Acţiune în constatare. Sentința nr. 387/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 387/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 387/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 387/2015
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Asistent judiciar C. S.
Asistent judiciar C. E. I.
Grefier C. O.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamant D. P., în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal și asistat de avocat A. D., lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, din oficiu, verificând competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 284 Codul muncii raportat la dispozițiile art. 131 alin. 1 NCPC, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză și aduce la cunoștința părților faptul că pot soluționa litigiul pe cale amiabilă, sau faptul că pot apela la procedura de mediere.
Se face estimarea duratei procesului, cu consultul părților. În acest sens, instanța acordă cuvântul pe probe.
Reclamantul, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și probei testimoniale cu martorul Căprău M., nominalizat în cererea de chemare în judecată, arătând că acesta este prezent în sala de ședință.
Instanța încuviințează cererea de probatorii, solicitată de reclamant prin apărător și de pârâtă în întâmpinare, după care procedează la administrarea probei testimoniale, depoziția martorului fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
În raport de probele propuse, reclamantul, prin avocat, apreciază că dosarul poate fi soluționat în termen de 2 luni.
Instanța estimează durata aproximativă a procesului la 3 luni.
Reclamantul, prin avocat, învederează că nu mai are alte cereri de formulat.
În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul, prin avocat, depune practică judiciară și solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, să se constate că activitatea desfășurată în perioada 02.04.1974 – 01.10.1994 ca și rectificator se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100% conform pct.3 rap. la anexa II pct. 34, 69 și 160 din Ordinul 50/1990 și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.07.2014, reclamantul D. P. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând să se constate că activitatea desfășurată în perioadele 02.04.1974 – 01.10.1994 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100 % (8 ore/zi din 8), conform Ordinului nr. 50/1990, republicat, pct. 3, coroborat cu Anexa 2, grupa a II-a, art. 34, art. 69 și art. 160 și să fie obligată pârâta să-i elibereze o adeverință în acest sens.
În motivare a arătat că, în perioada dedusă judecății, a fost angajatul unității pârâte, îndeplinind funcția de rectificator în Atelierul rectificare, Fabrica Aparataj.
Relatează că desfășura operații cu materiale de risc foarte ridicat, feroase, neferoase și electroizolante, pulberi de abrazivi de cuarț, manipulare piese grele, emulsii de răcire pe baza de solvenți și uleiuri minerale, în condiții defavorabile de muncă cu noxe de la diverse materiale (gaze, pulberi, fum, vapori de vopsele), zgomot, frig, căldură excesivă.
Învederează că a lucrat în aceste condiții pe toată perioada contractului de muncă, în procent de 100 % din programul de lucru ( 8 ore/zi din 8).
Lucrările pe care le făceau rectificatorii constau în efectuarea prelucrărilor mecanice necesare pentru a aduce la forme finite multitudinea de piese din materiale feroase, neferoase (fontă, oțelul, cuprul, alamă, bronzul, aluminiul) și electroizolante (rășini, sticlotextolit) ce echipau aparatajul electric.
Mai spune că lucra permanent în poziția ortostatică și ușor aplecat, fiind foarte greu de suportat pentru organism.
Descriind activitatea pe care o desfășura, reclamantul spune că înainte de operația de rectificare ascuțea pietrele abrazive cu un dispozitiv special pe bază de diamant, rezulta praf, pulberi, scântei etc.; rectifica cilindrii din oțeluri speciale, rezultau pulberi și praf care era inhalat de către muncitori; rectifica cochiliile în care erau turnate rășini epoxidice, fiind impregnate în lac, rezultând pulberi de rășini foarte toxice.
Șlefuia cu șmirghel peste pietrele abrazive, deoarece erau piese care necesitau o șlefuire foarte fină, rezultau pulberi de granulația făinii, fiind foarte toxici; rectifica piese după strunjire, operație la care rezultau scântei, praf și pulberi de oțel și particule abrazive.
Mai spune că pentru răcire folosea pulberi silicogene și uleiuri emulsionabile, care în contact cu pielea produceau iritații, iar particulele de la piatră abrazivă împreună cu emulsia folosită forma un slam ca un nămol care se depunea pe masa de rectificat fiind foarte greu să își desfășoare activitatea.
De asemenea, șlefuia cu pietre abrazive, operații de mare finețe și acuratețe, rezultând praf fin și pulberi fine de oțel și particule abrazive de la sculele folosite; șlefuia și lustruia piese din oțel pe mașina de rectificat, rezultând șpan încins, pulberi de oțel și particule abrazive de la sculele folosite, noxe de la lichidele de răcire utilizate; manipula piese grele – majoritatea fiind de dimensiuni mari, care se puneau pe mașină cu macaraua, dar existau și piese de dimensiuni mai mici cu greutăți de 30 – 50 kg pentru care trebuia să facă activitatea manuală de încărcare – descărcare pe mașina de rectificat.
Spune că datorită acestor condiții s-a îmbolnăvit de discopatie lombară.
Totodată, pentru rectificarea pieselor utiliza și pietre abrazive cu lianți ceramici, pe bază de siliciu sau diamante, de la care în timpul lucrului se eliminau pulberi și praf, care se ridicau în mediul înconjurător.
Relatează că în imediata vecinătate a mașinii de rectificat era în permanență un nor de suspensii de praf, pulberi și vapori de la materialele prelucrate, sculele utilizate și lichidele de răcire împrăștiindu-se în atmosferă.
Reclamantul susține că în hala în care lucra exista zgomot foarte mare, iar iarna a lucrat la 2 – 10 grade Celsius, temperaturile admise fiind de 18 gr. C, iar vara a lucrat la peste 40 de grade Celsius.
Mai spune reclamantul că zilnic a fost expus câmpurilor electromagnetice, vibrațiilor mecanice și trepidațiilor, gazelor toxice, vapori de lacuri și vopsele, în aceeași hală aflându-se atelierul de sudură, unde se realizau operații de sudură, care degajau fum toxic, precum și atelierul de vopsitorie, care degaja vapori de lacuri și pulberi de vopsele, operatia de vopsire realizându-se cu pistoale de vopsit.
Precizează că spațiile de producție (ateliere) din Fabrica Aparataj, nu erau separate fizic, ci doar organizatoric, respectiv, nu existau ziduri sau alte construcții etanșate care să separe mediile de lucru din diverse ateliere, în acest fel noxele care se produceau într-un atelier se propagau cu ușurință în tot spațiul.
Aceste noxe erau purtate în mediul înconjurător, un mediu îmbâcsit de particulele nocive componente ale diverselor materiale utilizate: pulberi de particule abrazive, de materiale feroase și neferoase, scântei, șpan încins, gaze de la lichidele de răcire, praf de sticlă, de cupru, azbest, gaze și fum de la lipire, cositorire, degresare și spălare, vapori de solvenți, de sodă caustică, tricloretilenă, de acizi de la diversele băi, neexistând aspiratoare care să preia evacuarea acestora.
Menționează că urmare a acestor condiții grele de muncă și a materialelor folosite reclamantul s-a îmbolnăvit, în anul 1994 fiind pensionat medical, iar tot mai mulți colegi s-au îmbolnăvit de lisicoză, fibroză pulmonară, afectiuni neurologice, alții chiar decedând din cauza acestor boli.
De asemenea, învederează instanței că alți colegi ai săi au fost încadrați în grupa a II-a de muncă în urma unor sentințe judecătorești sau li s-a eliberat adeverințe de către pârâtă.
Înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și proba cu martori, nominalizându-l în acest sens pe CĂPRAU M..
Își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, pct. 3 coroborat cu Anexa 2, art. 34, art. 69 și art. 160, Decizia nr. 258/2004 a ICCJ, art. 35 NCPC și art. 1528 C.Civ.
În scop probatoriu, depune, în copie, carte de identitate, carnet de muncă, Decizie asupra capacității de muncă nr. 4456/28.09.2009 emisă de CNPADAS, adresa nr._/18.04.2001 emisă de DSP D., Anexa nr. 6 la CCM 2005-2206 ., adeverința nr. 1000/09.03.2014 emisă de pârâtă privind-o pe P. I., Buletin nr. 8246/17.05.1980, practică judiciară.
Pârâta a depus întâmpinare (fila 29 din dosar) prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Susține că reclamantul a fost angajatul său în funcția de rectificator la Secția Mecanică, Divizia Aparataj Înaltă Tensiune – AIT.
Pe fond, apreciază că pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul din activitate, indiferent de meserie sau funcție trebuiau să îndeplinească următoarele condiții: să fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2 la Ordinul nr. 50/1990 (art. 1 și 2 din Ordin) sau să fi desfășurat activitatea în aceleași condiții cu personalul din E. încadrat în grupele I și II de muncă (art. 3 din Ordin), precum și să fi fost nominalizat de conducere împreună cu sindicatele, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășura activitatea persoanele respective (art. 6 din Ordin).
În concluzie, arată că încadrarea în grupele de muncă s-a făcut fie direct ca urmare a regăsirii în una din situațiile cuprinse în anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii în situațiile din cele prevăzute în anexe.
E. a urmat procedura de încadrare în grupe de muncă, cu respectarea art. 4 și 5 din Ordin, iar comisiile patronat-sindicat au nominalizat persoanele care se încadrau în grupe de muncă și a înregistrat în carnetele de muncă activitățile desfășurate în grupe de muncă, fiind obligatoriu acest lucru conform Decretului nr. 92/1976.
Dovadă a urmării procedurii stau anexele din CCM E. cu locurile de muncă pe categorii de personal care au beneficiat de grupe de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990 și Ordinului nr. 125/1990, tabelele nominale pe locuri de muncă sau activități întocmite de fiecare Divizie (Fabrica) în parte.
Pe cale de consecință, atâta timp cât reclamanta nu a desfășurat activitatea în meseria într-un loc de muncă din tabelul respectiv, apreciază că aceasta a lucrat în condiții normale de muncă.
Consideră că, în situația admiterii probei cu martori, declarațiile acestora nu sunt relevante, neputând să răstoarne probele cu înscrisuri depuse de părți care dovedesc contrariul, iar extinderea sferei de aplicare a ordinului la alte categorii de beneficiari pe considerentul că ar exista o similititudine între activitatea desfășurată de reclamant și cea prevăzută la unele puncte din anexe invocate ori pentru că s-ar crea o discriminare între cei care au activat în condiții similare de muncă, consideră că reprezintă de fapt o adăugare la lege, care nu se poate realiza de către instanțe și trebuie respinsă cererea.
De altfel, neaplicându-se grupa de muncă la acest loc de muncă și pentru aceste activități prestate de reclamantă, pârâta . a virat la Casa de pensii contribuția CAS majorată, așa cum cere legislația începând cu 1992, pentru a putea beneficia de grupa respectivă.
În prezent, având în vedere că au trecut peste 12 ani de la abrogarea Ordinului nr. 50/1990, unitatea pârâtă nu mai poate fi obligată la plata acestor diferențe de contribuții, deoarece dreptul material la acțiune s-a stins prin prescripție.
Își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 C..
Solicită proba cu înscrisuri.
Depune, în copie, Anexa 7 A privind Situația locurilor de muncă pe categorii de personal care beneficiază de grupa a I-a și a II-a.
Prin încheierea din data de 28.01.2015, instanța a admis proba cu înscrisuri pentru ambele părți și proba testimonială cu un martor, proba solicitată de reclamant.
La termenul din data de 28.01.2015 a fost audiat martorul CĂPRĂU M. a cărui declarație se află consemnată și atașată la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Reclamantul D. P., în perioada dedusă judecății, 02.04.1974 – 01.10.1994 a fost angajatul unității pârâte în meseria de rectificare la Atelierul Rectificare, Fabrica Aparataj, așa cum rezultă din mențiunile carnetului de muncă, precum și din recunoașterea pârâtei prin întâmpinare.
Din declarația martorului Căprău M., fost coleg de serviciu cu reclamantul, rezultă că acesta a lucrat ca rectificator în Fabrica Aparataj, Atelierul Rectificare.
Relatează acesta că reclamantul făcea operații de prelucrare prin așchiere la piese din materiale feroase și neferoase, dar și la repere care conțineau siliciu, alte piese din textolit, precum și alte piese cu conținut de sticlă.
Mai spune că se folosea sistemul de răcire pe bază de emulsie care conținea acid clorhidric și degaja vapori toxici, era un miros insuportabil mai ales vara.
Se mai declară de către martor că reclamantul efectua și operațiuni de polizare înainte de rectificare pentru a ușura procesul de polizare. F. polizoare mai mici la care gradul se avea în funcție de presă. Unele piese erau șmirgheluite. Praful ce rezultă din piesele din cupru și materiale cuprate era foarte toxic.
Întregul program de lucru se desfășura în aceleași condiții nocive.
Unitatea nu a încadrat pe nimeni din atelierul rectificare.
În același atelier erau și strunguri, freze care produceau zgomote puternice. Spune că atelierele nu erau separate, izolate între ele.
Potrivit art. 3 din Ordinul 50/1990 „Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2”.
Având în vedere activitățile desfășurate de reclamant, așa cum au fost descrise de reclamant și confirmate de martor, condițiile de la locul său de muncă, instanța apreciază că activitatea acestuia se încadrează deci, în grupa a II-a de muncă, potrivit Anexei 2, pct.3 raportat la anexa II pct. 34, 69 și 160 din Ordinul 50/1990.
Astfel, punctul 34 prevede : Confecționarea cojilor de bachelită și a modelelor ușor fuzibile.
Curățarea cu polizorul a pieselor turnate, în ateliere separate, amplasate în afara halei curățătoriei.
Sablaj umed.
Polizarea, șlefuirea și lustruirea pieselor din metale feroase și neferoase.
Punctul 69 se referă la: Instalații de fabricare pentru: benzen, toluen, xilen, divinilbenzen, izopropilbenzen, butadienă, monoclorbenzen, diclorbenzen, triclorbenzen, toluen clorurat, hexaclorciclohexan, detoxan, tetraclorură de carbon, tricloretilenă și tetracloretan, polimerizarea butadienei cu alfametilstiren, obținerea fenolului și a acetonei din izopropilbenzen, epiclorhidrină, clorură de etil - fabricare. Degresarea chimică cu solvenți organici sau cu soluții alcaline. Extracții cu benzen, toluen, xilen. Fabricarea paradiclorbenzenului și a nitroxanului.
La punctul 160 este cuprins personalul de la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase, cu temperaturi scăzute sau ridicate, în mediu cu pulberi diverse, umiditate, zgomot, trepidații, gaze toxice, radiații, vapori de lacuri sau vopsele, în întreprinderea din industria materialelor de construcții (hale sau poligoane de prefabricate din beton și beton celular autoclavizat, linii tehnologice de fabricație a ipsosului, gipsului, agrocalcruzaicate, marmorocului), ateliere de tâmplărie-modelărie-chituire, executarea de încărcări-descărcări și manipularea materiilor prime, semifabricatelor produselor finite și combustibililor.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă. Ori în cazul de față s-a făcut dovada condițiilor nocive la locul de muncă al reclamantei.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nicio rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unei diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Susținerea pârâtei referitoare la faptul că locul de muncă al reclamantei nu a fost nominalizat în anexa 5 la contractul colectiv de muncă din anul 1992 nu prezintă relevanță și nu conferă acțiunii promovate de reclamantă un caracter inadmisibil, întrucât Ord.50/1990 invocat de aceasta are deplină aplicabilitate pe perioada dedusă judecății, raporturile de muncă fiind guvernate de acest act normativ până la data abrogării lui (01.04.2001).
Susținerea pârâtei că reclamanta nu poate fi încadrată în grupa a II a de muncă deoarece nu a fost nominalizată de comisia mixtă patronat – sindicate constituită conform art 6 din ordinul 50/1990 nu poate fi reținută de instanță, deoarece încadrarea in grupele de muncă se face in funcție de condițiile nocive concrete existente la locul de muncă, de gradul de pericol pe care il presupune activitatea desfășurată de o persoană și nu poate fi limitată de comisia de nominalizare. Lipsa nominalizării nu poate priva salariatul de un drept al său.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite acțiunea, va constata că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 02.04.1974 – 01.10.1994 ca și rectificator se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100% conform pct.3 raportat la anexa II pct. 34, 69 și 160 din Ordinul 50/1990 și va obliga pârâta să elibereze reclamantei adeverință în acest sens, această obligație revenindu-i în conformitate cu art. 40 alin 2 litera h din codul muncii.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul D. P., cnp_, cu domiciliul în C., .. 8, ., . în contradictoriu cu pârâta ._, J_, cu sediul în C., .. 80, județul D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 02.04.1974 – 01.10.1994 ca și rectificator se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100% conform pct.3 rap. la anexa II pct. 34, 69 și 160 din Ordinul 50/1990.
Obligă pârâta să elibereze adeverință în acest sens reclamantei.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 28 ianuarie 2015.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
C. D. C. S. C. I. C. O.
Red. jud. C.D.
4 ex./18 februarie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
