Acţiune în constatare. Sentința nr. 5369/2015. Tribunalul DOLJ

Sentința nr. 5369/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 5369/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA Nr. 5369/2015

Ședința publică de la 15 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. S.

Asistent judiciar C. D.

Asistent judiciar A. V.

Grefier E. C.

Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamanta S. A. (FOSTĂ STĂNCELE) pe pârâta O. C. SCM C.- F. COOPERATIVA DE ARTĂ POPULARĂ, având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: - pârât - O. C. SCM C.- F. COOPERATIVA DE ARTĂ POPULARĂ prin consilier juridic B. M., lipsind reclamanta

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Instanța pune în discuție competenta de soluționare a cauzei .

Consilier juridic B. M. pentru pârât, având cuvântul pe rând, arată că Tribunalul D. este competent în soluționarea pricinii.

Având în vedere dispozițiile art. 95 pct.1 din noul C.p.c. și dispozițiile art. 208 și 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, forma actualizată, instanța constată că este competentă material cât și teritorial de a soluționa cauza dedusă judecătii și legal investită.

Consilier juridic B. M. pentru pârât, depune la dosarul cauzei copia registrului de predare-primire a carnetului de muncă.

În raport de disp.art. 248 alin. 1 din NCPC, instanța pune în discutie exceptia prescripției dreptului la actiune invocată prin întâmpinare față de împrejurarea că reclamantul a formulat cererea dedusă judecătii după o perioadă mai mare de 3 ani de la data intrării în posesia carnetului de muncă.

Consilier juridic B. M. pentru pârât, având cuvântul, pune concluzii de admiterea excepției.

Instanța reține cauza spre soluționare pe exceptia prescripției dreptului material la actiune.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față:

Prin cererea înregistrată la data de 11.03.2015, reclamanta S. A. a chemat în judecată pe pârâta O. C. SCM C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să constate că activitatea desfășurată în cadrul pârâtei în perioadele 15.08._69, 15.12._73, 26.10._78, 01.07._94 se încadrează în grupa a II a de muncă potrivit Ordinului 50/1990, anexa II pct.165,art 2 din DL 68/1990, în proporție de 100%, cu obligarea pârâtei să îi elibereze adeverințe din care să rezulte încadrarea activității în grupa de muncă .

În motivare, a arătat că a fost salariata pârâtei pe postul de țesător manual covoare înnodate și oltenești, meserie ce presupunea pregătirea ițelor și firelor de urzeală necesare în procesul de țesere, pregătirea războiului de țesut, reglarea dimensiunii acestuia,fixarea, verificarea tuturor părților componente. Participa alături de vopsitori la manipularea lânii naturale de la magazie până la vopsitorie, desfășurarea sculurilor, formarea păpușilor și ghemelor de lână, în cantitățile și culorile necesare producției.

Operațiunea efectivă de țesere a covoarelor presupunea mai mult etape, realizate manual de către reclamantă. Din procesul de fabricație rezultau scame toxice de dimensiuni foarte mici ce erau inhalate, se colorau mâinile de la lâna vopsită, poziția ortostatică era vicioasă, temperaturi foarte ridicate ,gaze toxice. Hala de producție nu era dotată cu sistem de ventilație

Apreciază că, în raport de dispozițiile pct 165 din anexa II la Ordinul 50/1990, activitatea sa se încadrează în condițiile grupei a II a.

A depus copia carnetului de muncă, carte de identitate, interogatoriu pentru pârâtă.

La data de 22.12.2014, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune ,arătând că reclamanta a intrat în posesia carnetului de muncă la 16.09.1994, astfel că s-a împlinit termenul legal de prescripție de 3 ani în care putea să se adreseze instanței cu o astfel de cerere.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, arătând că a făcut demersuri la ITM necesare încadrării activităților și locurilor de muncă în grupe de muncă ,dar meseria de țesător manual covoare nu se încadrează în prevederile Ordinului 50/1990.

A depus extras din registrul în care este consemnată data predării-primirii carnetului de muncă de către reclamantă.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat motivele cererii, arătând că pârâta nu a nominalizat locul său de muncă în condițiile grupei a II a de muncă, deși a prestat aceeași activitate și în același mediu de lucru întreaga perioadă.

Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare:

În soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune determinantă este stabilirea naturii juridice a acțiunii, având în vedere raportul juridic care stă la baza demersului judiciar al reclamantei respectiv, dacă între părți există un raport juridic civil și astfel s-a formulat o acțiune civilă, căreia îi sunt aplicabile dispozițiile legii civile privind imprescriptibilitatea, sau între părți există un raport de muncă,fiind vorba despre o acțiune privind soluționarea unui conflict de muncă și îi sunt aplicabile dispozițiile din Codul muncii cu privire la prescripție.

Instanța constată că acțiunea de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.

Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantei formulată împotriva fostului angajator este un raport juridic de muncă, el vizând executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu poate avea loc în afara unui raport juridic de muncă.

Astfel, devin aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, prioritare față de regulile generale din dreptul civil.

În acest sens sunt dispozițiile art. 278 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod (Codul muncii – nn.) se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.

În raport de aceste prevederi, instanța constată că ,în ceea ce privește termenele de prescripție,Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun, reglementând termene speciale în care în care pot fi promovate acțiunile în justiție ,termene prevăzute de art.268 Codul muncii, republicat.

Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268.

Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268 ,devin incidente dispozițiile din alin.2 care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă, aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.

Prin urmare, în materia jurisdicției muncii, legiuitorul a stabilit faptul că nu există cereri imprescriptibile.

Rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă este restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate .

Cu privire la data de la care termenul de prescripție curge, din tabelul cu salariații care au ridicat carnetul de muncă, depus la dosarul cauzei de către reprezentantul pârâtei, se remarcă la poziția 240 din tabel reclamanta S. A. care a ridicat carnetul de muncă pe 16.09.1994, moment la care reclamanta putea lua la cunoștință, cu o minimă diligență, de mențiunile existente în carnetul său de muncă .

Totodată, cu o minimă diligență, printr-o cerere ce putea fi adresată angajatorului pârât, reclamanta ar fi luat la cunoștință de faptul că angajatorul nu a urmat procedura prevăzută de Ord.50/1990 și nu a nominalizat-o ca desfășurând activitate în grupa a II a de muncă .Or, de la data intrării în vigoare a acestui act normativ și până la data formulării acțiunii au trecut aproape 25 de ani, fără ca reclamanta să invoce în favoarea sa dreptul de a obține încadrarea activității desfășurate în cadrul O. C. SCM în grupă de muncă.

Se constată astfel că acțiunea a fost formulată cu mult peste termenul legal de prescripție, motiv pentru care instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, cu consecința respingerii acțiunii în constatare privind încadrarea activității reclamantei în grupa a II a de muncă .

Cererea subsidiară privind obligarea pârâtei la eliberarea unor adeverințe urmează a fi respinsă, ca o consecință a respingerii capătului principal de cerere referitor la încadrarea activității reclamantei în grupa de muncă.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele acesteia

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția prescripției dreptului material la actiune invocata de pârâtă..

Respinge acțiunea formulată de reclamanta S. A., având CNP_, cu domiciliul în procesual ales în C., ..35, ., ., la CABINET AV C. V. în contradictoriu cu pârâta O. C. SCM C., cu sediul în C., ..7, jud.D., urmare a prescrierii dreptului material la actiune.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..

Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2015.

Președinte Asistenți judiciari Grefier

G. S. C. D. A. V. E. C.

Red Jud.GS/As jud CD

4 ex/23.10.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Sentința nr. 5369/2015. Tribunalul DOLJ