baza demersului, adică dacă între părți există un raport juridic civil și astfel s-a formulat o acțiune civilă, îi sunt aplicabile dispozițiile legii civile privind imprescriptibilitatea sau dacă între părți există un raport de muncă, s-a formulat o acțiune pentru soluționarea unui conflict de muncă și îi sunt aplicabile dispozițiile din Codul Muncii cu privire la prescripție.
Nu prezintă nici o relevanță analiza caracterului patrimonial sau nepatrimonial al cererii pentru că, indiferent de caracterul patrimonial sau nepatrimonial, conflictul de muncă nu poate fi declanșat decât în termenul de prescripție prevăzut imperativ la art. 268 alin. 2 din Codul Muncii.
Astfel, cauza de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantului, formulată împotriva fostului angajator este, în mod evident, un raport juridic de muncă, el vizează executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu putea avea loc niciodată în afara unui raport juridic de muncă.
Rezultă de aici că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, care se aplică cu prioritate față de regulile generale din dreptul civil.
În acest sens sunt dispozițiile art. 278 alin.(1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod (Codul muncii) se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
În raport de aceste dispoziții, instanța constată că, în ceea ce privește termenele de prescripție, Codul Muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun, reglementând termene speciale în care în care pot fi promovate acțiunile în justiție, termene prevăzute de art. 268 Codul Muncii (republicat).
Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni, care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268.
Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268 Codul muncii, devin incidente dispozițiile din alin. 2, care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă, aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Prin urmare, legiuitorul a stabilit faptul că în materia jurisdicției muncii nu există cereri imprescriptibile, rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă fiind restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate și stabilirea raporturilor juridice.
În speță, Tribunalul constată că data nașterii dreptului la acțiune îl reprezintă momentul în care persoana interesată (reclamantul) a cunoscut sau putea cunoaște înscrierea în carnetul de muncă a grupei solicitate, respectiv data de 24.06.2006, când reclamantul s-a pensionat și a primit carnetul de muncă.
Pe de altă parte, trebuie reținut că, spre deosebire de dreptul comun, în legislația muncii, care are un caracter special și derogator, sunt stabilite termene scurte de exercitare a termenelor de sesizare și de soluționare a diferitelor conflicte de muncă sau drepturi, cuprinse între 30 zile și maxim 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, imprescriptibilitatea fiind contrară principiilor generale care guvernează jurisdicția muncii, pentru protecția adecvată și în timp util a drepturilor părților din raporturile juridice de muncă, în scopul clarificării urgente a situațiilor conflictuale dintre aceștia.
Față de considerentele expuse, constatând că termenul de prescripție era împlinit la data promovării acțiunii, respectiv 09.12.2014, instanța apreciază excepția întemeiată, aceasta urmând a fi admisă, cu consecința respingerii acțiunii ca fiind prescrisă.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamantul I. I., CNP_, cu domiciliul în C., .. 2 A, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta ., .. 80, jud. D..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul D., sub sancțiunea nulității absolute..
Pronunțată în ședința publică din 27.11.2015.
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier S. B.
Red. Jud. MV/Asist. Jud. MVC
4 Ex./07.12.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
