Acţiune în constatare. Sentința nr. 2038/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2038/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 11812/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 2038/2015
Ședința publică de la 30 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. G.
Asistent judiciar C. E. I.
Asistent judiciar Ș. I.
Grefier L. R. M.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul G. S. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează faptul că s-a răspuns la adresa emisă de instanță către Tribunalul D., după care:
Instanța revine asupra probei testimoniale încuviințate și invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport de dispozițiile art. 268 Codul Muncii.
Reclamantul pune concluzii de respingere a excepției prescripției și depune la dosar note scrise și înscrisuri.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepție.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.09.2014, reclamantul G. S. a formulat acțiune în contradictoriu cu pârâta ., solicitând să se constate că activitatea desfășurată în perioada 29.06._74 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 % din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, art 3 si Anexa 2, pct. 26 si pct. 79 și să oblige pârâta să elibereze o adeverință în acest sens conform art 40 alin 2 CM
În motivare, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei . în perioada menționată, în meseria de electrician bobinator, în Fabrica Transformatoare .
A desfășurat operații de degresare chimică cu solvenți sau soluții alcaline, folosind materiale de risc foarte ridicat și cancerigen pe bază de mică, sticlă, rășini, cupru, aluminiu, cositor, CU-AG, conductori izolați cu sticlă și email, hârtie, trafoboard impregnate în lac de impregnare și ulei de transformator.
A menționat că a lucrat în aceste condiții si in acelasi loc de munca pe toată perioada contractului de muncă, iar prin anexele 5 și 7 la CCM /1996 functia de strungar din sectia sa a fost nominalizata ca indeplinind conditiile de acordare a grupelor de munca I si II conf Ord 50/1990.
Reclamantul a arătat că, în activitatea sa de bobinator, a lucrat cu materiale electroizolante pe baza de sticlă, mică, bandă de retare, șnur poliesteric, pastă decapantă. Decaparea bobinajului emailat sau izolat cu fibra de sticlă emană gaze toxice la sudare, utilizându-se azbest pentru protejarea izolației conductorului. Execuția bobinajelor pentru bobine se realiza prin metalizare ori cositorire, folosind pasta decapantă. Se foloseau de asemenea lacuri de impregnare sau rășini sintetice toxice pentru izolare .
În drept, reclamantul si-a intemeiat cererea pe dispozitiile Ordinului nr. 50/1990 pct 3 si anexa 2 pct 29 si79, art 40 alin 2, litera h din Codul Muncii, art 35 NCPC, art 1528 NCC.
Reclamantul a depus in sustinerea cererii in copie: cartea de identitate, carnetul de munca.
Pârâta a formulat la data de 29.12.2014 întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, locul de muncă al reclamantului de electrician și bobinator in sectia Pregătiri, atelierul Bobinaj, in Divizia Transformatoare, nefiind încadrat în grupa a II a de muncă, conf anexei nr. 7, CCM E..
Parata a depus tabelul locurilor de muncă ce beneficiau de grupa I si a II a, potrivit carora au fost incadrati in grupa a II a de munca doar muncitorii care au lucrat efectiv la activitățile stabilite de conducerea unității și sindicate conform art 6 din Ord 50/1990. A arătat și faptul că nu s-a făcut nici plata contribuțiilor corespunzătoare la Casa de pensii, iar unitatea nu mai poate fi obligată la efectuarea acestor plăti retroactiv întrucât sunt prescrise
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 C. Pr. Civ.
Reclamantul a depus un răspuns la întâmpinare, în care susține ca, potrivit calificării sale, a fost angajat la societatea pârâtă începând cu 29.06.1966 ca elev practicant. După absolvirea examenului din 17.03.1968, i s-a stabilit meseria de bobinator trafo, meserie desfășurată până în 01.11.1974. Acesta a mai arătat că întelege să își întemeieze cererile de încadrare în grupa a II a de muncă pentru perioada 29.06._69 pe dispozițiile INSTR. Nr. 1040/1967 de aplicare a legii 27/1966, și regulamentul de aplicare a Dec. Nr. 292/1959
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată și, la termenul din 02.04.2015, a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune, solicitând totodată Tribunalului D. în calitate de ultim angajator al reclamantului să depună la dosar documente din care să rezulte data la care i-a fost înmânat reclamantului carnetul de muncă.
Tribunalul D. a răspuns la cererea instanței, depunând în copie un proces - verbal de predare primire a carnetului de muncă încheiat la data de 20.06.2011 între reclamant si angajator.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, în care sustine faptul că dreptul său de acțiune nu s-a prescris, întrucât acest termen ar putea curge doar de la data la care pârâta i-a comunicat adresa nr. 1318/13.03.2013 prin care îi confirma doar o parte din sporurile avute în perioada lucrată. Astfel, raportat la data primirii raspunsului dat de pârâtă, reclamantul consideră că acțiunea a fost formulată în interiorul termenului de prescripție prevăzut de art 283 CM și, în plus, dreptul la pensie este imprescriptibil conform art 2 din Legea nr. 263/2010.
Analizând cu prioritate, conform art. 248 C., excepția prescripției invocată de instanță din oficiu, instanța a reținut următoarele:
În vederea soluționării excepției prescripției, trebuie să se determine natura juridică a acțiunii, având în vedere raportul juridic care stă la baza demersului judiciar, adică dacă între părți există un raport juridic civil și astfel s-a formulat o acțiune civilă, îi sunt aplicabile dispozițiile legii civile privind imprescriptibilitatea sau dacă între părți există un raport de muncă, s-a formulat o acțiune pentru soluționarea unui conflict de muncă și îi sunt aplicabile dispozițiile din Codul muncii cu privire la prescripție.
Nu prezintă nicio relevanță analiza caracterului patrimonial sau nepatrimonial al cererii pentru că, indiferent de caracterul patrimonial sau nepatrimonial, conflictul de muncă nu poate fi declanșat decât în termenul de prescripție prevăzut imperativ la art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Astfel, cauza de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantului, formulată împotriva fostului angajator este, în mod evident, un raport juridic de muncă, el vizează executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu putea avea loc niciodată în afara unui raport juridic de muncă.
Rezultă de aici că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, care se aplică cu prioritate față de regulile generale din dreptul civil.
În acest sens sunt dispozițiile art. 278 alin.(1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod (Codul muncii – n.n.) se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
În raport de aceste dispoziții, instanța constată că, în ceea ce privește termenele de prescripție, Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun, reglementând termene speciale în care în care pot fi promovate acțiunile în justiție, termene prevăzute de art. 268 Codul Muncii rep.
Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni, care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268.
Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin.1 al art. 268, devin incidente dispozițiile din alin.2, care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă, aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Prin urmare, legiuitorul a stabilit faptul că în materia jurisdicției muncii nu există cereri imprescriptibile, rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă fiind restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate și stabilirea raporturilor juridice.
În conformitate cu disp. art. 283 alin. 2 din Codul Muncii, termenul de prescripție este de 3 ani și începe sa curgă de la data nașterii dreptului.
În speță, Tribunalul constată că data nașterii dreptului la acțiune îl reprezintă momentul în care persoana interesata(reclamantul) a cunoscut/putea cunoaște neînscrierea in carnetul de muncă a grupei solicitate, respectiv data de 20.06.2011 când i-a fost înmânat carnetul de muncă de către ultimul angajator- în baza procesului verbal de predare-primire, întrucât la acea data, reclamantul a luat/putea lua cunoștință, manifestând o minima diligenta, despre înscrierile existente în carnetul de muncă .
Pe de altă parte, trebuie reținut că, spre deosebire de dreptul comun, în legislația muncii, care are un caracter special și derogator, sunt stabilite termene scurte de sesizare și de soluționare a diferitelor conflicte de muncă sau drepturi, cuprinse între 30 zile și maxim 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, imprescriptibilitatea fiind contrară principiilor generale care guvernează jurisdicția muncii, pentru protecția adecvată și în timp util a drepturilor părților din raporturile juridice de muncă, în scopul clarificării urgente a situațiilor conflictuale dintre aceștia.
Față de considerentele expuse, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului și va respinge acțiunea formulată, ca fiind prescrisă.
Potrivit principiului ,, accesorium sequitur principale", instanta va respinge si cererea accesorie privind eliberarea conform art 40 alin 2 din Codul Muncii unei a unei adeverinte prin care să se ateste încadrarea reclamantului în grupa a II a de muncă pentru perioada dedusă judecății.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamantul G. S., având CNP_, domicilit în C., ..13, . ., în contradictoriu cu pârâta .>, cu sediul în C., Calea București, nr. 80, județul D., J_
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică din 30.04.2015
PREȘEDINTE
M. G.
Asistent judiciar, Ș. I. Asistent judiciar, C. E. I.
Grefier, L. R. M.
4 ex/Red.Jud.M.G și asist.jud. C.I/05.05.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1119/2015. Tribunalul DOLJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
