Obligaţie de a face. Sentința nr. 1119/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1119/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 10593/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 1119/2015
Ședința publică de la 03 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Asistent judiciar I. G.
Asistent judiciar G. A. D.
Grefier M. C. U.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulata de reclamantul N. M. in contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect acțiune în constatare
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat A. D. pentru reclamant ,lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Avocat D. pentru reclamant depune practica judiciara.
Instanța procedează la administrarea probei testimoniale sub prestare de jurământ cu numitul B. I. depoziția acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea procesului în raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat D. pentru reclamant pune concluzii de admitere a acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 18.07.2014 pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr. de dosar indicat mai sus, reclamant reclamantul N. M. a chemat în judecată pârâta . solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se constată că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 01.11._77, 06.12._97, 16.05._01 se încadrează în grupa a II -a de muncă conform Ordinului 50/1990, pct 3 anexa 2 art. 33,34, 69,79 si 160 in procent de 100% din timpul de muncă, și, în temeiul prevederilor art. 40 alin 2 lit. h din Codul muncii și să oblige pârâta să îi elibereze adeverință în acest sens.
În fapt, a arătat că pe perioada dedusă judecății a fost salariatul pârâtei, având funcția de turnător formator, Fabrica Turnătorie si găuritor filetator (prelucrător prin așchiere), Fabrica Aparataj, conform înregistrărilor efectuate in carnetul de munca.
In perioada 01.11._77, 06.12._79, a fost turnător formator in Fabrica Turnătorie, turnând piese din materiale feroase: oțel și fonta. Metalul lichid era turnat in forme, piesele rezultate erau curățate cu pietre de polizor, rezultând pulberi si praf.
În perioada 01.01.1980 – 31.03.2001, a desfășurat activitatea de găuritor-filetator (prelucrător prin așchiere), în cadrul Fabricii Aparataj, deservind mai multe ateliere în care personalul a fost încadrat în grupă de muncă, ca Araldit I și II, Trafo-Măsura, Înaltă și Medie Tensiune.
Menționează că această meserie, alături de cea de strungar, frezor, rectificator face parte din categoria activităților de prelucrare prin așchiere, calitate în care efectua operații de strunjire, polizare, găurire și filetare a pieselor aparatajelor electrice, a contactorilor din cupru, tuburilor din fibra de sticla, a bucșilor electroizolante, operații de șlefuire și lustruire a pieselor din materiale feroase și neferoase, precum și electroizolante, ridicând și manipulând piese foarte grele și degresând piesele după dezmembrare și găurire cu tricloretilene și solvenți organici.
Reclamanta învederează instanței că operațiile descrise mai sus se efectuau asupra pieselor turnate din fontă, alamă, bronz, aluminiu, cupru, aliaje pe bază de staniu, oțel, folosind materiale cu risc mare de îmbolnăvire precum: fibra de sticlă, rășini, mică, tablă silicioasă, soluții de impregnare și lipire, pietre abrazive, emulsii de răcire pe bază de sodă caustică și uleiuri minerale.
În urma acestor activități, se degajau noxe ca zgomot puternic, praf, pulberi de metale feroase și neferoase, pulberi de abrazivi și cuarț, șpan, gaze și vapori toxici care erau inhalați.
A mai învederat instanței că în cadrul aceleiași hale erau și alte ateliere precum atelierul de prese, de construcție metalică, galvanizare și vopsitorie, ateliere de la care rezultau noxe, zgomot foarte mare, lucrând în condiții grele de muncă, cu temperaturi foarte ridicate vara și foarte scăzute iarna, mulți colegi ai săi dobândind boli profesionale.
A susținut că toate aceste activități s erau efectuate 100% din programul normal de lucru și că unii colegi ai săi care au lucrat în aceeași hală, au primit recunoașterea grupei de muncă fie de către pârâtă, fie prin hotărâri judecătorești..
Arata ca unitatea a acordat unor colegi ai reclamantei grupa de munca, considerându-se discriminata in raport de aceștia.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul B. I..
In drept si-a întemeiat cererea pe dispozitiile Ordinului 50/1990, pct. 3, Anexa 2 art. art. 33, art.34, art. 69, art. 79, art. 160, Decizia 258/2004 a ICCJ, art. 35 C.p.c. si art. 1528 Cod civil.
A depus în susținere in copie carte de identitate, carnet de muncă, Anexa 6 la CCM 2005/2006, fisa risc profesional, practica judiciara.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 15 alin.1 lit.a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, forma actualizată.
La data de 20.11.2014 parata . a depus întâmpinare prin care solicita respingerea cererii ca neîntemeiata. Arata ca încadrarea in grupele de munca s-a făcut fie direct, ca urmare a regăsirii in una dintre situațiile cuprinse in Anexele Ordinului 50/1990, fie prin asimilare. Considera ca reclamanta a lucrat in condiții normale de lucru si nu poate fi încadrata in grupa de munca.
A susținut că pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul din activitate, indiferent de meserie sau funcție, trebuie să îndeplinească anumite condiții, respectiv, să fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2 la Ordinul nr.50/1990 (art.1 și 2 din Ordin) sau să fi desfășurat activitatea în aceleași condiții cu personalul din Electroputere încadrat în grupele I și II de muncă (art.3 din Ordin) și să fi fost nominalizat de conducere împreună cu sindicatele, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășura activitatea persoanele respective (art.6 din Ordin).
Încadrarea în grupele de muncă s-a făcut fie direct, ca urmare a regăsirii în una din situațiile cuprinse în anexe, fie prin asimilare, ca urmare a desfășurării efective a muncii în situațiile din cele prevăzute în anexe.
Unitatea a urmat procedura de încadrare în grupe de muncă, cu respectarea art. 4 și 5 din Ordin, iar comisiile patronat-sindicat au nominalizat persoanele care se încadrau în grupe de muncă și a înregistrat în carnetele de muncă activitățile desfășurate în grupe de muncă, acest lucru fiind obligatoriu conform Decretului nr. 92/1976, dovada urmării procedurii fiind anexele din CCM Electroputere cu locurile de muncă, pe categorii de personal care au beneficiat de grupe de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990 și Ordinului nr. 125/1990 precum și tabelele nominale pe locuri de muncă sau activități întocmite de fiecare divizie (fabrică) în parte.
A mai arătat că neaplicându-se grupă de muncă la aceste locuri de muncă și pentru aceste activități, unitatea nu a virat pentru reclamant la Casa de Pensii, indemnizația CAS majorată pentru a putea beneficia de grupă de muncă și faptul că unitatea nu mai poate fi obligată la plata diferențelor de indemnizații întrucât prevederile Ordinului 50/1990 au fost abrogate de 12 ani, iar dreptul material la acțiune al reclamantului s-a stins prin prescripție.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispoz. art. 205 C.p.civ.
Pârâta a anexat înscrisuri privind locurile de muncă și personalul încadrat în grupele I și a II a de muncă, anexa 7 la CCM.
La termenul de judecată din data de 03.02.2015, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, depuse de ambele părți, precum și proba testimonială, la solicitarea reclamantei, prin apărător, fiind audiată martora B. I., a cărei declarație se află consemnată și atașată la dosar.
La aceeași dată, apărătorul reclamantei mai depune la dosar sentințe civile prin care s-a acordat grupa a II a de muncă unor salariați aflați în situații similare..
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Reclamanta a fost salariata pârâtei, având funcția de turnător formator, Fabrica Turnătorie si si găuritor filetator (prelucrător prin așchiere), Fabrica Aparataj.
Instanța in baza art 248 cod proc civila se va pronunța asupra excepției prescripției dreptului la acțiune pe care o va respinge cu următoarea motivare :
Noul cod civil reglementează atât situațiile de imprescriptibilitate a dreptului la acțiune, cât și cazurile în care se instituie termene speciale de prescripție sau cazuri speciale în care intervine prescripția. Art. 2502 stabilește caracterul de excepție al imprescriptibilității dreptului la acțiune și reglementează în mod expres cazurile concrete de imprescriptibilitate în materii în care protecția specială este necesară.
Astfel, potrivit art. 2502 alin. 2 N.C.civ., dreptul la acțiune este imprescriptibil în cazurile prevăzute de lege, precum și ori de câte ori, prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit, exercițiul său nu poate fi limitat în timp.
Sunt considerate, ca având caracter imprescriptibil o . acțiuni în justiție între care și acțiunea în constatarea existenței sau inexistenței unui drept.
Acțiunea formulată este o acțiune în constatare, care are ca scop constatarea judecătorească a existenței dreptului subiectiv al reclamantului față de pârâtă.
Acțiunea este imprescriptibilă deoarece reclamantul nu urmărește un drept patrimonial sau obligarea pârâtei la executarea unei pretenții, ci solicită ca instanța să constate existența unui drept stabilit prin Ordinul 50/1990, respectiv grupa de muncă, iar Ordinul 50/1990 și actele normative ce-l succed și-l completează nu prevăd nici un termen în care trebuie stabilite grupele de muncă de către patronate și sindicate.
Totodată, în ipoteza în care s-ar aprecia că acțiunea poartă asupra realizării unui drept cu caracter patrimonial, aceasta nu trebuia să constate prescris dreptul la acțiune în conformitate cu art. 3 din Decretul 167/1958, întrucât, în conformitate cu legislația europeană care are prevalență asupra normelor legale ale dreptului intern, drepturile salariale, cât și dreptul la pensie, reprezintă un veritabil drept de proprietate al persoanei, caz în care dreptul la acțiune în realizarea acestui drept de proprietate este imprescriptibil.
Ca urmare, cererea reclamantului reprezintă o acțiune în constatare a dreptului său de a beneficia de încadrarea în grupa II de muncă pentru activitatea desfășurată, acțiune care este imprescriptibilă și nu o acțiune în constituire de drepturi in consecința instanța va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de pârâta în întâmpinare.
Cât privește fondul cauzei, tribunalul constată că acțiunea este întemeiată și, pentru considerentele ce vor fi în continuare dezvoltate, va fi admisă, iar apărările societății pârâte vor fi înlăturate.
Din 01.11.1975 reclamanta a fost turnător formator, Fabrica Turnătorie, meserie in care executa operații de turnare a pieselor din fonta, hotel, metale neferoase, cutata cu polizorul piesele turnate.
Încadrarea în grupa a doua de muncă este justificată conf. Ordinului 50/1990 anexa 2 pct 69: activitatea de "impregnare a bobinelor sau a mașinilor electrice, presarea conurilor cu poliesteri sau cu rășini sintetice", activități ce se regăsesc între cele realizate și de reclamantă în cadrul pârâtei.
Începând 01.01.1980, reclamanta a desfășurat activitate de activitatea de găuritor-filetator (prelucrător prin așchiere), în cadrul Fabricii Aparataj.
Din declarația martorului B. I. reiese că reclamanta a lucrat in Secția Turnătorie a Fabricii Electroputere, iar după anul 1979, a trecut la Fabrica Aparataj. Lucra pe mașini mari si făcea prelucrări prin așchiere. Condițiile erau grele deoarece spăla piesele cu gaz triclor, le ajusta, le poliza, le șlefuia la bandă, iar șpiralele le ascuțea singură. Nu purta mănuși de protecție, uneori arzându-se cu șpan. Martora spune ca răcirea se făcea cu apa si soda, soluție foarte toxica, iar in aceste condiții lucrau 8 ore efectiv.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258 pronunțată de instanța supremă la 20.09.2004, conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese o organului emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Instanța va avea în vedere si faptul că alți colegi ai reclamantei, care lucrau în aceleași condiții ca și aceasta, în același loc de muncă și în aceeași funcție sau în alte funcții, au obținut recunoașterea grupei de muncă, fie pe cale administrativă de la unitatea pârâtă, fie prin intermediul unor hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în contradictoriu cu pârâta din speța de față.
O atare interpretare se impune cu atât mai mult, cu cât forma dobândită de ordinul respectiv prin completările și modificările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.
De aceea, a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
Principiul de bază al încadrărilor în grupe superioare de muncă, așa cum rezultă din nota de fundamentare la HG nr. 1223/1990, nu este regăsirea în liste, încadrarea făcându-se ca urmare a constatării condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor care au lucrat într-un climat nefavorabil.
Acceptându-se ca accesul la o grupa superioara de munca sa se facă numai pentru funcțiile trecute in forma inițiala a ordinului, nu se realizează o rezolvare echitabila a persoanelor îndreptățite, ci se creează un nou criteriu discriminatoriu, in contradicție cu dispozițiile cu valoare de principiu ale Codului muncii, dar si in contradicție cu art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor si Libertăților Fundamentale ale Omului, alături de inechitatea de tratament creata printr-o norma juridica.
Având in vedere ca potrivit art. 171-187 din Codul Muncii angajatorul veghează la protejarea securității si sănătății salariaților, instanța constată că pârâta nu a dovedit cu nici un înscris ca a luat masuri de securitate de natura sa înlăture posibilitatea încadrării in grupa a II a de munca, ba mai mult, condițiile de muncă au fost aceleași.
Instanța reține astfel că Ordinul nr. 50/1990 a fost emis tocmai pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului și reglementarea pensiilor de asigurări sociale de stat, scopul urmărit de reclamantă fiind înlăturarea inechității produse prin neacordarea grupei de muncă de către angajatorul său, iar posibilitatea reclamantului de a se adresa instanței de judecată este în deplină concordanță cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Susținerea pârâtei că reclamanta nu poate fi încadrată în grupa a II a de muncă deoarece locul de muncă și activitatea desfășurată de aceasta nu au fost nominalizate de comisia mixtă nu poate fi reținută de instanță, deoarece încadrarea în grupele de muncă se face în funcție de condițiile nocive concrete existente la locul de muncă, de gradul de pericol pe care îl presupune activitatea desfășurată de o persoană și nu poate fi limitată de comisia de nominalizare. Lipsa nominalizării nu poate priva salariatul de un drept al său.
Privitor la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile grupei a II-a de muncă, instanța retine că activitățile s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru, aspect ce nu a fost combătut de angajator, acestuia revenindu-i sarcina probei în condițiile prevăzute de art. 272 Codul Muncii.
Tribunalul va face aplicarea în acest sens și a jurisprudenței CEDO, care in cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Față de cele expuse mai sus, instanța va admite cererea, va constata că activitatea desfășurată de reclamantă în 01.11._77, 06.12._97, 16.05._01 se încadrează în grupa a II -a de muncă conform Ordinului 50/1990, pct 3 anexa 2 art 69,79 in procent de 100% din timpul de munca.
În conformitate cu disp. art. 40 alin. 2 litera h din codul muncii, va obliga pârâta să elibereze reclamantei adeverință în acest sens.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de pârâta în întâmpinare.
Admite acțiunea formulata de reclamanta N. M., CNP_, cu domiciliul in C., .. 9, ., . in contradictoriu cu pârâta ., cu sediul in C., .. 80, jud. D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamanta pentru pârâta în perioada 01.11._77, 06.12._97, 16.05._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform pct 3 din Ordinului 50/1990 anexa II pct. 69,79 în procent de 100 %.din timpul de munca.
Obligă unitatea pârâtă să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 03 Martie 2015.
PREȘEDINTE,
M. N.
Asistent judiciar, I. G.
Asistent judiciar, G. A. D.
Grefier, M. C. U.
Red.jud.M.N./as. G.A.D./4 ex./10.03.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2038/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
