Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 5392/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5392/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 5392/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 5392/2015
Ședința publică de la 15 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R. H.
Asistent judiciar Ș. I.
Asistent judiciar Nicolița T.
Grefier C. C. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant S.C. T. C. S.R.L. (FOSTĂ R.A. TERMOFICARE C.) și pe reclamant I. V., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic J. S. pentru administrator judiciar SIOMAX SPRL al debitorului S.C T. C. S.R.L și avocat F. G. pentru pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Fiind primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, instanța constată că este competenta general, material și teritorial să judece prezenta cauză potrivit art 131 alin 1 Cod de procedură civilă raportat la art 269 Codul Muncii
Consilier juridic J. S. pentru administrator judiciar SIOMAX SPRL depune sentința civila 363/2015 pronunțata de Tribunalul D. în dosarul numărul_ prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei . și învederează că își însușește acțiunea promovata de ..
Instanța acorda cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a . invocat prin întâmpinare pe care avocat Fârta arată că le sustine.
Consilier juridic J. S. pune concluzii de respingerea excepției si depune note de ședință .
Instanța urmează să încuviințeze proba cu înscrisuri solicitată de părți potrivit dispozițiilor art 258 raportat la art 255 Cod de procedură civilă și acorda cuvântul asupra fondului cauzei.
Consilier juridic J. S. solicita admiterea acțiunii având in vedere motivele notele scrise depuse la acest termen.
Avocat Farta G. solicita respingerea acțiunii.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la data de 20.02.2015 la Tribunalul D. sub nr. dosar_, reclamanta . C. a solicitat instantei sa dispuna obligarea paratei/ului I. V. la restituirea sumei de 1863 lei, reprezentand drepturi salariale incasate necuvenit in anul 2012.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca parata/ul are calitatea de salariat/a al societatii, fiind incadrat/a cu contract individual de munca nr. 2290/2012 in functia de fochist.
Reclamanta a precizat ca in anul 2012 salariatii au beneficiat de cresteri salariale ca urmare a majorarii coeficientilor de ierarhizare, conform negocierii Contractului colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 2012.
A sustinut reclamanta ca aceasta majorare a fost incasata necuvenit intrucat prin Decizia nr. 26/2013 a Curtii de Conturi a fost stabilit un prejudiciu de 1.808.056 lei, cauzat de majorarea nejustificata in anul 2012 a cheltuielilor de personal peste nivelul stabilit prin Legea bugetului de stat 293/2011.
Conducerea societatii a procedat la determinarea sumelor incasate de fiecare salariat, printr-un algoritm unic, sustinand ca, in speta dedusa judecatii, paratul a incasat in anul 2012 suma de 1863 lei, ca urmare a majorarii coeficientilor de ierarhizare.
Cererea a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art. 256 Codul Muncii.
In scop probator au fost depuse inscrisuri: contract individual de munca, centralizator cu sumele datorate de salariati, Hotararea 154/2012 a Consiliului Local C., contract colectiv de munca pentru anul 2011 si pentru anul 2012, sent.civ. 997/2014 a Tribunalului D., Decizia 26/2013 a Curtii de Conturi D..
In cauza a formulat intampinare paratul/a I. V., care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a ., motivand ca aceasta nu a facut dovada prin actele comunicate paratei ca ar fi succesoarea RA Termoficare C.. Dac in Statutul societatii si in Actul constitutiv nu este mentionat expres faptul ca societatea comerciala este succesoarea regiei autonome, atunci ., nu poate avea calitate procesuala activa in aceasta cauza.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii, apreciind ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 2 din Legea nr. 84/2012: " se aproba exonerarea de la plata pentru sumele reprezentand venituri de natura salariala stabilite in conditiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie sa le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecinta a constatarii de catre Curtea de Conturi a unor prejudicii".
De asemenea, considera ca drepturile de natura salarială incasate necuvenit sunt rezultatul unor majorari a indicilor de ierarhizare prevazute in Contractul Colectiv de Munca pe anul 2012, astfel ca parata este exonerata de la restituirea sumelor de bani solicitate de reclamanta.
In aparare, parata mai invoca si dispozitiile art. 2 din Legea nr. 124/2014 care prevad ca "se aproba exonerarea de la plata pentru sumele reprezentand venituri de natura salariala stabilite in conditiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie sa le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecinta a constatarii de catre Curtea de Conturi a unor prejudicii".
Solicită proba cu inscrisuri.
Reclamanta S.C. T. C. S.R.L. C. formuleaza raspuns la intampinare prin care solicita respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale active a societatii T. C. S.R.L., întrucât, in opinia sa, are calitate procesuala activa fiind succesoarea Regiei Autonome de Termoficare C. așa cum rezulta din Hotararea nr. 154/2012 a Consiliului Local al Municipiului C. la art. 18, cat și din Actul constitutiv al societatii la art. 11
De asemenea, reclamanta apreciaza ca nu este intemeiata susținerea paratei cum ca ar fi aplicabile dispozitiile Legeii nr. 124/2014 privind unele masuri referitoare la veniturile de natura salarial ale personalului platit din fonduri publice, astfel ca este exonerata de la restituirea sumei in valoare de 1.863 lei, intrucat aceasta nu intra in sfera de aplicare a acestui act normativ, deoarece veniturile de natura salarial pe care le primeste nu reprezinta venituri asigurate din fonduri publice.
Concluzioneaza ca in mod nelegal parata a beneficiat de o crestere salariala de 6,52% aplicata la castigul salarial brut de 18.555.922 lei si asupra contravalorii tichetelor de masa acordate salariatilor in valoare de 1.840.104 lei, astfel ca solicita respingerea apararilor formulate si argumentelor invocate prin intampinare si admiterea acțiunii așa cum a fost formulata.
In cauza a fost administrata proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:
In ceea ce privesteexcepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S.C. T. C. S.R.L. invocată prin întâmpinare, instanța retine ca aceasta este neintemeiată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Pe de o parte, S.C. T. C. S.R.L. este succesorul universal al Regiei Autonome Termoficare C. si continua derularea tuturor contractelor acesteia, avand calitatea de creditor sau debitor, precum și calitatea procesuala a acesteia, activa sau pasiva, dupa caz, astfel cum rezultă din cuprinsul art. 18 din Hotararea nr. 154/2012 a Consiliului Local al Municipiului C..
Pe de alta parte, la momentul promovarii actiunii, respectiv, la data de 26.02.2015, reclamanta nu se afla in procedura insolventei, aceasta fiind deschisa la data de 18.03.2015, conform Sentintei nr. 363/18.03.2015 a Tribunalului D., fara a se ridica dreptul de administrare, iar administratorul judiciar, astfel cum reiese din declaratia expresa aflata la dosarul cauzei, si-a insusit actiunea promovata de reclamanta.
Pe fondul cauzei,
I. Temeiul juridic al cererii introductive il constituie dispozitiile art. 256 alin.1 Codul Muncii, potrivit carora "salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie."
Însă, pentru a fi aplicabil acest articol, este absolut necesar a se dovedi că pârâtul a incasat sume necuvenite (spre exemplu, premii, indemnizatii, despagubiri etc.);
In cazul platii nedatorate, plata este nula, deoarece este lipsita de cauza si nu poate fi retinut ceea ce nu este datorat.
Prestatia solvensului trebuie sa fie facuta cu titlu de plata (solutio), fiind lipsit de relevanta daca obiectul platii il constituie o suma de bani, bunuri certe sau de gen.
De asemenea, se impune ca plata sa fie nedatorata, adica sa nu aiba fiinta (de exemplu, se mai achita o datorie care a mai fost platita; se achita o datorie inexistenta; se face plata inainte de implinirea conditiei)
O alta conditie de admisibilitate este aceea ca plata sa fi fost facuta din eroare.
Pe de alta parte, cererea de restituire motivata prin invocarea dispozitiilor art. 256 Codul Muncii nu este intemeiata pe culpa salariatului in producerea pagubei, afirmarea culpei antrenand raspunderea acestuia potrivit dispozitiilor art. 254 Codul Muncii.
Sub acest aspect, Tribunalul retine ca, prin Decizia nr. 274/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 355/2011, Curtea Constitutionala a Romaniei, analizand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 256 Codul Muncii a reținut că “textul de lege criticat nu dă o definiție exactă a noțiunii de "sumă nedatorată" și nici nu detaliază condițiile în care se naște obligația de restituire.
El vine să acopere însă, prin excluderea tuturor celorlalte situații prevăzute de lege care antrenează răspunderea patrimonială a salariatului, cazurile când, fără a fi reținută vinovăția acestuia, este obligat la restituirea unor sume încasate de la angajator, întrucât acestea nu i se cuveneau, neexistând o justă cauză. De asemenea, având în vedere contextul reglementării, este evident că obligația de restituire se naște în legătură cu desfășurarea raporturilor de muncă."
In speta, se constata ca plata sumelor a caror restituire se solicita a fost facuta in baza contractului de munca intervenit intre parti, nefiind intrunita conditia inexistentei unei juste cauze.
Asa fiind, este evident ca situatia descrisa de reclamanta nu permite obligarea paratului la restituirea sumelor solicitate, in temeiul dispozitiilor invocate de aceasta, respectiv, art. 256 Codul Muncii.
II. In ceea ce priveste legalitatea efectuarii platii, ., Tribunalul retine urmatoarele:
Simpla constatare, printr-o decizie a Curtii de Conturi a Romaniei – Camera de Conturi D., a faptului ca unitatea angajatoare a incalcat prevederile art. 45 alin.1 lit.a din Legea 293/2011, constand in majorarea nejustificata in anul 2012 a cheltuielilor de personal peste nivelul stabilit prin Legea bugetului de stat pe anul 2012 nr. 293/2011, nu poate avea drept efect ineficienta clauzelor contractului colectiv de munca, in baza caruia au fost platite drepturile salariale.
Astfel Tribunalul constata ca prin Decizia nr. 26/01.04.2013 a Curtii de Conturi a Romaniei – Camerei de Conturi D. au fost estimate prejudicii in cunatum de 1808.056 lei, cauzate de majorarea nejustificata in anul 2012 a cheltuielilor de persona peste nivelul stabilit prin Legea 293/2011.
Aceasta "majorare nejustificata" a fost insa prevazuta prin Contractul Colectiv de Munca la nivelul regiei Autonome Termoficare, incheiat la 10.02.2012, care, la art. 47.1 stabileste coeficientii minimi de ierarhizare pentru anumite categorii de salariati.
Clauza prevazuta la art. 47.1 din CCM 2012 este perfect valabila, nefiind solicitata de catre vreuna din parti constatarea nulitatii acesteia.
Potrivit dispozitiilor art. 142 Codul Muncii, "clauzele cuprinse în contractele colective de muncã care sunt negociate cu încãlcarea prevederilor art. 132 sunt lovite de nulitate", insa "nulitatea clauzelor contractuale se constatã de cãtre instanțele judecãtorești competente, la cererea pãrții interesate, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție.
Asadar, nulitatea unei clauze a contractului colectiv de munca nu opereaza de drept, fiind obligatorie constatarea acesteia de catre instanta competenta.
P. la momentul constatarii nulitatii clauzei, aceasta este perfect valabila si produce efecte, fiind obligatorie intocmai ca si legea.
Aliniatul 3 al aceluiasi articol 142 vine sa intareasca aceasta concluzie, prevazand ca "În cazul constatãrii nulitãții unor clauze de cãtre instanța judecãtoreascã, pãrțile pot conveni renegocierea acestora.
Concluzia instantei este intemeiata si pe dispozitiile art. 41 alin. 5 din Constitutie, care garantează caracterul obligatoriu al convențiilor colective între părți.
A recunoaste angajatorului posibilitatea ca după negocierea contractului colectiv de munca, deci după stabilirea drepturilor si obligațiilor reciproce ale părților, sa solicite salariatilor restituirea unei parti a drepturilor salariale deja achitate, ar însemna practic acceptarea unei negocieri pur formale cu consecința golirii de continut a principiului negocierii salariale.
Întrucât art. 229 alin.4 din Codul Muncii și art. 148 din Legea nr. 62/2011 prevăd că executarea contractului colectiv este obligatorie și că neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract atrage răspunderea celor vinovați, Tribunalul constată că în cazul de față angajatorul era obligat, în executarea art. 47 pct.1 din Contractul Colectiv de Munca la nivelul regiei pentru anul 2012 la plata către salariați a salariilor prin raportarea la coeficientii minimi de ierarhizare prevazuti in acest contract.
Nu poate fi reținută susținerea reclamantei, în sensul că această clauza este nula absolut ope legis, fiind contrara prevederilor Legii 293/2011, atata vreme cat nulitatea nu a fost invocata . prevazute de alin.2 al articolului 142 Legea 62/2011 si nu exista o hotarare judecatoreasca in acest sens.
Nulitatea reprezinta acea sanctiune care lipseste actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru incheierea sa valabila.
In esenta, nulitatea este sanctiunea care intervine in cazul in care nu se respecta, la incheierea actului juridic, conditiile de validitate.
In ceea ce priveste nulitatea contractului colectiv de munca, Legea 62/2011 prevede ca sunt lovite nulitate absoluta clauzele cuprinse in contractele colective de munca cu incalcarea prevederilor legale sau care stabilesc drepturi inferioare fata de normele legale sau contractele colective incheiate la nivel superior.
Asadar, potrivit Legii 62/2011 nulitatea este partiala in sensul ca nu afecteaza intregul contract, ci doar acele clauze care incalca prevederile legale sau care stabilesc drepturi inferioare fata de normele legale sau contractele colective incheiate la nivel superior.
Mai mult, actul normativ stabileste ca pana la renegocierea drepturilor clauzele a caror nulitate a fost constatata sunt inlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse in lege sau in contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior, dupa caz.
Insa, nulitatea contractului colectiv de munca sau a unor clauze ale acestuia nu opereaza din oficiu si nici nu poate fi constatata prin acordul partilor, ci numai de catre instanta judecatoreasca.
In privinta constatarii nulitatii absolute a unor clauze ale contractului colectiv de munca, art. 142 alin.2 din Legea dialogului social stabileste ca nulitatea clauzelor contractuale se constata de catre instanta judecatoreasca competenta, la cererea partii interesate, fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptie.
Daca in privinta nulitatii contractului individual de munca, legiuitorul a prevazut expres posibilitatea constatarii nulitatii acestuia de comun acord de catre parti, in privinta contractului colectiv de munca nu exista o astfel de prevedere.
Ca atare, Tribunalul constata ca legiuitorul a stabilit în mod clar mijloacele procesuale de constatare a nulității clauzelor din contractele colective de muncă și le-a circumscris principiului disponibilității.
Toate normele legale anterior menționate consacră caracterul obligatoriu al contractelor colective de muncă, caracter garantat constituțional și prin art. 41 alin. (5) din Constituția României conform căruia: „Dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate”.
Obligativitatea contractelor colective de muncă operează, în prezent potrivit art.133 alin. (1) din Legea dialogului social nr.62/2011, conform căruia:
„(1) Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează:
a) pentru toți angajații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel;
b) pentru toți angajații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă;
c) pentru toți angajații încadrați în unitățile din sectorul de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă și care fac parte din organizațiile patronale semnatare ale contractului.”
Se observă așadar, că Legea nr.62/2011 a preluat într-o viziune restrictivă, prin înlăturarea contractului colectiv de muncă unic la nivel național, principiile consacrate prin art. 241 din Codul muncii, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 40/2011 și art. 11 din Legea nr. 130/1996, republicată.
Spre deosebire de vechea reglementare, care nu indica instrumentul concret de înlăturare din ordinea juridică negociată a clauzelor lovite de nulitate, actualul cadru legislativ, consacrat prin art. 142 alin. (2) – (4) din Legea nr. 62/2011 arată că o asemenea cauză de ineficacitate a actului juridic trebuie constatată pe cale judecătorească la cererea părții interesate și indică efectele juridice ale acestei nulități.
Având caracter de izvor de drept, forța lor obligatorie fiind garantată constituțional, rezultă că drepturile salariaților stabilite prin contractele colective de muncă urmează același regim juridic cu cel aplicabil drepturilor stabilite prin acte normative, salariatul neputând renunța nici la drepturile acordate prin lege, nici la cele care, în temeiul legii, au fost statuate prin negocierile colective.
In consecinta, daca partile contractului colectiv de munca considera ca o clauza a contractului colectiv de munca sau intreg contractul este lovit de nulitate absoluta, au obligatia de a se adresa instantei de judecata, doar aceasta avand posibilitatea de a constata nulitatea.
Asa fiind, atata vreme cat nulitatea nu a fost invocata de parti si constatata de instantele abilitate, clauza este valabila si obligatorie pentru parti.
Totodata, in conformitate cu prevederile art.149 Legea 62/2011, modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării acestuia se poate realiza numai prin acordul de voință al părților, iar potrivit art. 150, orice modificare trebuie sa se regaseasca . semnat de toate partile care au incheiat contractul.
Altfel spus, emiterea Deciziei Camerei de Conturi D. nu are nici un efect asupra contractului colectiv de munca in temeiul caruia a fost efectuata majorarea salariala, modificarea coeficientilor putand fi facuta de partile semnatare, in conditiile si prin modaliatile prevazute de lege, anterior aratate.
În acest context, în condițiile în care dreptul paratului/ei la plata drepturilor salariale, calculate in functie de coeficientii minimi de ierarhizare prevazuti in CCM 2012 nu este afectat de vreo cauză de ineficacitate nu este afectat nici dreptul acestora la acordarea sumelor cu acest titlu, salariatii fiind îndreptățiți la acordarea drepturilor salariale in cuantumul rezultat prin aplicarea coeficientilor majorati.
III. In ceea ce priveste modul de calcul al debitului, Tribunalul constata urmatoarele:
Astfel cum reiese din cererea introductiva, reclamanta a solicitat obligarea salariatilor la restituirea sumelor de bani pretins incasate necuvenit in anul 2012.
Suma concreta imputata fiecarui salariat a rezultat, potrivit chiar sustinerilor reclamantei, ca urmare a majorarii coeficientilor de ierarhizare .
In ceea ce priveste modul de calcul al debitului concret stabilit in sarcina fiecarui salariat, potrivit sustinerilor aceleiasi reclamante, dar si inscrisurilor aflate la dosarul cauzei, acesta a fost determinat printr-un acelasi algoritm fiecare caz, astfel: s-a facut un raport procentual intre valoarea depasirii salariilor + tichete de masa din anul 2012 fata de anul 2011 (1.331.133 lei) si suma salariilor brute + tichete de masa pe anul 2012 (20.396.026 lei), rezultand un procent de 6,5265%, aplicat asupra drepturilor salariale incasate de fiecare dintre parati. (1.331.133: 20.396.026 x 100 = 6,5265%).
Acest mod de calcul este incorect, salariatilor fiindu-le imputate sume care depasesc cu mult cresterea rezultata prin majorarea coeficientilor de ierarhizare.
Astfel, observand comparativ coeficientii de ierarhizare mentionati in CCM 2012 cu cei prevazuti in CCM 2011 se constata ca, in privinta anumitor categorii de salariati (personal cu pregatire liceala) – si nu pentru toti salariatii unitatii(de exemplu, salariatii incadrati ca muncitori necalificati sau paznici nu au beneficiat de cresteri salariale!) – au fost stabiliti coeficienti de ierarhizare mai mari cu 0,8 % in 2012 fata de coeficientii stabiliti in 2011.
In privinta personalului cu pregatire postliceala s-a aplicat un coeficient de 0,09% (1,87 fat de 1,78, cat era stabilit prin CCM 2011); personalul cu scoala de maistri a beneficiat de o crestere salariala de 0,10% (2,15, fata de 2,05 cat era prevazut in CCM 2011), iar personalul cu studii superioare a beneficiat de o crestere salariala de 0,11% (2,32 fata de 2,21 stabilit prin CCM 2011).
Prin urmare, in mod logic, cresterea salariala datorata majorarii coeficientilor de ierahizare de care a beneficiat o parte a salariatilor reclamantei a fost proportionala coeficientilor aratati, diferita in functie de categoria profesionala in care se incadreaza fiecare salariat, nefiind justificat procentul general, de 6,5265%, aplicat de reclamanta.
De asemenea, Tribunalul constata ca, desi potrivit contractului colectiv de munca si sustinerilor reclamantei, majorarea coeficientilor de ierarhizare a vizat doar anumite categorii de salariati, la determinarea coeficientului s-a avut in vedere numarul total de salariati ai reclamantei (astfel cum aceasta precizeaza expres in raspunsul la intampinare).
Sub acelasi aspect, Tribunalul retine ca, astfel cum rezulta din cuprinsul Deciziei 26/01.04.2013 a Camerei de Conturi D., prejudiciul in cuantum de 1.808.056 lei reprezinta diferenta dintre nivelul cheltuielilor de personal efectuate de reclamanta in anul 2012 ( aceste cheltuieli fiind compuse din salariile in bani platite angajatilor, c/valoarea tichetelor de masa si contributiile catre bugete) si cheltuielile de personal efectuate de societate in anul 2011.
Astfel, Tribunalul constata ca reclamanta a urmarit recuperarea de la salariati, in mod gresit, a intregului prejudiciu, in care chiar personal recunoaste ca sunt incluse, in plus fata de salariile in bani efectiv platite salariatilor, atat c/valoarea tichetelor de masa (care nu a facut obiectul prezentei actiuni) si contributia catre bugetul de stat, datorata de catre angajator, nicidecum de catre salariat.
Sub acelasi aspect, Tribunalul retine ca, potrivit aceleiasi Decizii a Camerei de Conturi D., un motiv al cresterii cheltuielilor de personal in anul 2012 se datoreaza atat majorarii coeficientilor minimi de ierarhizare pentru anumite categorii de salariati, dar si suplimentarii numarului de salariati ai regiei.asadar, reclamanta avea obligatia de a determina cat din pierdere se datoreaza cresterii numarului de angajati si cat – majorarii coeficientilor de ierarhizare.
De asemenea, avand in vedere ca pretentiile reclamantei sunt justificate doar prin majorarea coeficientilor de ierarhizare, din cuantumul total al prejudiciului trebuia dedusa suma reprezentand cresterea cheltuielilor ca urmare a suplimentarii numarului de personal, numai diferenta astfel rezultata fiind cauzata de majorarea coeficientilor de ierarhizare.
Se constata, asadar, ca algoritmul de calcul aplicat in vederea determinarii unui procent unic este incorect, pentru considerentele aratate anterior, in consecinta, sumele imputate fiecarui salariat nefiind justificate.
Tribunalul nu va avea in vedere apararile paratului/ei referitoare la exonerarea de la obligatia de restituire a sumelor ce fac obiectul actiunii, intemeiate pe dispozitiile Legii 124/2014, dat fiind faptul ca nici reclamanta si nici salariatii parati nu se incadreaza in categoriile limitativ prevazute de aceasta lege.
In consecinta, Tribunalul urmeaza a respinge actiunea ca neintemeiata.
Respinge solicitarea paratei la obligarea reclamantei la cheltuielile de judecata, ca nedovedite.
Opinia asistenților judiciari este conforma cu hotărârea si considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului S.C. T. C. S.R.L. (fostă R.A. Termoficare C.) invocata de pârâtă în întâmpinare.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. T. C. S.R.L. (fostă R.A. Termoficare C.), cu sediul in C., .. 14, județul D. în contradictoriu cu parata I. V., cu domiciliul in C., ., ., ., județul D..
Cu apel ce se depune la Tribunalul D. în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica de la 15 Octombrie 2015.
PREȘEDINTE, M. R. H.
Asistent judiciar, Ș. I.
Asistent judiciar, Nicolița T.
Grefier, C. C. P.
Red. jud. M.R.H.
5 ex./20.10.2015
C.P. 16 Octombrie 2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 5369/2015. Tribunalul DOLJ | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 5394/2015.... → |
|---|
