Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 6295/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6295/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 6295/2015
Dosar nr. _ ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 6295/2015
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Asistent judiciar M. C. S.
Asistent judiciar C. E. I.
Grefier L. S.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul C. JUDEȚEAN DE APARATURĂ MEDICALĂ D. în contradictoriu cu pârâții B. V., N. M. LATTONA, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Dezbaterile și susținerile orale au avut loc în ședința publică din data de 05.11.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 12.11.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 07.08.2014, sub nr. de dosar_, reclamantul C. Județean de Aparatură Medicală D. în contradictoriu cu pârâtii Baragan V. și N. M. Lattona a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea acestora, în solidar, în temeiul art 1382 si 1383 NCC, la plata sumei de 46.951 lei reprezentând prejudiciul material produs angajatorului prin acordarea drepurilor salariale necuvenite unui numar de 9 salariati in perioada ianuarie 2010-mai 2011, avand ca reper luna decembrie, cu cheltuieli de judecata.
În motivare, reclamantul arată că în intervalul ianuarie 2010-mai 2011 paratul B. V., care avea funcția de direcor al CJAM D. si parata N. Lattona M., ce îndeplinea funcția de contabil sef, au dispus și acordat efectiv drepturi salariale în cuantum mai mare decât cel cuvenit legal, asa cum rezultă din raportul de audit intern nr._/31.12.2013 întocmit de Direcția de Sănătate Publică D. ca organism ierarhic superior.
Prin raportul de audit s-a stabilit ca ,,în această perioadă salariile de bază erau diferite de la o lună la alta în contradicție cu prevederile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice și Legii cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice."
În raportul de audit s-a prevăzut ca recomandare verificarea de către reclamantă a concordanței dintre sumele achitate efectiv ca drepturi salariale și sumele legal cuvenite conform statelor de funcții aprobate.
Prin decizia nr 12/26.05.2014 s-a constituit Comisia de control intern pentru verificarea aspectelor semnalate și s-a constatat că cei 9 salariati au încasat în mod necuvenit, cu titlu de drepturi salariale, contrar dispozitiilor Legii nr. 330/2009 și Legii 284/2010, suma de 49.951 lei .
Prejudiciul a fost stabilit prin procesul verbal nr.1057/20.06.2014, dar s-a constatat că obligatia de restituire a sumelor încasate necuvenit de către salariați nominalizați în acest proces verbal s-a prescris, motiv pentru care unitatea a decis obligarea celor doi pârâti la acoperirea prejudiciului, considerând ca pentru aceștia termenul de prescripție a început să curgă de la data de 20.06.2014. Când angajatorul a luat la cunostinta existenta prejudiciului, cei doi pârâti nu mai aveau calitatea de salariati ai reclamantului, neputând raspunde patrimonial conform 255 alin 2 Codul muncii .
În drept, reclamantul si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art 1382 si 1383 NCC.
În scop probator au fost depuse la dosar raportul de audit nr._/30.12.2013 DSP D., proces verbal nr. 1057/20.06.2014, copie CIM, tabel cu cei 9 salariati si diferentele salariale pentru perioada ian 2010-mai 2011.
La data de 28.11.2014, pârâtii au formulat întâmpinări prin care au arătat că CJAM încearcă antrenarea răspunderii lor în baza relațiilor de muncă. Curtea Constitutionala a stabilit prin Decizia nr. 274/2011 MO nr. 355/2011 că art 272 alin 1 Codul muncii ( actual 256 alin 1 Codul muncii) nu defineste notiunea de ,, suma nedatorată" și nici nu detaliază condițiile în care se naște obligația de restituire. El vine să acopere însă, prin excluderea tuturor celorlalte situații prevăzute de lege, care antrenează răspunderea patrimonială a salariatului, cazurile când, fără a fi reținută vinovăția acestuia, este obligat la restituirea unor sume încasate de la angajator, întrucât acestea nu i se cuveneau, neexistând o justă cauză.
Au mai arătat că este necesar să se stabilească temeiul de drept corect, înțelegând să invoce excepția prescripției.
De asemenea, au precizat că pe perioada dedusă judecătii statele de plata erau întocmite de jurista unitatii. Din tabelele anexate rezultă că diferențele de bani ce apar ca încasări necuvenite sunt egale în fiecare lună din ianuarie 2010-martie 2011. În lunile aprilie și mai 2011 s-au aplicat modificările din legea 285/2010, potrivit cărora începând cu 1 ianuarie 2011 salariile corespunzătoare lunii octombrie 2010 se majorează cu 15%.
În procesul verbal din data de 20.06.2014 se face referire la adresa nr. 958/26.05.2015 si adresa nr. 1049/16.06.2014 și se stabilește ca un numar de 9 salariati au încasat drepturi salariale necuvenite, sume care pârâții consideră că nu au fost atribuite nelegal, ci au fost acordate în baza contractului individual de muncă și a actelor aditionale încheiate la acesta.
În opinia pârâților, Consiliul de Administratie trebuia ca, în urma primirii procesului verbal întocmit de Comisia de Control, să emită o decizie prin care sa stabilească cine este vinovat de producerea acestui prejudiciu.
Totodată, pârâtii au invocat dispozitiile Legii 124/2014, considerând ca în spetă este aplicabilă legea amnistiei fiscale a acestor sume.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, prin care subliniază că temeiul actiunii este art 1382-1383 NCC. Reîncadrarea salariatilor la 01.01.2010 trebuia sa respecte ca reper luna decembrie 2009, iar responsabilitatea revine directorului si contabilului sef . Referitor la amnistia fiscală, consideră că nu este aplicabilă în speță, căci nu este vorba de personal platit din fonduri publice, ci din venituri proprii.
Reclamantul a anexat adresele nr 958/26.05.2015 și adresa nr. 1049/16.06.2014.
Prin precizarea depusă la 05.05.2015, reclamantul arată că suma solicitata pârâtului B. V. este de 24.975,50 lei, iar pârâtei N. lattona M. este de 24.975,50 lei.
Au fost depuse la dosar deciziile de concediere ale celor doi pârâti, înregistrate cu nr. 50/27.11.2013 si 47/13.11.2013.
La termenul de judecata din 05.11.2015 instanța a pus în discuția părtilor excepția prescriptiei dreptului material la acțiune, invocată de pârâti, în raport cu dispozițiile din legea dialogului social si excepția intervenirii amnistiei fiscale.
Prin notele de sedință depuse la dosar, reclamantul arată că întelege să îsi întemeieze actiunea pe prevederile codului muncii în ceea ce priveste raspunderea pârâților, apreciind ca se pot aplica în această speță doar partial prevederile Legii nr. 124/2014.
Pârâtii au formulat de asemenea concluzii scrise, prin care au solicitat instantei admiterea exceptiei prescriptiei dreptului material la aciune conform art 211 litc din legea 62/2011 ca norma specială ce deroga de la dispozitiile de drept comun ale Codului Muncii. În subsidiar, au solicitat admiterea excepției amnistiei fiscale prevăzuta de legea 124/2014 art 2 alin 1.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Instanța va analiza cu prioritate, conform art 248 C., excepția prescriptiei dreptului material la actiune.
Pârâtii au fost salariatii Centrului Judetean de Aparatură Medicală D., desfășurându-si activitatea în temeiul contractelor individuale de muncă pe durata nedeterminata nr. 834/29.10.2003 pentru Baragan V., acesta având funcția de director si nr. 835/19.10.2003 pentru N. M. Lattona, aceasta având funcția de contabil șef.
Prin procesul verbal nr. 1057/20.06.2014 al Comisiei de control intern constituită in urma raportului de audit al DSP D., s-a constatat ca 9 salariati au primit în perioada ianuarie 2010 - mai 2011 venituri necuvenite cu titlu de salarii, ca o consecintă a faptului că nu a fost aplicată corespunzator Legea 330/2009 și Legea 284/2010.
În consecință, unitatea angajatoare a promovat prezenta acțiune, solicitând obligarea pârâților la acoperirea prejudiciului creat prin acordarea drepturilor salariale necuvenite celor 9 salariați, constatând că dreptul material la acțiune împotriva acestora din urmă s-a prescris.
În baza rolului activ, având în vedere că pârâții sunt chemați în judecată în calitate de foști angajați ai reclamantului în funcția de director și, respectiv, contabil șef, instanța califică acțiunea ca fiind o acțiune în răspundere patrimonială întemeiată pe dispozițiile art 254 alin 1 Codul muncii, potrivit căruia ,,salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legatura cu munca lor."
In ceea ce priveste prejudiciul pe care reclamantul consideră că i l-au provocat de cei doi pârâți prin modul de aplicare a legislatiei referitoare la politica salarială, se pune problema datei de la care începe să curgă termenul de prescripție.
Reclamantul sustine că termenul de prescripție a început să curgă de la data nasterii dreptului la actiune, care in opinia sa este data de 20.06.2014 când a fost întocmit procesul verbal al Comisiei de Control, iar pârâtii consideră aplicabila legea 62/2011, potrivit căreia termenul de prescripție trebuie sa curgă de la data producerii prejudiciului.
Instanța consideră că dispozițiile art 211 lit c din legea 62/2011 a dialogului social, potrivit căruia ,,plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate și restituirea unor sume care au format obiectul unor plăți nedatorate pot fi cerute în termen de 3 ani de la data producerii pagubei" constituie o norma specială, care derogă de la norma de drept comun statuata de art 268 alin 1 lit c Codul muncii.
Legea 53/2003 este legea generală care reglementează domeniul raporturilor de muncă, în timp ce Legea 62/2011 este o lege specială care reglementează modalitatea de soluționare a conflictelor de muncă.
Potrivit principiului ,,specialia generalibus derogant", norma specială se aplică prioritar față de norma generală, chiar și atunci când norma specială este mai veche decât norma generală.
Prin urmare, dreptul la acțiune al reclamantului s-a nascut la data producerii prejudiciului, care este data efectuarii fiecărei plăți lunare considerată ca nedatorată si nu de la data procesului verbal nr. 1057/20.06.2014 al Comisiei de control. Reclamantul a avut cunoștință de efectuarea plăților și de temeiul în care acestea au fost efectuate, de la momentul achitării drepturilor salariale.
Reclamantul nu a facut dovada survenirii vreunei cauze de suspendare sau întrerupere a termenului de prescripție, astfel încât termenul de 3 ani s-a împlinit pentru ultima luna - mai 2011 - în iunie 2014.
Pentru aceste considerente și având în vedere că actiunea formulată de reclamant a fost înregistrată la Tribunalul D. la data de 07.08.2014, instanța urmează a admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Urmare a constatării ca fiind prescris dreptul material la acțiune, instanța nu mai consideră necesară analizarea incidenței în cauză a dispozițiilor referitoare la amnistia fiscală, prevăzute în Legea 124/2014.
Raportat la considerentele expuse, instanța va respinge actiunea.
Pe cale de consecință, va fi respinsă si cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată .
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezentate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C. JUDEȚEAN DE APARATURĂ MEDICALA D. cu sediul în C., . nr 60, în contradictoriu cu pârâții B. V.,(CNP_), cu domiciliul în C., ., județul D. și N. M. Lattona( CNP_), domiciliată în C., ., jud D..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de declararea apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 12.11.2015
PREȘEDINTE, Asistenti judiciari, Grefier
M. G. C. E. I. L. S.
M. C. S.
Red Jud MG/ Asist Jud CI
5ex/07.12.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
