Pretentii. Sentința nr. 7122/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7122/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-12-2015 în dosarul nr. 7122/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 7122/2015
Ședința publică de la 04 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier S. B.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul B. C., cu domiciliul în comuna V., . A, jud. D. în contradictoriu cu pârâtul O. S. EPARHIAL GORJ, cu sediul în comuna Bălești, . A, jud. Gorj, având ca obiect anulare act.
Dezbaterile și susținerile orale au avut loc în ședința publică din data de 27.11.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea în cauză la data de 04.12.2015, dată la care a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, reclamantul B. C. a chemat în judecată pârâtul O. S. Eparhial Gorj solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei nr. 25/06.08.2014, obligarea pârâtului să-și reia activitatea pe postul deținut anterior emiterii deciziei de suspendare precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat excepția nulității absolute a deciziei de suspendare nr. 25/06.08.2014 ca urmare a netrecerii termenului în care aceasta poate fi contestata si instanța competenta la care decizia sa poată fi contestata.
Pe de altă parte, decizia de suspendare a contractului individual de munca o apreciază ca fiind afectata de nulitatea absoluta si după temeiul de drept in baza căruia a fost emisa, respectiv art. 52 din Legea 53/2003, republicata, privind Codul muncii deoarece, personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici chiar dacă este sau nu funcționar public, dat fiind faptul că, in structurile silvice naționale există personal silvic care are și calitatea de funcționar public dar și personal silvic contractual.
Obiectul cauzei deduse judecății este o acțiune întemeiată pe prevederile art. 52 din Codul Muncii prin care parata i-a suspendat contractul individual de munca, fiind astfel evident faptul că acest tip de măsura este nelegala.
Este foarte adevărat că nu are calitatea de funcționar public întrucât își desfășoară activitatea în baza unui contract individual de muncă și nu în baza unui ordin de numire, însă acolo unde OUG 59/2000 aprobată prin L 427/2001 nu dispune, se aplică prevederile L 188/1999.
Pe fondul cauzei a arătat că, prin decizia nr. 25/06.08.2014, paratul O. S. Eparhial Gorj, a dispus in baza art. 52 alin. l lit. b" din Legea 53/2003 privind Codul muncii, ca începând cu data de 14.08.2014 sa i se suspende contractul individual de munca.
La baza luării acestei masuri a stat plângerea penala din data de 31.07.2014, formulata împotriva sa de către paratul O.S. Eparhial Gorj, pentru „fapte penale incompatibile cu funcția deținuta, pana la rămânerea definitiva a hotărârii judecătorești".
Învederează instanței de judecata faptul ca nu are cunoștința sa fi săvârșit nicio fapta penala si nicio alta activitate care sa aibă măcar legătura cu domeniul penalului si nici nu mi s-a adus la cunoștința de către parata ca as fi săvârșit vreo infracțiune, activitatea sa pana la data suspendării c.i.m. a fost una exemplara, la baza acestei stări stand rezultatele obținute in timpul celor peste 30 de ani de activitate in domeniul silviculturii, nefiind sancționat in niciun fel si neavând niciodată lipsuri in gestiune.
Ori, art. 52 lit."b" din Legea 53/2003 privind Codul muncii, face vorbire in mod expres de împrejurarea când se suspenda contractul individual de munca si anume, când s-a început urmărirea penala împotriva salariatului potrivit legii penale.
Din însăși decizia contestata, se observa ca paratul vorbește de o plângere penala „depusa" in data de 31.07.2014, împotriva sa in calitate de pădurar, responsabil al cantonului nr. 16 Târnava din districtul P., județul D..
Numai ca, simpla depunere a unei plângeri la o unitate de politie sau parchet, nu echivalează cu începerea urmăririi penale care este atributul exclusiv al procurorului potrivit principiului „oficialității" si cel al „disponibilității".
Nici in ipoteza in care ar fi început urmărirea penala „in rem dupa fapta, potrivit noilor dispoziții de procedura penala nu s-ar fi putut pune problema suspendării contractului individual de munca având in vedere ca declanșarea urmăririi penale trebuie sa survină după suspect si nu după fapta conform acelorași proceduri penale.
In dovedirea susținerilor a solicitat proba cu înscrisuri.
La cerere, a atașat: copie C.I., împuternicirea avocațiala, Decizia 25/06.08.2014 de suspendarea a c.i.m., solicitarea sa de revenire asupra deciziei emise(procedura prealabila), Ordinul 23/22.07.2014 al O.S. Eparhial Gorj, Raportul nr. 6078/28.07.2014.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 din Codul
de procedura civila.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
În motivare se arată că la data de 15.07.2009, între contestator și intimată, a fost încheiat contractul individual de muncă nr._, în virtutea căruia, contestatorul a deținut funcția de pădurar, desfășurându-și atribuțiile în conformitate cu fișa postului.
Pe parcursul derulării contractului de muncă, s-au înregistrat lipsuri de material lemnos, în cadrul gestiunii administrate de către contestator. Acest aspect a născut suspiciuni serioase cu privire la săvârșirea unor fapte de natură penală, de către contestator.
În sensul celor de mai sus, împotriva contestatorului B. C., a fost formulată, în temeiul art. 289 din N. C.P.P. plângerea penală nr. 6224/31.07.2014, în vederea stabilirii de către DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - SERVICIUL TERITORIAL C., dacă în cadrul îndeplinirii sarcinilor de serviciu, de către contestator, au fost săvârșite fapte de natură penală.
În temeiul dispozițiilor art. 52 alin. (1) lit. b din Legea 53/2003 privind Codul Muncii, s-a adoptat decizia nr. 25/06.08.2014 prin care s-a decis suspendarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului.
Cu privire la excepția nulității absolute a deciziei de suspendare invocată de contestator a arătat că se impune calificarea acesteia ca și apărare de fond și respingerea, ca neîntemeiată, pentru considerentele ce succed.
Prin intermediul excepției se invocă, pe de o parte, nerespectarea de către intimată a dispozițiilor art. 252 alin. (2) Codul Muncii, lit. e și f, consecință de natură a atrage nulitatea deciziei nr. 25/06.08.2014 iar, pe de altă parte, dispunerea suspendării în mod greșit, întrucât temeiul de drept nu îi este aplicabil acestuia.
În analizarea excepției invocate, trebuie plecat de la faptul că suspendarea contractului de muncă a fost dispusă, în temeiul art. 52 alin. (1) lit. b, prerogativă pusă la îndemâna angajatorului de către legiuitor, pentru situația în care a fost formulată o plângere penală împotriva salariatului.
În ceea ce privește, nerespectarea de către intimată a art 252 alin. (2) lit e și f din Codul Muncii, solicită înlăturarea ca neîntemeiate a acestor susțineri. Dispozițiile invocate de către contestator, fac parte din cadrul Titlului XI - Răspunderea juridică din Codul muncii și reglementează, sub sancțiunea nulității absolute, ce trebuie să conțină decizia de sancționare. Decizia de sancționare, în percepția legiuitorului, este documentul scris, ce conține sancțiunea disciplinară adoptată de către angajator iar sancțiunile disciplinare sunt limitativ prevăzute de art. 248 din Codul Muncii.
Pe fondul cauzei a arătat că împotriva contestatorului B. C., a fost formulată, în temeiul art. 289 din N.C.P.P. plângerea penală nr. 6224/31.07.2014 în vederea stabilirii de către DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - SERVICIUL TERITORIAL C., dacă în cadrul îndeplinirii sarcinilor de serviciu, de către contestator, au fost săvârșite fapte de natură penală.
La nivelul Ocolului S. Eparhial Gorj, s-au semnalat o . nereguli care au condus la efectuarea de cercetări suplimentare în intervalul iulie - septembrie 2013, la nivelul Ocolului S. Eparhial Gorj s-a implementat un audit privitor la situația actelor încheiate de către personalul Ocolului, mai precis, procesele-verbale de contravenție silvică, în urma căreia s-au constatat încheierea unui număr excesiv de mare de procese-verbale de contravenție silvică și întocmirea acestora fără respectarea prevederilor legale în materia contravențiilor (contravenienți fictivi sau pe numele unor persoane care nu au posibilitatea de a se apăra, persoane mutate cu familia sau cu locul de muncă în altă țară, ce nu au nici o legătură cu faptele constatate de către personalul silvic, precum și persoane decedate).
De asemenea, au fost constatate nerespectarea prevederilor legale ce reglementează procedura de constatare a contravențiilor, în sensul în care procesele-verbale nu au fost comunicate contravenienților sau direcției de colectare a taxelor și impozitelor locale din cadrul primăriilor) sau lipsa reală a destinatarului, în anumite cazuri, în care procesele verbale au fost comunicate.
Sustragerea materialului lemnos de către sau cu sprijinul personalului silvic există fără dubiu, iar justificarea lipsurilor este efectuată prin intermediul încheierii unor procese-verbale de contravenție fictive care să permită scoaterea din gestiune a materialului lemnos. în acest context, a fost formulată plângerea penală, mai sus amintită, urmând ca organele de cercetare penală să stabilească dacă cele sesizate de către subscrisa corespund realității.
În contextul situației de fapt precizate, dispozițiile art. 52 alin. (1) lit. b Codul Muncii, prevăd, prerogativa angajatorului de a suspenda contractul individual de muncă, în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau dacă acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Motive de drept: art. 205 Cod de procedură civilă, art. 52 alin. (1) lit. b din Legea 53/2003, Dispozițiile OG 59/2000, Legea 188/1999.
Prin sentința nr. 584 din 18.03.2015 dată în dosarul nr._, Tribunalul D. a admis în parte acțiunea, dispunând anularea deciziei nr. 25/06.08.2014 emisă de pârât.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin decizia nr. 25/06.08.2014 emisă de O. S. EPARHIAL GORJ, s-a decis că, începând cu data de 14.08.2014, reclamantului, pădurar-titular al cantonului 16 Târnava, District P., în cadrul Ocolului S. Eparhial Gorj, i se suspendă contractul individual de muncă până la soluționarea plângerii penale, conform art.52 lit.b din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii.
Această decizie a fost emisă având în vedere plângerea penală formulată împotriva reclamantului înregistrată la O. S. Eparhial Gorj sub nr. 6224/31.07.2014 înaintată D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial C., prin care s-a solicitat tragerea la răspundere penală a reclamantului pentru infracțiunile prevăzute de art. 289, art. 291, 246, 248 C.penal și infracțiunea prevăzută de art. 108 din Legea nr. 46/2008.
În ceea ce privește invocarea de către reclamant a nulitații deciziei de suspendare pentru nerespectarea dispozițiilor art. 252 alin. 2 din Codul muncii, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată întrucât aceste dispoziții vizează conținutul deciziei de sancționare, ori actul contestat în cauză nu reprezintă un act de sancționare.
În ceea ce privește criticile referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor Legii 188/1999 instanța a apreciat că acestea sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
În primul rând se impune a se menționa că reclamantului nu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.53/2003 privind Codul muncii, ci dispozițiile Legii nr. 188/1999 rep. privind statutul funcționarului public, reclamantul având calitatea de funcționar public, conform art.58 alin.1 din OUG nr.59/2000 privind statutul funcționarului silvic, unde se prevede că "Personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii nr. 188 /1999 privind Statutul funcționarilor publici, în măsura în care prezenta ordonanță de urgență nu dispune altfel".
Conform art. 86 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, „în cazul în care funcționarul public este trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h, persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune suspendarea funcționarului public din funcția publică pe care o deține”.
Pe de altă parte, potrivit art. 94 alin 1 lit. m din Legea 188/1999, republicată, raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când s-a dispus trimiterea în judecată a funcționarului public pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h, respectiv, infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publice, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea.
Infracțiunile pentru care s-a formulat plângere penală împotriva reclamantului, respectiv fals, uz de fals, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, tăierea ilegală de arbori sunt infracțiuni de sau în legătură cu serviciul, astfel că se înscriu în categoria celor reglementate de art. 54 lit. h citat anterior, dar față de împrejurarea că, așa cum s-a comunicat instanței la data de 02.03.2015 de către P. de pe lângă Tribunalul D. (fila 66), plângerea penală a fost înregistrată sub nr. 202/P/2014, dosarul nefiind soluționat iar reclamantul nu a fost trimis în judecată, se constată că nu sunt îndeplinite cerințele art .86 alin. 2 și art. 94 alin. 1 lit. m din Legea nr.188/1999 privind suspendarea de drept a raportului de serviciu, deoarece nu s-a dispus trimiterea în judecată a reclamantului pentru aceste infracțiuni, condiție în lipsa căreia decizia de suspendare din funcție a reclamantului apare ca fiind nelegale.
Față de considerentele expuse, instanța a apreciat ca fiind întemeiată acțiunea formulată de reclamant, urmând a fi admisă, în parte, în sensul anulării deciziei nr. 25/06.08.2014 emisă de O. S. Eparhial Gorj.
În ceea ce privește cererile privind obligarea pârâtului la reluarea activității reclamantului pe postul deținut anterior emiterii deciziei de suspendare și plata despăgubirilor pe perioada suspendării, instanța nu a dispus și obligarea pârâtului în această privință, cum solicită reclamantul, fiind un efect, o consecință a anulării actului administrativ.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurspârâtul O. S. Eparhial Gorj.
În motivarea recursului,pârâtul a considerat ca sentința recurata a fost pronunțata prin aplicarea greșita a normelor de drept material, având in vedere faptul ca instanța fondului a considerat in mod neîntemeiat ca spetei de fata se aplica prevederile Legii 188/1999 si nu prevederile Legii 53/2003 privind Codul Muncii.
In acest sens, a apreciat că trebuie observat faptul ca . a reținut si instanța fondului, prevederile OUG 59/2000 sunt aplicabile personalului silvic ce isi desfășoară activitatea in conformitate cu art. 58 din același act normativ ce prevede faptul ca personalului silvic i se aplica dispozițiile Legii 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Totodată, prevederile art. 117 din Legea 188/1999 prevăd ca dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum si cu reglementările de drept comun, civile, administrative sau penale, in măsura in care nu contravin legislației specifice funcției publice.
In acest sens, a considerat ca instanța fondului avea obligația sa constate faptul ca aplicabilitatea la prezenta cauza a prevederilor Legii 188/1999 trebuie nuanțata in sensul ca prevederile art. art. 58 alin 1 si 2 din OUG 59/2000 impart personalul silvic in doua categorii, respectiv funcționari publici numiți in funcție printr-un act administrativ (decizie, ordin, dispoziție) si personalul contractual care isi desfășoară activitatea in baza unui contract individual de munca, incheiat in condițiile art. 10 Codul Muncii.
In drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 20 si urm. din Legea 554/2004, art. 488 alin. 1 pct. 8 NCPC, precum si pe toate dispozițiile legale evidențiate in cuprinsul prezentei.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
Prin decizia nr. 2544 din 6 iulie 2015, Curtea a admis recursul, a casat hotărârea atacată a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul D.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a avut în vedere că acțiunea formulată de către intimatul reclamant, a fost judecată de către Secția C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului D. în considerarea calității de pădurar a acestuia și a dispozițiilor art. 58 din O.U.G. nr. 59/26.05.2000 privind personalul silvic.
O.U.G. nr. 59/26.05.2000 privind personalul silvic se aplică însă, numai personalului silvic ce provine din structurile R.N.P. Romsilva, indiferent de locul în care aceștia își desfășoară activitatea, respectiv în cadrul regiei sau al structurilor private.
Intimatul reclamant B. C. nu face parte din personalul silvic descris în ordonanța de urgență, deoarece încadrarea sa a fost realizată în condițiile H.G. 997/1999, acesta încheind un contract de muncă cu angajatorul său O. Eparhial Gorj, astfel că raportul juridic ce guvernează relațiile dintre părți este cel specific dreptului muncii, iar competența soluționării cauzei revenea în primă instanță Tribunalului - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ la data de 13.10.2015.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Prin decizia nr. 25 din 06.08.2014, pârâtul O. S. Eparhial Gorj a dispus, începând cu data 14.08.2014, suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului, în temeiul art. 52 alin 1 litera b din L 53/2003 privind Codul Muncii, la baza acestei măsuri stand plângerea penală din data de 31.07.2014, formulată de pârât împotriva reclamantului.
Prin decizia nr. 279 din 23.04.2015 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial nr. 431/17.06.2015, s-a stabilit că dispozițiile art. 52 alin 1 litera b teza I din L 53/2003 –Codul Muncii sunt neconstituționale.
Potrivit art.31 din Legea nr.47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau a unei ordonanțe, ori dispoziției unei legi sau unei ordonanțe, în vigoare, este definitivă și obligatorie, producând efecte de la data publicării sale asupra cauzelor în care își are incidența textul legal declarat neconstituțional.
În baza art.31 alin.3 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept, iar efectul suspendării constă în suprimarea temporară a acțiunii normei juridice, astfel că tribunalul nu se poate raporta în soluționarea cauzei la respectiva normă juridică.
Decizia Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 17.06.2015, astfel încât, începând cu această dată, dispozițiile art. 52 alin 1 litera b teza I din L 53/2003 sunt suspendate de drept, urmând ca, în situația în care, în termen de 45 de zile, Parlamentul nu pune de acord aceste prevederi legale cu dispozițiile Constituției, acestea să-și înceteze efectele juridice.
Cum în termenul de 45 de zile autoritățile competente nu au intervenit în scopul compatibilizării cu dispozițiile Constituției, a prevederilor art. art. 52 alin 1 litera b teza I din L 53/2003 prevederi care au constituit temeiul juridic al suspendării contractului de muncă al reclamantului, tribunalul constată că textul legal menționat și-a încetat efectele juridice.
În raport de dispozițiile art.147 alin.(1) și (4) din Constituție și ale art.31 alin.(1) și (3) din Legea nr.47/1992, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, opozabile ,,erga omnes”, inclusiv pentru instanțele judecătorești și au putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că după publicare, vor avea efecte asupra tuturor cauzelor în curs de judecată în care își are incidența textul legal declarat neconstituțional.
Prin urmare, dispoziția din lege declarată neconstituțională nu se mai poate aplica astfel că nu mai există temei pentru suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului.
Pe cale de consecință, tribunalul reține că nemaiexistând cadrul legal în limitele căruia pârâtul să poată dispune măsura suspendării contractului individual de muncă al reclamantului (în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului), dispărând temeiul de drept menționat, cererea de anulare a deciziei de suspendare urmează a fi admisă, cu consecința reluării de către reclamant a activității pe postul deținut anterior deciziei de suspendare.
Referitor la petitul prin care reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat pe perioada suspendării contractului individual de muncă, tribunalul are în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 52 alin 2 din L 53/2003, aceste despăgubiri se plătesc angajatului numai atunci când se constată nevinovăția acestuia, astfel că acest petit urmează a fi respins.
Totodată, având în vedere dispozițiile art. 453 Cod proc.civ. pârâtul urmează a fi obligat la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația formulată de contestatorul B. C., având CNP_, domiciliat în comuna V., . A, jud. D., în contradictoriu cu intimatul O. S. Eparhial Gorj, cu sediul în comuna Bălești, . A, jud. Gorj.
Dispune anularea Deciziei de suspendare nr. 25 din 06.08.2014 emisă de intimat.
Obligă intimatul O. S. Eparhial Gorj să permită contestatorului reluarea activității pe postul deținut anterior emiterii deciziei de suspendare.
Respinge capătul de cerere privind obligarea intimatului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul pe perioada suspendării contractului individual de muncă.
Obligă intimatul la plata către contestator a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, cererea de declarare a apelului urmând a se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică din data de 4 decembrie 2015.
Președinte, Asistenți judiciari,
M. V. M. V. C.
M. C. S.
Grefier,
S. B.
Red/tehnored/ M.V
4 ex/ 12.01.2016
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
