Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 5947/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5947/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 5947/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 5947/2015
Ședința publică de la 03 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar G. A. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant . . PRIN ADM. JUDICIAR SIOMAX SPRL. și pe pârât D. M., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic J. S. pentru SIOMAX SPRL în calitate de administrator al reclamantei și avocat G. A. pentru pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Consilier juridic J. S., pentru reclamant, depune întâmpinare la cererea de intervenție accesorie pe care o comunică si pârâtului prin apărător ales și precizare la cererea de chemare în judecată, ce se comunică .
Părțile, prin apărători, învederează faptul că nu solicită acordarea unui nou termen pentru observarea cererilor depuse în ședință.
Instanța pune în discuție admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie
Pârâtul, prin avocat, solicită admiterea în principiu a cererii de intervenție formulată de către S. E. TERMICĂ C. și conceptarea acestuia în cauză, iar reclamanta, prin consilier, învederează faptul că lasă la aprecierea instanței cu privire la admiterea în principiu a cererii de intervenție.
Instanța, în raport de disp.art. 163 NCPC admite în principiu cererea de intervenție accesorie și constată că procedura de citare cu intervenientul este acoperită prin faptul că este prezent la acest termen reprezentantul intervenientului, avocat A. G., cu împuternicire la dosar.
Instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probe.
Consilier juridic J. S. pentru reclamant, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri depuse la dosarul cauzei.
Avocat G. A. pentru pârâtă solicită încuviințarea probei cu înscrisuri depuse la dosarul cauzei.
Având în vedere că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 255 NCPC privind utilitatea probei cu înscrisuri, instanța, în temeiul art. 258 NCPC încuviințează pentru reclamant și pârâtă proba solicitată, ca fiind utilă și concludentă soluționării cauzei.
Părțile, prin reprezentanți, învederează faptul că nu mai au alte cereri de formulat .
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul pe fondul cauzei
Reclamanta, prin consilier J. S., având cuvântul, pune concluzii de admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată având în vedere și precizările din întâmpinarea la cererea de intervenție și respingerea cererii de intervenție formulată de către S. E. TERMICĂ C., fără cheltuieli de judecată.
Avocat G. A. pentru pârât, având cuvântul, pune concluzii de respingerea acțiunii, admiterea cererii de intervenție, cu cheltuieli de judecata pe cale separată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin cererea înregistrata la data de 20.02.2015 pe rolul Tribunalului D., reclamanta . C. a solicitat instanței sa dispună obligarea pârâtului D. M.
la restituirea sumei de 1.799 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit în anul 2012.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca paratul are calitatea de salariat al societății, fiind încadrat cu contractul individual de munca nr. 2285/2012 în funcția de fochist.
Reclamanta a precizat ca în anul 2012 salariații au beneficiat de creșteri salariale ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare, conform negocierii Contractului colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 2012.
A susținut reclamanta ca aceasta majorare a fost încasata necuvenit întrucât prin Decizia nr. 26/2013 a Curții de Conturi a fost stabilit un prejudiciu de 1.808.056 lei, cauzat de majorarea nejustificata în anul 2012 a cheltuielilor de personal peste nivelul stabilit prin Legea bugetului de stat 293/2011.
Conducerea societății a procedat la determinarea sumelor încasate de fiecare salariat, printr-un algoritm unic, susținând ca, în speța dedusa judecații, parata a încasat în anul 2012 suma de 1.824 lei, ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare.
Cererea a fost întemeiata în drept pe dispozițiile art. 256 Codul Muncii.
În scop probator au fost depuse înscrisuri: carte de identitate a paratei, contract individual de munca, centralizator cu sumele datorate de salariați, Hotărârea 154/2012 a Consiliului Local C., contract colectiv de munca pentru anul 2011 si pentru anul 2012, sent. civ. 997/2014 a Tribunalului D., Decizia 26/2013 a Curții de Conturi D..
În cauza a formulat întâmpinare parata D. M. în care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Într-o primă ordine de idei a invocat faptul că este exonerată de la restituirea sumei solicitată de reclamantă, potrivit dispozițiilor Legii nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.
Un alt argument care impune respingerea acțiunii este și acela că textul legal invocat de reclamantă ca și temei de drept (art. 256 Codul Muncii) și instituția juridică reglementată de acesta nu sunt aplicabile speței deduse judecății.
Astfel, art. 256 din Codul Muncii reglementează obligația de restituire a salariaților față de angajații lor, obligație de restituire care privește, după caz, sumele de bani primite nedatorat, bunuri care nu se cuveneau sau servicii neîndreptățite. Or, în speța dedusă judecății, nu se regăsește nici una dintre situațiile avute în vedere de textul legal antecitat, sumele de bani a căror restituire a solicită reclamanta fiind plătite nu din eroare pentru a fi incidentă instituție a plății lucrului nedatorat ci în temeiul unui contract de muncă încheiat între salariat și unitatea angajatoare cu titlu de drepturi salariale negociate și acceptate de ambele părți ale contractului de muncă.
Pe de altă parte, sumele solicitate de reclamantă nu sunt dovedite în cauză și nici nu sunt evidențiate de reclamantă prin actele depuse, nu sunt sume certe, lichide și exigibile și nici nu se poate aprecia de unde provin acestea, care este modul de calcul detaliat care a condus la stabilirea lor, cât reprezintă contravaloare salariu în bani încasat necuvenit și cât contravaloare tichete de masă, cum s-a calculat și stabilit prejudiciul pentru fiecare salariat în parte după efectuarea cercetărilor la care angajatorul a fost obligat prin prevederile Deciziei nr. 26/01.04.2013.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea 142/1998, tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană la care sunt îndreptățiți salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă. Sumele corespunzătoare tichetelor de masă, în limitele valorilor nominale sunt deductibile la calculul impozitului pe profit și nu se iau în calcul nici pentru angajator nici pentru salariat la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial potrivit art. 8 din L 142/1998.
În dovedirea susținerilor s-a solicitat proba cu înscrisuri.
La data de 04.05.2015 ,reclamanta . a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtului, solicitând instanței să înlăture apărările formulate si argumentele invocate prin întâmpinare si admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Administratorul judiciar SIOMAX SPRL a depus note de sedinta prin care a învederat instanței că . este în procedura insolvenței prevăzută de Legea 85/2014, prin sentința nr. 363/18.03.2015 ramasa definitiva si irevocabila prin decizia Curții de Apel din data . 27.08.2015 pronuntata in Dosarul_ prin care a fost desemnata administrator judiciar SIOMAX SPRL, și faptul că își însușește cererea formulată de că .,solicitând admiterea acesteia așa cum a fost formulată având în vedere si precizările din răspunsul la întâmpinare.
S. E. Termică C. a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului, solicitând respingerea acțiunii promovate de reclamanta . și admiterea cererii de intervenție accesorie.
În motivarea cererii a arătat că, potrivit dispozițiilor L nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice se impune să se constate că pârâta este persoană care întră în sfera de aplicare a acestui act normativ, iar potrivit art. 2 din același act normativ, este exonerată de la plata veniturilor de natură salarială pe care personalul plătit din fonduri publice ar trebui să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii, cum este situația în cauza dedusă judecății.
Pe de altă parte, sumele pretinse de la pârâtă nu au fost încasate de aceasta în mod necuvenit, ci cu titlu de drepturi salariale calculate în temeiul contractului individual de muncă și al CCM la nivel de unitate semnat la data de 10.02.2012. Potrivit temeiului de drept invocat de angajator, acțiunea ar fi fost întemeiată doar dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptățit, situație care nu se regăsește în cauză, sumele solicitate fiind achitate cu titlu de salariu în cuantumul prevăzut în contractul individual de muncă și în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, contracte necontestate în vreun fel de către angajator.
Se mai arată și faptul că acțiunea reclamantei este nedovedită, întrucât modul de calcul prezentat de aceasta este incorect și nereal.
Altfel, raportat la motivarea acțiunii, se impune concluzia că, pentru a se pitea stabili sumele cu care au crescut salariile angajaților în anul 2012, se impune analiza separată a celor două cauze cu efecte cumulative(creșterea personalului ca număr și majorările salariale ca urmare a majorării coeficienților minimi de ierarhizare anumitor categorii de personal).
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea de intervenție în interesul pârâtului prin care a arătat că prin dispozițiile art. 256 din Codul Muncii este reglementată situația în care, fără a fi reținută vinovăția salariatului, acesta este obligat la restituirea unor sume încasate necuvenit. Pentru această formă specială de răspundere, singurele condiții impuse de lege sunt existența unei plăți către salariat și caracterul nedatorat al acestei plăți, fiind irelevantă vinovăția sau nevinovăția salariatului la încasarea sumei.
Prin urmare, salariații . au beneficiat de drepturi bănești datorate necuvenit din salarii, iar în conformitate cu dispozițiile art. 256 din Codul Muncii, acestea trebuiau recuperate de la beneficiari.
Se mai arată că pârâta nu întră în sfera de aplicare a dispozițiilor Legea 124/2004 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice deoarece personalul fostei Regii Autonome de Termoficare C. a fost plătit din fonduri proprii și nu din fonduri bugetare aș acum este stipulat în dispozițiile legii menționate.
Totodată, potrivit art. 48.2 din CCM încheiat la data de 10.02.2012 pentru tot anul 2012, precizează că în cazul depășirii fondului de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli, părțile convin să se reducă salariul la toți angajații cu un procent care să asigure în cadrarea în acest fond. Astfel că această clauză este perfect valabilă și produce efecte, fiind obligatorie întocmai ca și legea.
În cauza a fost administrata proba cu înscrisuri
La data de 03.11.2015, administratorul judiciar SIOMAX SPRL al ., formulează precizare la cererea de chemare in judecata, prin care înțelege sa-si restrângă pretențiile la suma de 754 ,00 lei, diferența urmând a fi regularizata cu bugetele publice. Arata ca salariatul a beneficiat de tichete de masa, conform dispozițiilor art. 93 din Contractul Colectiv de Munca, acesta găsindu-si aplicabilitatea începând cu 01.01.2012. In dovedirea celor precizate, a anexat: tabel cu sumele precizate, extras din CCM pe anul 2012, extrase de cont.
Analizând actele si lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul retine următoarele:
Reclamanta . C. a solicitat instanței sa dispună obligarea pârâtului la restituirea unor drepturi salariale ce reprezintă majorare coeficienți de ierarhizare. Reclamanta a mai motivat faptul că aceasta majorare a fost încasata necuvenit, întrucât prin Decizia nr. 26/2013 a Curții de Conturi a fost stabilit un prejudiciu de 1.808.056 lei, cauzat de majorarea nejustificata în anul 2012 a cheltuielilor de personal peste nivelul stabilit prin Legea bugetului de stat nr. 293/2011.
Cererea a fost întemeiata în drept pe dispozițiile art. 256 Codul Muncii.
Referitor la temeiul în drept, respectiv invocarea plății nedatorate, instanța reține că potrivit art. 256 alin. 1 din Codul muncii, "salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.".
Fără a nega faptul că este vorba de o prevedere specială din Codul muncii, instanța apreciază că regimul comun al plății nedatorate este aplicabil și în cadrul conflictelor de muncă, atâta timp cât legiuitorul nu a înțeles decât să enunțe incidența instituției plății nedatorate și în dreptul muncii, fără a detalia condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a se putea vorbi de o plată nedatorată.
În consecință, și pentru plata nedatorată invocată în dreptul muncii, trebuie verificate îndeplinirea condițiilor impuse de dreptul comun. Astfel, prestația trebuie să fie efectuată cu titlu de plată, plata nu trebuie să existe din punct de vedere juridic în raporturile dintre părți, iar plata nu trebuie să fi fost făcută din eroare.
Practic, plata nedatorată presupune executarea de către o persoană a unei obligații la care nu era ținută și pe care a făcut-o fără intenția de a plăti datoria cuiva.
Noțiunea de plată are în vedere în mod evident executarea unei prestații în mod voluntar. În acest sens, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 274/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 355/2011, analizând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 256 Codul Muncii, a reținut că “textul de lege criticat nu dă o definiție exactă a noțiunii de "sumă nedatorată" și nici nu detaliază condițiile în care se naște obligația de restituire.
În speță, se constată că plata sumelor a căror restituire se solicita a fost făcuta în baza contractului de munca și a dispozițiilor contractului colectiv de muncă în vigoare la data plății, nefiind întrunită condiția inexistentei unei juste cauze.
Astfel, prin Contractul Colectiv de Munca la nivelul regiei Autonome Termoficare, încheiat la 10.02.2012, au fost prevăzuți la art. 47.1 coeficienții minimi de ierarhizare pentru anumite categorii de salariați.
Clauza prevăzuta la art. 47.1 din CCM 2012 este perfect valabilă, nefiind solicitata de către vreuna din părți, constatarea nulității acesteia, nici pe cale principală și nici pe excepție.
În prezent, există o reglementare expresă în art. 142 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, prin care legiuitorul a stabilit în mod clar mijloacele procesuale de constatare a nulității clauzelor din contractele colective de muncă, negociate cu încălcarea drepturilor minimale prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă încheiate la nivel superior în favoarea salariaților, și le-a circumscris principiului disponibilității.
În noua reglementare sunt semnalate instrumentele concrete de înlăturare din ordinea juridică negociată, a clauzelor lovite de nulitate [art. 142 alin. (2)-(4) din Legea nr. 62/2011], cauza de ineficacitate a actului juridic trebuind a fi constatată pe cale judecătorească, la cererea părții interesate.
Efectul nulității constatate pe cale judecătorească face ca până la renegocierea clauzelor acestea să fie înlocuite ex lege cu prevederile legii mai favorabile salariaților, cuprinse în lege sau în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Drepturile salariale stabilite prin contracte colective de muncă ce se impun cu forța obligatorie garantată constituțional au același regim juridic aplicabil drepturilor salariale stabilite prin acte normative, salariatul neputând renunța la aceste drepturi, indiferent de sorgintea lor contractuală sau legală.
Prin urmare, atâta timp cât nu s-a constatat nulitatea clauzei, nici pe cale principală și nici pe excepție, nu suntem în ipoteza unei plăți nedatorate.
În raport de toate argumentele expuse, instanța va respinge acțiunea precizata formulată.
Față de modul de soluționare a cererii principale, instanța în baza art. 67 și următoarele va admite cererea de intervenție accesorie formulată de S. E. TERMICĂ C., în favoarea pârâtei.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea precizata formulată de reclamanta . (fostă RA TERMOFICARE C.), cu sediul în C., ..14, jud D., în insolvență, prin administrator judiciar Siomax SPRL Tg-J., cu sediul in ., P+E, Tg. J., Jud. Gorj, în contradictoriu cu pârâta D. M. CNP_ cu domiciliul în C., . A 55, ., jud. D., ca neîntemeiată.
Admite cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului formulată de S. E. Termică C., cu sediul în C.,.. 14, jud. D..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 03 Noiembrie 2015
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar G. A. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier E. C.
Red.Jud. M.V. /asist. jud. IG ./5 Ex./11.11.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 5932/2015. Tribunalul DOLJ | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 5949/2015.... → |
|---|
