Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 5949/2015. Tribunalul DOLJ

Sentința nr. 5949/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 5949/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA Nr. 5949/2015

Ședința publică de la 03 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. V.

Asistent judiciar G. A. D.

Asistent judiciar I. G.

Grefier E. C.

Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant . . PRIN ADM. JUDICIAR SIOMAX SPRL. și pe pârât C. V.- I., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic J. S. pentru Reclamant . PRIN ADM. JUDICIAR SIOMAX SPRL. Lipsind pârât .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Consilier juridic J. S., pentru reclamant, depune precizare la cererea de chemare în judecată, însoțită de înscrisuri.

Instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probe.

Consilier juridic J. S. pentru reclamant, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri depuse la dosarul cauzei.

Având în vedere că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 255 NCPC privind utilitatea probei cu înscrisuri, instanța, în temeiul art. 258 NCPC încuviințează pentru reclamant și pârâtă proba solicitată, ca fiind utilă și concludentă soluționării cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul pe fond, în dezbateri.

Reclamanta, prin consilier J. S., având cuvântul, pune concluzii de admitere a acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, fără cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față,

Prin cererea înregistrata la data de 24.02.2015 pe rolul Tribunalului D., reclamanta . C. a solicitat instanței sa dispună obligarea pârâtului C. V.- I. la restituirea sumei de 1805 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit în anul 2012.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca paratul are calitatea de salariat al societății, fiind încadrat cu contractul individual de munca nr. 2448/2012 în funcția de fochist.

Reclamanta a precizat ca în anul 2012 salariații au beneficiat de creșteri salariale ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare, conform negocierii Contractului colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 2012.

A susținut reclamanta ca aceasta majorare a fost încasata necuvenit întrucât prin Decizia nr. 26/2013 a Curții de Conturi a fost stabilit un prejudiciu de 1.808.056 lei, cauzat de majorarea nejustificata în anul 2012 a cheltuielilor de personal peste nivelul stabilit prin Legea bugetului de stat 293/2011.

Conducerea societății a procedat la determinarea sumelor încasate de fiecare salariat, printr-un algoritm unic, susținând ca, în speța dedusa judecații, parata a încasat în anul 2012 suma de 1.824 lei, ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare.

Cererea a fost întemeiata în drept pe dispozițiile art. 256 Codul Muncii.

În scop probator au fost depuse înscrisuri: carte de identitate a paratei, contract individual de munca, centralizator cu sumele datorate de salariați, Hotărârea 154/2012 a Consiliului Local C., contract colectiv de munca pentru anul 2011 si pentru anul 2012, sent. civ. 997/2014 a Tribunalului D., Decizia 26/2013 a Curții de Conturi D..

În cauza a formulat întâmpinare parata C. V.- I. în care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Apreciază ca cererea reclamantei reprezintă o pretenție abuziva care încalcă dreptul de a fi retribuit corespunzător muncii depuse, precum si o nesocotire a interdicției de a pune salariatul in postura renunțării la drepturile sale recunoscute prin lege.

In continuare, s-a arătat ca Decizia nr. 26/01.04.2013 a Curții de Conturi a României, Camera de Conturi D. nu este opozabila paratei si nu poate avea vreun efect in relația angajator-salariat.

De altfel, in prezenta cauza, in conformitate cu art. 5 pct. 5 din Legea nr. 94/1992 republicata, parata considera că reclamanta poarta întreaga răspundere si nu poate fi absolvita de aceasta răspundere prin chemarea in judecata a sa

Pe de alta parte, parata susține ca aceste creșteri salariale au fost avizate de către Ministerul Muncii- ITM D. conform adresei nr. 1012/24.02.2012, existând astfel încheiat un contract individual de munca la nivel de unitate, iar bugetul de venituri si cheltuieli a fost aprobat de Consiliul Local al Municipiului C. – hotărârea nr. 70/23.02.2012.

Or, cum contractul individual de muncă este convenția prin care se materializează voința angajatorului si a viitorului salariat de a intra . de munca, iar salariile deja încasate reprezintă un bun in sensul art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția Europeana a Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale, parata, sub aceste aspecte, apreciază ca cererea reclamantei este neîntemeiata.

Solicita acordarea cheltuielilor de judecata in suma de 30 lei, conform chitanței anexate la întâmpinare.

Solicita judecarea cauzei si in lipsa.

Reclamanta, prin răspunsul la întâmpinare, solicita respingerea apărărilor si argumentelor paratului invocate prin întâmpinare, apreciind ca salariatul este obligat sa restituie suma încasata in plus, obligație care subzista chiar daca nu i se poate retine o culpa in privința modului in care a fost stabilit salariul sau.

De asemenea, apreciază ca si tichetele de masa sunt considerate venituri din salarii începând cu data de 1 iulie 2010, contravaloarea lor incluzându-se in venitul brut lunar obținut, si, astfel, influențând suma încasata de persoana îndreptățita.

În dovedirea susținerilor s-a solicitat proba cu înscrisuri.

Administratorul judiciar SIOMAX SPRL, a depus note de ședința prin care a învederat instanței că . este în procedura insolvenței prevăzută de Legea 85/2014, prin sentința nr. 363/18.03.2015, rămasă definitivă si irevocabilă prin decizia Curții de Apel C. la data de 27.08.2015, pronunțată in dosarul nr._ prin care a fost desemnata administrator judiciar SIOMAX SPRL, și faptul că își însușește cererea formulată de că ., solicitând admiterea acesteia așa cum a fost formulată având în vedere si precizările din răspunsul la întâmpinare.

La data de 03.11.2015, administratorul judiciar SIOMAX SPRL al ., depune concluzii scrise prin care solicită admiterea acțiunii formulate si restituirea sumelor salariale încasate necuvenit. De asemenea, formulează precizare la cererea de chemare in judecata, prin care înțelege sa-si restrângă pretențiile la suma de 1111 lei, diferența urmând a fi regularizata cu bugetele publice. Arata ca salariatul a beneficiat de tichete de masa, conform dispozițiilor art. 93 din Contractul Colectiv de Munca, acesta găsindu-si aplicabilitatea începând cu 01.01.2012. In dovedirea celor precizate, a anexat: tabel cu sumele precizate, extras din CCM pe anul 2012, extrase de cont.

Analizând actele si lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul retine următoarele:

Reclamanta . C. a solicitat instanței sa dispună obligarea pârâtului la restituirea unor drepturi salariale ce reprezintă majorare coeficienți de ierarhizare. Reclamanta a mai motivat faptul că aceasta majorare a fost încasata necuvenit, întrucât prin Decizia nr. 26/2013 a Curții de Conturi a fost stabilit un prejudiciu de 1.808.056 lei, cauzat de majorarea nejustificata în anul 2012 a cheltuielilor de personal peste nivelul stabilit prin Legea bugetului de stat nr. 293/2011.

Cererea a fost întemeiata în drept pe dispozițiile art. 256 Codul Muncii.

Referitor la temeiul în drept, respectiv invocarea plății nedatorate, instanța reține că potrivit art. 256 alin. 1 din Codul muncii, "salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.".

Fără a nega faptul că este vorba de o prevedere specială din Codul muncii, instanța apreciază că regimul comun al plății nedatorate este aplicabil și în cadrul conflictelor de muncă, atâta timp cât legiuitorul nu a înțeles decât să enunțe incidența instituției plății nedatorate și în dreptul muncii, fără a detalia condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a se putea vorbi de o plată nedatorată.

În consecință, și pentru plata nedatorată invocată în dreptul muncii, trebuie verificate îndeplinirea condițiilor impuse de dreptul comun. Astfel, prestația trebuie să fie efectuată cu titlu de plată, plata nu trebuie să existe din punct de vedere juridic în raporturile dintre părți, iar plata nu trebuie să fi fost făcută din eroare.

Practic, plata nedatorată presupune executarea de către o persoană a unei obligații la care nu era ținută și pe care a făcut-o fără intenția de a plăti datoria cuiva.

Noțiunea de plată are în vedere în mod evident executarea unei prestații în mod voluntar. În acest sens, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 274/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 355/2011, analizând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 256 Codul Muncii, a reținut că “textul de lege criticat nu dă o definiție exactă a noțiunii de "sumă nedatorată" și nici nu detaliază condițiile în care se naște obligația de restituire.

În speță, se constată că plata sumelor a căror restituire se solicita a fost făcuta în baza contractului de munca și a dispozițiilor contractului colectiv de muncă în vigoare la data plății, nefiind întrunită condiția inexistentei unei juste cauze.

Astfel, prin Contractul Colectiv de Munca la nivelul regiei Autonome Termoficare, încheiat la 10.02.2012, au fost prevăzuți la art. 47.1 coeficienții minimi de ierarhizare pentru anumite categorii de salariați.

Clauza prevăzuta la art. 47.1 din CCM 2012 este perfect valabilă, nefiind solicitata de către vreuna din părți, constatarea nulității acesteia, nici pe cale principală și nici pe excepție.

În prezent, există o reglementare expresă în art. 142 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, prin care legiuitorul a stabilit în mod clar mijloacele procesuale de constatare a nulității clauzelor din contractele colective de muncă, negociate cu încălcarea drepturilor minimale prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă încheiate la nivel superior în favoarea salariaților, și le-a circumscris principiului disponibilității.

În noua reglementare sunt semnalate instrumentele concrete de înlăturare din ordinea juridică negociată, a clauzelor lovite de nulitate [art. 142 alin. (2)-(4) din Legea nr. 62/2011], cauza de ineficacitate a actului juridic trebuind a fi constatată pe cale judecătorească, la cererea părții interesate.

Efectul nulității constatate pe cale judecătorească face ca până la renegocierea clauzelor acestea să fie înlocuite ex lege cu prevederile legii mai favorabile salariaților, cuprinse în lege sau în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.

Drepturile salariale stabilite prin contracte colective de muncă ce se impun cu forța obligatorie garantată constituțional au același regim juridic aplicabil drepturilor salariale stabilite prin acte normative, salariatul neputând renunța la aceste drepturi, indiferent de sorgintea lor contractuală sau legală.

Prin urmare, atâta timp cât nu s-a constatat nulitatea clauzei, nici pe cale principală și nici pe excepție, nu suntem în ipoteza unei plăți nedatorate.

În raport de toate argumentele expuse, instanța va respinge acțiunea precizata formulată.

In baza art. 453 Cod proc. civ., obliga reclamanta către parata la plata sumei de 30 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunea precizata formulată de reclamanta . (fostă RA TERMOFICARE C.), cu sediul în C., ..14, jud D., în insolvență, prin administrator judiciar Siomax SPRL Tg-J., cu sediul in ., P+E, Tg. J., Jud. Gorj, în contradictoriu cu pârâta C. V.- I. CNP_ cu domiciliul în C., ., ., jud. D..

Obliga reclamanta către pârâtă la plata sumei de 30 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..

Pronunțată în ședința publică de la 03 Noiembrie 2015

PREȘEDINTE M. V.

Asistent judiciar G. A. D.

Asistent judiciar I. G.

Grefier E. C.

Red.Jud. M.V. /as.jud.G.A.D./4 ex./12.11.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 5949/2015. Tribunalul DOLJ