Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 5443/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5443/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 5443/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința civilă Nr. 5443/2015
Ședința publică de la 16 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar C. - M. M.
Asistent judiciar A. P.
Grefier S. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant S.C. T. C. S.R.L. (FOSTĂ R.A. TERMOFICARE C.) și pe pârâta C. VICTORIȚA, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic S. J. din partea administratorului judiciar al societății reclamante și pârâtul, prin avocat G. M. cu delegație de substituire pentru av.G. A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat G. depune la dosar în copie, sentința civilă nr. 43/2013 a Judecătoriei C., dovada calității de membru de sindicat a pârâtului.
Reprezentantul reclamantei depune întâmpinare la cererea de intervenție accesorie. C. după întâmpinare se comunică pârâtului, prin reprezentant.
Părțile, prin apărători, învederează faptul că nu solicită acordarea unui nou termen pentru observarea înscrisurilor depuse în ședință.
Instanța pune în discuție admiterea în principiu a cererii de intervenție.
Pârâtul, prin avocat, solicită admiterea în principiu a cererii de intervenție formulată de către S. E. TERMICĂ C. și conceptarea acestuia în cauză, iar reclamanta, prin consilier, învederează faptul că lasă la aprecierea instanței cu privire la admiterea în principiu a cererii de intervenție.
Instanța, în baza art 64 și urm C., admite în principiu cererea de intervenție accesorie,dispune conceptarea în cauză în calitate de intervenient accesoriu în interesul pârâtului a Sindicatului E. Termică C. și constată că procedura de citare cu intervenientul este acoperită prin prezența la acest termen a apărătorului, avocat G. M., cu împuternicire la dosar.
Instanța acordă cuvântul pe probe.
Părțile, prin reprezentanți, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Părțile, prin reprezentanți, învederează faptul că nu mai au alte cereri de formulat.
În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin consilier, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, având în vedere și precizările din întâmpinarea la cererea de intervenție și lasă la apreciere soluționarea cererii de intervenție formulată de către S. E. TERMICĂ C., fără cheltuieli de judecată.
Pârâta și intervenientul, prin avocat, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și admiterea cererii de intervenție accesorie, cu cheltuieli de judecată pe cale separată..
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus, la data de 13.02.2015 la Tribunalul D., reclamanta . C. (FOSTĂ R.A. TERMOFICARE C.) a solicitat instanței sa dispună obligarea pârâtei C. VICTORIȚA la restituirea sumei de 1861 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit în anul 2012.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca pârâta are calitatea de salariat al societății, fiind încadrată cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată .
Reclamanta a precizat ca în anul 2012, salariații au beneficiat de creșteri salariale ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare, conform Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate în anul 2012.
A susținut reclamanta ca aceasta majorare a fost încasata necuvenit, întrucât prin Decizia nr. 26/2013 a Curții de Conturi a fost stabilit un prejudiciu de 1.808.056 lei, cauzat de majorarea nejustificata în anul 2012 a cheltuielilor de personal peste nivelul stabilit prin Legea bugetului de stat nr.293/2011.
Reclamanta a contestat Decizia nr.26/2013 a Curtii de Conturi, dar Tribunalul D.-Sectia C. și Curtea de apel C. au respins definitiv contestația ..
Prin urmare, conducerea societății a stabilit recuperarea integrală a prejudiciului constatat prin actul de control, de la salariații societății și a procedat la determinarea sumelor încasate de fiecare salariat, printr-un algoritm unic, susținând ca, în speța dedusa judecații, pârâtul a încasat în anul 2012 suma solicitată, ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare.
Cererea a fost întemeiata în drept pe dispozițiile art. 256 Codul Muncii.
În baza art.411 Ncpc, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În scop probator a solicitat proba cu înscrisuri și au fost depuse, în copie, înscrisuri: carte de identitate pârât, contract individual de munca, centralizator cu sumele datorate de salariați, Hotărârea nr.154/2012 a Consiliului Local C., contract colectiv de munca pentru anii 2011 -2012 și anexe la acesta, . Tribunalului D., Decizia nr.26/2013 a Curții de Conturi D..
Prin precizarea depusă la solicitarea instanței în procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată, asupra modului de calcul prin care s-a ajuns la determinarea prejudiciului solicitat, reclamanta a arătat că:
În anul 2012, fondul de salarii total brut a fost de 20.396.026 lei, din care suma de 1.840.104 lei a reprezentat c/val tichetelor de masă acordate salariaților. Astfel, suma cu care s-a depășit fondul de salarii a fost de 1.331.133 lei față de anul 2011.
S-a efectuat un raport procentual între suma cu care s-a depășit fondul de salarii alocat pentru anul 2012 (salarii brute și tichete de masă) în plus față de anul 2011 - de 1.331.133 lei și suma efectiv alocată pentru anul 2012 – de 20.396.026 lei, astfel: 1.331.133/ 20.396.026 X 100 = 6,5265 %.
Procentul rezultat, de 6,5265 % a fost aplicat la salariul brut anual stabilit pentru fiecare salariat în parte, rezultând suma încasată necuvenit de fiecare salariat, în speță de 1861 lei.
În cauza, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Într-o primă ordine de idei, a invocat faptul că este exonerat de la restituirea sumei solicitată de reclamantă, potrivit dispozițiilor Legii nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.
Un alt argument care impune respingerea acțiunii este și acela că textul legal invocat de reclamantă ca și temei de drept (art. 256 Codul Muncii) și instituția juridică reglementată de acesta nu sunt aplicabile speței deduse judecății.
Astfel, art. 256 din Codul Muncii reglementează obligația de restituire a salariaților față de angajații lor, obligație de restituire care privește, după caz, sumele de bani primite nedatorat, bunuri care nu se cuveneau sau servicii neîndreptățite. Or, în speța dedusă judecății, nu se regăsește nici una dintre situațiile avute în vedere de textul legal antecitat, sumele de bani a căror restituire a solicită reclamanta fiind plătite nu din eroare pentru a fi incidentă instituție a plății lucrului nedatorat ci în temeiul unui contract de muncă încheiat între salariat și unitatea angajatoare cu titlu de drepturi salariale negociate și acceptate de ambele părți ale contractului de muncă.
Pe de altă parte, sumele solicitate de reclamantă nu sunt dovedite în cauză și nici nu sunt evidențiate de reclamantă prin actele depuse, nu sunt sume certe, lichide și exigibile și nici nu se poate aprecia de unde provin acestea, care este modul de calcul detaliat care a condus la stabilirea lor, cât reprezintă contravaloare salariu în bani încasat necuvenit și cât contravaloare tichete de masă, cum s-a calculat și stabilit prejudiciul pentru fiecare salariat în parte după efectuarea cercetărilor la care angajatorul a fost obligat prin prevederile Deciziei nr. 26/01.04.2013.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană la care sunt îndreptățiți salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă. Sumele corespunzătoare tichetelor de masă, în limitele valorilor nominale sunt deductibile la calculul impozitului pe profit și nu se iau în calcul nici pentru angajator nici pentru salariat la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial potrivit art. 8 din L 142/1998.
În dovedirea susținerilor s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Reclamanta . a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtului, solicitând instanței să înlăture apărările formulate și argumentele invocate prin întâmpinare și admiterea cererii așa cum a fost formulată.
La termenul din 11.09.2015, reprezentanta reclamantei arată că față de . s-a deschis procedura generală de insolvență prevăzută de Legea 85/2014, și potrivit ..2015 pronunțată de Tribunalul D. –SECTIA II CIVILĂ in dosarul_, pe care o depune in copie, a fost desemnat administratorul judiciar SIOMAX SPRL, sens în care solicită conceptarea si citarea reclamantei prin SIOMAX SPRL
La același termen de judecată,administratorul judiciar SIOMAX SPRL, depune note de ședință, prin care învederează instanței că . este în procedura insolvenței și că își însușește cererea de chemare în judecată formulată de către ., solicitând admiterea acesteia așa cum a fost formulată, având în vedere și precizările din răspunsul la întâmpinare.
La aceeași dată, S. E. Termică C. a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului, solicitând respingerea acțiunii promovate de reclamanta . și admiterea cererii de intervenție accesorie.
În motivarea cererii a arătat că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice se impune să se constate că pârâta este persoană care întră în sfera de aplicare a acestui act normativ, iar potrivit art. 2 din același act normativ, este exonerată de la plata veniturilor de natură salarială pe care personalul plătit din fonduri publice ar trebui să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii, cum este situația în cauza dedusă judecății.
Pe de altă parte, sumele pretinse de la pârâtă nu au fost încasate de aceasta în mod necuvenit, ci cu titlu de drepturi salariale calculate în temeiul contractului individual de muncă și al contractului colectiv de muncă la nivel de unitate semnat la data de 10.02.2012. Potrivit temeiului de drept invocat de angajator, acțiunea ar fi fost întemeiată doar dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptățit, situație care nu se regăsește în cauză, sumele solicitate fiind achitate cu titlu de salariu în cuantumul prevăzut în contractul individual de muncă și în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, contracte necontestate în vreun fel de către angajator.
Se mai arată și faptul că acțiunea reclamantei este nedovedită, întrucât modul de calcul prezentat de aceasta este incorect și nereal.
Altfel, raportat la motivarea acțiunii, se impune concluzia că, pentru a se pitea stabili sumele cu care au crescut salariile angajaților în anul 2012, se impune analiza separată a celor două cauze cu efecte cumulative (creșterea personalului ca număr și majorările salariale ca urmare a majorării coeficienților minimi de ierarhizare anumitor categorii de personal).
Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea de intervenție în interesul pârâtului prin care a arătat că prin dispozițiile art. 256 din Codul Muncii este reglementată situația în care, fără a fi reținută vinovăția salariatului, acesta este obligat la restituirea unor sume încasate necuvenit. Pentru această formă specială de răspundere, singurele condiții impuse de lege sunt existența unei plăți către salariat și caracterul nedatorat al acestei plăți, fiind irelevantă vinovăția sau nevinovăția salariatului la încasarea sumei.
Prin urmare, salariații . au beneficiat de drepturi bănești datorate necuvenit din salarii, iar în conformitate cu dispozițiile art. 256 din Codul Muncii, acestea trebuie recuperate de la beneficiari.
Se mai arată că pârâta nu întră în sfera de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 124/2004 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, deoarece personalul fostei Regii Autonome de Termoficare C. a fost plătit din fonduri proprii și nu din fonduri bugetare așa acum este stipulat în dispozițiile legii menționate.
Totodată, potrivit art.48.2 din contractul colectiv de muncă încheiat la data de 10.02.2012 pentru tot anul 2012, se precizează că în cazul depășirii fondului de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli, părțile convin să se reducă salariul la toți angajații cu un procent care să asigure în cadrarea în acest fond. Astfel că această clauză este perfect valabilă și produce efecte, fiind obligatorie întocmai ca și legea.
În cauza a fost administrată proba cu înscrisurile propuse si depuse de părți.
În condițiile art. 64 și urm., cod de procedură civilă, instanța a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată în interesul pârâtului de S. E. Termică C..
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul reține și constată următoarele:
Pârâtul este angajat al societății reclamante, beneficiind în anul 2012 de un salariu de bază brut stabilit în baza contractului de muncă și a dispozițiilor contractului colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate în anul respectiv, prin acesta din urmă fiind negociată majorarea coeficienților de ierarhizare, astfel cum sunt menționați la art. 47.1 .
Prin Decizia nr. 26/2013 a Curții de Conturi-Camera de Conturi D. a fost stabilit în patrimoniul societății un prejudiciu de 1.808.056 lei, cauzat de majorarea în anul 2012 a cheltuielilor de personal de către reclamantă, peste nivelul stabilit prin Legea bugetului de stat nr. 293/2011.
Ca urmare, reclamata a demarat procedurile de recuperare a diferențelor salariale reprezentând majorarea coeficienților de ierarhizare, stabilind că suma totală ce trebuie recuperată este reprezentată de diferența cu care s-a depășit fondul de salarii alocat pentru anul 2012, față de cel alocat pentru anul 2011 și anume de 1.331.133 lei .
A efectuat un raport procentual între suma cu care s-a depășit fondul de salarii alocat pentru anul 2012 (salarii brute și tichete de masă) în plus față de anul 2011 - de 1.331.133 lei și suma efectiv alocată pentru anul 2012 – de 20.396.026 lei, rezultând un procent de 6,5265 (1.331.133: 20.396.026 X 100 = 6,5265 %).
Procentul de 6,5265 (%) a fost aplicat la salariul brut anual stabilit pentru fiecare salariat în parte, rezultând suma încasată necuvenit de fiecare salariat, inclusiv de pârât, solicitată în cauză în temeiul art. 256 alin. 1 Codul Muncii.
Referitor la temeiul în drept, respectiv invocarea plății nedatorate, instanța reține că potrivit art. 256 alin.1 din Codul muncii, "salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.".
Fără a nega faptul că este vorba de o prevedere specială din Codul muncii, instanța apreciază că regimul comun al plății nedatorate este aplicabil și în cadrul conflictelor de muncă, atâta timp cât legiuitorul nu a înțeles decât să enunțe incidența instituției plății nedatorate și în dreptul muncii, fără a detalia condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a se putea vorbi de o plată nedatorată.
În consecință, și pentru plata nedatorată invocată în dreptul muncii, trebuie verificată îndeplinirea condițiilor impuse de dreptul comun.
Astfel, prestația trebuie să fie efectuată cu titlu de plată, plata nu trebuie să existe din punct de vedere juridic în raporturile dintre părți, iar plata nu trebuie să fi fost făcută din eroare.
Practic, plata nedatorată presupune executarea de către o persoană a unei obligații la care nu era ținută și pe care a făcut-o fără intenția de a plăti datoria cuiva.
Noțiunea de plată are în vedere executarea unei prestații în mod voluntar. În acest sens, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 274/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 355/2011, analizând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 256 Codul Muncii, a reținut că “textul de lege criticat nu dă o definiție exactă a noțiunii de "sumă nedatorată" și nici nu detaliază condițiile în care se naște obligația de restituire.
În speță, se constată că plata sumelor, a căror restituire se solicită, a fost făcută în baza unui act adițional la contractul de muncă, semnat de părți, și a dispozițiilor contractului colectiv de muncă în vigoare la data plății, nefiind întrunită condiția inexistenței unei juste cauze.
Astfel, în Contractul Colectiv de Muncă la nivelul Regiei Autonome Termoficare, încheiat la 10.02.2012, au fost prevăzuți la art. 47.1 coeficienții minimi de ierarhizare pentru anumite categorii de salariați.
Clauza prevăzută la art. 47.1 din contractul colectiv de muncă din 2012 este perfect valabilă, nefiind solicitată constatarea nulității acesteia de către vreuna din părți, nici pe cale principală și nici pe cale de excepție.
În prezent, există o reglementare expresă în art. 142 din Legea nr. 62/2011 a Dialogului Social, prin care legiuitorul a stabilit în mod clar mijloacele procesuale de constatare a nulității clauzelor din contractele colective de muncă, negociate cu încălcarea drepturilor minimale prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă încheiate la nivel superior în favoarea salariaților și le-a circumscris principiului disponibilității.
În noua reglementare sunt semnalate instrumentele concrete de înlăturare din ordinea juridică negociată, a clauzelor lovite de nulitate [art. 142 alin. (2)-(4) din Legea nr. 62/2011], cauza de ineficacitate a actului juridic trebuind a fi constatată pe cale judecătorească, la cererea părții interesate.
Efectul nulității constatate pe cale judecătorească face ca până la renegocierea clauzelor acestea să fie înlocuite ex lege cu prevederile legii mai favorabile salariaților, cuprinse în lege sau în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Ca urmare, drepturile salariale stabilite prin contracte colective de muncă, valabil încheiate, ce se impun cu forța obligatorie garantată constituțional, au același regim juridic aplicabil drepturilor salariale stabilite prin acte normative, iar salariatul nu poate renunța la aceste drepturi, indiferent de sorgintea lor contractuală sau legală.
În consecință, atâta timp cât nu s-a constatat nulitatea clauzei, nici pe cale principală și nici pe excepție, nu suntem în ipoteza unei plăți nedatorate.
Pe de altă parte, în cauza de față se constată că suma pretinsă pârâtului este eronat determinată.
Astfel, din modul de calcul prezentat de reclamantă (inclusiv în răspunsul la întâmpinare) reiese că s-ar fi făcut un raport procentual între valoarea depășirii salariilor + tichete de masa din anul 2012 față de anul 2011 (1.331.133 lei) și suma salariilor brute + tichete de masă pe anul 2012 (20.396.026 lei), rezultând un procent de 6,5265 (%), aplicat asupra drepturilor salariale încasate de fiecare dintre angajați (1.331.133: 20.396.026 x 100 = 6,5265%).
Sub acest aspect, Tribunalul retine că, așa cum rezultă din cuprinsul Deciziei 26/01.04.2013 a Camerei de Conturi D., prejudiciul în cuantum de 1.808.056 lei reprezintă diferența dintre nivelul cheltuielilor de personal efectuate de reclamantă în anul 2012 (aceste cheltuieli fiind compuse din salariile în bani plătite angajaților, c/valoarea tichetelor de masă și contribuțiile către bugete) și cheltuielile de personal efectuate de societate în anul 2011. Potrivit aceleiași Decizii a Camerei de Conturi D., un motiv al creșterii cheltuielilor de personal în anul 2012 se datorează atât majorării coeficienților minimi de ierarhizare pentru anumite categorii de salariați, dar și suplimentarii numărului de salariați ai regiei.
Acest mod de calcul este incorect stabilit, salariaților fiindu-le imputate sume care depășesc creșterea rezultată prin majorarea coeficienților de ierarhizare stabilit prin contractul colectiv de muncă.
Or, pentru a fi în ipoteza unei plăți nedatorate întemeiată pe dispozițiile art. 256 Codul Muncii, trebuia să fie solicitată restituirea sumei efectiv încasată necuvenit și în niciun caz imputarea unui procent dintr-o sumă care a fost stabilită printr-un raport al Camerei de Conturi.
Astfel, se mai poate constata ca reclamanta a urmărit recuperarea de la salariați, în mod greșit, a întregului prejudiciu, în care chiar personal recunoaște ca sunt incluse, în plus față de salariile în bani efectiv plătite salariaților, atât c/valoarea tichetelor de masă (care nu a făcut obiectul prezentei acțiuni) cât și contribuția către bugetul de stat, datorată de către angajator, nicidecum de către salariat.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse, instanța va respinge acțiunea formulată și, în raport de modul de soluționare a cererii principale, în baza art. 67 și următoarele va admite cererea de intervenție accesorie formulată de S. E. TERMICĂ C. în favoarea pârâtului.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge actiunea formulată de reclamanta S.C T. C. S.R.L, cu sediul in C., .. 14, în insolvență, prin administrator judiciar Siomax SPRL Tg-J., cu sediul in ., P+E, Tg. J., Jud. Gorj, împotriva pârâtei C. VICTORIȚA, având CNP_, cu domiciliul în C., ., ., . ,având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Admite cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului formulată de S. E. TERMICĂ C., cu sediul în C., .. 14,Jud D..
Cu apel în 10 zile de la comunicare,cererea de declarare a apelului se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2015
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar C. - M. M.
Asistent judiciar A. P.
Grefier S. P.
Red.jud.E.V. /27 Octombrie 2015
5ex
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 5394/2015.... | Cereri. Sentința nr. 5426/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
