Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 4319/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4319/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 4319/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 4319/2015
Ședința publică de la 22 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. Uncheașu
Asistent judiciar L. M. S. B.
Asistent judiciar Nicolița T.
Grefier L. R. M.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamanta S.C. T. C. S.R.L. (FOSTĂ R.A. TERMOFICARE C.) PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR SIOMAX SPRL în contradictoriu cu pârâtul C. SUMITRU, intervenient în interesul pârâului S. E. TERMICĂ C., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic S. J. din partea administratorului judiciar al societății reclamante și avocat A. G. pentru pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Consilier juridic J. pentru reclamanta S.C. T. C. S.R.L. (FOSTĂ R.A. TERMOFICARE C.) prin administrator judiciar SIOMAX S.P.R.L. depune la dosarul cauzei împuternicire din partea administratorului judiciar, note de ședință, prin care arată că își însușește acțiunea formulată de S.C. T. C. S.R.L., copia sentinței nr. 363/18.03.2015 și certificat constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul D., arătând că a comunicat duplicatele apărătorului pârâtului.
Avocat G. pentru pârât nu solicită acordarea unui nou termen pentru observarea înscrisurilor depuse de reclamantă, prin reprezentant. Depune, la rândul său, cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului din partea Sindicatului E. Termică C., copia sentinței civile nr. 43/19.12.2013 a Judecătoriei C., prin care Sindicatului E. Termică C. i s-a acordat personalitate juridică și borderoul reținerilor pe luna august 2015, duplicatele fiind comunicate reprezentantei reclamantei.
Instanța supune discuției admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție accesorie în interesul pârâtului formulată de S. E. Termică C..
Avocat G. pentru intervenient solicită admiterea în principiu a cererii de intervenție și introducerea Sindicatului E. Termică în calitate de intervenient accesoriu în prezenta cauză.
Consilier juridic J. pentru reclamanta S.C. T. C. S.R.L. (FOSTĂ R.A. TERMOFICARE C.) prin administrator judiciar SIOMAX S.P.R.L. lasă soluția la aprecierea instanței.
Instanța, deliberând, în baza dispozițiilor art. 61 și urm. Cod procedură civilă, admite în principiu cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului formulată de S. E. Termică C., considerând-o admisibilă, sens în care va dispune introducerea și conceptarea în calitate de intervenient accesoriu a Sindicatului E. Termică C..
Consilier juridic J. pentru reclamanta S.C. T. C. S.R.L. (FOSTĂ R.A. TERMOFICARE C.) prin administrator judiciar SIOMAX S.P.R.L. depune la dosar întâmpinare la cererea de intervenție accesorie formulată de S. E. Termică C. în interesul pârâtului, un exemplar fiind comunicat pârâtului și intervenientului, prin apărător, având cunoștință de conținutul cererii de intervenție din cauze similare aflate pe rolul acestei instanțe.
Pârâtul, prin apărător, arată că nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării la cererea de intervenție accesorie.
Având pe rând cuvântul, părțile arată că nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea procesului în raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Consilier juridic J. pentru reclamanta S.C. T. C. S.R.L. (FOSTĂ R.A. TERMOFICARE C.) prin administrator judiciar SIOMAX S.P.R.L. pune concluzii de admitere a acțiunii astfel cum a fost formulată.
Avocat G. pentru pârât și pentru intervenient pune concluzii de respingere a acțiunii și de admitere a cererii formulate de S. E. Termică C. de intervenție accesorie în interesul pârâtului, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11.02.2015 pe rolul Tribunalului D. –Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, reclamanta . C. a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului, C. D. la restituirea sumei de 1969 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit în anul 2012.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca pârâtul are calitatea de salariat al societății, fiind încadrat cu contract individual de muncă nr. 25/2012, în funcția de fochist.
În anul 2012 salariații au beneficiat de creșteri salariale ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare, conform negocierii contractului colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 2012, însă această majorare a fost încasată necuvenit, întrucât prin Decizia nr. 26/01 04 2013 a Curții de Conturi a fost stabilit un prejudiciu de 1.808.056 lei, cauzat de majorarea nejustificată în anul 2012 a cheltuielilor de personal, peste nivelul stabilit prin Legea bugetului de stat 293/2011.
Urmare a acestor constatări, conducerea societății a procedat la determinarea sumelor încasate de fiecare salariat, stabilind că pârâtul a încasat nelegal în anul 2012 suma de 1969 lei, prin majorarea coeficienților de ierarhizare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 256 Codul Muncii.
În scop probator au fost depuse fotocopii certificate pentru conformitatea cu originalul de pe următoarele înscrisuri: carte de identitate pârât, contract individual de munca, centralizator cu sumele datorate de salariați, Hotărârea nr. 154/04 10 2012 a Consiliului Local C., extrase contracte colective de muncă pentru anii 2011 și 2012, sent.nr. 997/2014 a Tribunalului D., Decizia 26/2013 a Curții de Conturi D..
Pârâtul a formulat întâmpinare care a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată, întrucât sumele solicitate de reclamantă reprezintă contraprestația muncii sale în calitate de salariat, aceste drepturi salariale fiind încasate în conformitate cu clauzele contractului colectiv de muncă la nivelul Regiei Autonome Termoficare încheiat între Administrație și S. Liber Termoficare la 10.02.2012, contract care a stabilit și coeficienții minimi de ierarhizare pentru categorii de salariați.
Pârâtul a invocat și inopozabilitatea deciziei emisă de Curtea de Conturi, susținând că acest înscris nu face dovada neexecutării obligațiilor contractuale stabilite prin contractul de muncă.
În scop probatoriu a anexat înscrisuri.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor și argumentelor invocate prin întâmpinare, apreciind ca salariatul este obligat sa restituie suma încasată în plus, obligație care subzistă chiar dacă nu i se poate reține o culpă în privința modului în care a fost stabilit salariul său.
De asemenea, a susținut că și tichetele de masă sunt considerate venituri din salarii începând cu data de 1 iulie 2010, contravaloarea lor incluzându-se în venitul brut lunar obținut, si, astfel, influențând suma încasată de persoana îndreptățită.
Reclamanta a precizat că acțiunea este pe deplin întemeiată, sumele solicitate în cuprinsul acesteia reprezentând drepturi salariale primite necuvenit de către salariați, fiind fundamentată pe sentința nr. 997/2014 a Tribunalului D., definitivă și irevocabilă, care stabilește că în anul 2012 regia a depășit nivelul cheltuielilor de personal cu suma de 1 808 056 lei ( salarii în bani și tichete de masă). Modul de calcul al sumei datorate de pârât constă în aplicarea unui procent de 6, 5265 % la salariul brut al salariatei pe anul 2012.
La termenul din 22.09.2015, S. E. Termică C. a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului, solicitând respingerea acțiunii promovate de reclamanta . și admiterea cererii de intervenție accesorie.
În motivarea cererii a arătat că, potrivit dispozițiilor L nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice se impune să se constate că pârâta este persoană care intră în sfera de aplicare a acestui act normativ, iar potrivit art. 2 din același act normativ, este exonerată de la plata veniturilor de natură salarială pe care personalul plătit din fonduri publice ar trebui să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii, cum este situația în cauza dedusă judecății.
Pe de altă parte, sumele pretinse de la pârâtă nu au fost încasate de aceasta în mod necuvenit, ci cu titlu de drepturi salariale calculate în temeiul contractului individual de muncă și al CCM la nivel de unitate semnat la data de 10.02.2012. Potrivit temeiului de drept invocat de angajator, acțiunea ar fi fost întemeiată doat dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptățit, situație care nu se regăsește în cauză, sumele solicitate fiind achitate cu titlu de salariu în cuantumul prevăzut în contractul individual de muncă și în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, contracte necontestate în vreun fel de către angajator.
Se mai arată și faptul că acțiunea reclamantei este nedovedită, întrucât modul de calcul prezentat de aceasta este incorect și nereal.
Astfel, raportat la motivarea acțiunii, se impune concluzia că, pentru a se pitea stabili sumele cu care au crescut salariile angajaților în anul 2012, se impune analiza separată a celor două cauze cu efecte cumulative(creșterea personalului ca număr și majorările salariale ca urmare a majorării coeficienților minimi de ierarhizare anumitor categorii de personal).
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea de intervenție în interesul pârâtului prin care a arătat că prin dispozițiile art. 256 din Codul Muncii este reglementată situația în care, fără a fi reținută vinovăția salariatului, acesta este obligat la restituirea unor sume încasate necuvenit. Pentru această formă specială de răspundere, singurele condiții impuse de lege sunt existența unei plăți către salariat și caracterul nedatorat al acestei plăți, fiind irelevantă vinovăția sau nevinovăția salariatului la încasarea sumei.
Prin urmare, salariații . au beneficiat de drepturi bănești datorate necuvenit din salarii, iar în conformitate cu dispozițiile art. 256 din Codul Muncii, acestea trebuiau recuperate de la beneficiari.
Se mai arată că pârâta nu intră în sfera de aplicare a dispozițiilor L 124/2004 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice deoarece personalul fostei Regii Autonome de Termoficare C. a fost plătit din fonduri proprii și nu din fonduri bugetare aș acum este stipulat în dispozițiile legii menționate.
Totodată, potrivit art. 48.2 din CCM încheiat la data de 10.02.2012 pentru tot anul 2012, precizează că în cazul depășirii fondului de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli, părțile convin să se reducă salariul la toți angajații cu un procent care să asigure în cadrarea în acest fond. Astfel că această clauză este perfect valabilă și produce efecte, fiind obligatorie întocmai ca și legea.
In cauza a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată următoarele:
Pârâtul a fost salariat al societății reclamante pe perioada dedusă judecății ( anul 2012), iar în cursul anului 2012 a încasat drepturile salariale în conformitate cu clauzele contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate valabil pe anul 2012, înregistrat la ITM D. sub nr.58/ 24 02 2012 capitolul IV " Salarizare și alte drepturi salariale", precum și ale contractului individual de muncă intervenit între părți care, la capitolul dispoziții finale, stabilește că prevederile sale se completează cu cele ale Codului muncii și ale contractului colectiv de muncă aplicabil, înregistrat sub nr. 58 /24 02 2012 .
Temeiul juridic al acțiunii reclamantei îl constituie dispozițiile art. 256 alin.1 Codul Muncii, potrivit cărora "salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie."
Instanța constată că în speță nu se poate susține că pârâtul a încasat de la angajatorul reclamant o sumă nedatorată, câtă vreme a primit salariul convenit de părți prin contractele de muncă valabile, aplicabile pe anul 2012. Astfel, situația descrisă de reclamantă nu permite obligarea pârâtului la restituirea sumelor solicitate în temeiul dispozițiilor invocate de aceasta- art. 256 Codul Muncii.
Cât privește legalitatea efectuării plății salariului într-un cuantum majorat,, prin raportare la decizia Curții de Conturi nr 26/01 04 2013 , instanța reține că o constatareprintr-o astfel de decizie a faptului că unitatea angajatoare a încălcat prevederile art. 45 alin.1 lit.a din Legea 293/2011, prin majorarea nejustificată în anul 2012 a cheltuielilor de personal peste nivelul stabilit prin Legea nr. 293/2011 a bugetului de stat pe anul 2012 nu poate avea drept efect ineficiența clauzelor contractului colectiv de muncă, în baza căruia au fost plătite drepturile salariale. Sub acest aspect, nu prezintă relevanță nici faptul că Decizia 26/2013 a Camerei de Conturi D. a fost menținută printr-o hotărâre judecătorească dată în contencios administrativ. De altfel, din considerentele sentinței nr. 997/06 03 2014 rezultă că actul atacat a fost analizat doar prin prisma dispozițiilor art 45 alin 1 lit a din L 293/2011 .
Această "majorare nejustificată" a fost prevăzută prin Contractul Colectiv de Munca la nivelul regiei Autonome Termoficare care, la art. 47.1 stabilește coeficienții minimi de ierarhizare pentru anumite categorii de salariați, clauza fiind pe deplin valabilă, întrucât nu s-a solicitat constatarea nulității ei, așa cum prevăd dispoz. art 142 din legea nr. 62/2011 rep. a dialogului social. Astfel, potrivit alin 1 "clauzele cuprinse în contractele colective de muncă care sunt negociate cu încălcarea prevederilor art. 132 sunt lovite de nulitate", iar conform alin 2"nulitatea clauzelor contractuale se constată de către instanțele judecătorești competente, la cererea părții interesate, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție."
Așadar, nulitatea unei clauze a contractului colectiv de muncă nu operează de drept, fiind obligatorie constatarea acesteia de către instanța competentă
Câtă vreme nu s-a constatat nulitatea clauzei în temeiul căreia au fost stabilite salariile, aceasta este valabilă și produce efecte, fiind obligatorie întocmai ca și legea, astfel că, în speță, angajatorul era obligat, în executarea art. 47 pct.1 din Contractul Colectiv de Munca la nivelul regiei pentru anul 2012 la plata către salariați a salariilor prin raportarea la coeficienții minimi de ierarhizare prevăzuți în acest contract, ale cărui efecte obligatorii sunt stabilite prin dispozițiile art 133 alin. (1) din Legea dialogului social nr.62/2011.
În acest context, în condițiile în care dreptul pârâtului la plata drepturilor salariale, calculate în funcție de coeficienții minimi de ierarhizare prevăzuți în CCM pe anul 2012 nu este afectat de vreo cauză de ineficacitate, nu este afectat nici dreptul său la acordarea acestora în cuantumul rezultat prin aplicarea coeficienților majorați.
Pe de altă parte, din analiza actelor dosarului și a precizărilor reclamantei privind modul de calcul al sumei pretins nedatorate pe care a încasat-o pârâta în cursul anului 2012, se constată că acesta a fost determinat prin aplicarea asupra drepturilor salariale brute încasate de salariați a unui procent de 6,5265%, indiferent de creșterea salarială de care a beneficiat fiecare prin majorarea coeficienților de ierarhizare.
Acest mod de calcul este incorect, salariaților fiindu-le imputate sume nereale prin raportare la creșterea salarială de care au beneficiat.
Astfel, observand comparativ coeficientii de ierarhizare mentionati in CCM 2012 cu cei prevazuti in CCM 2011 se constata ca, in privinta anumitor categorii de salariati – si nu pentru toti salariatii unitatii ! – au fost stabiliti coeficienti de ierarhizare mai mari cu 0,8 % in 2012 fata de coeficientii stabiliti in 2011.
Prin urmare, in mod logic, cresterea salariala datorata majorarii coeficientilor de ierahizare de care a beneficiat o parte a salariatilor reclamantei a fost de 0,8%, nefiind justificat procentul de 6,5265% aplicat de reclamanta.
De asemenea, Tribunalul constata ca, desi potrivit contractului colectiv de munca si sustinerilor reclamantei, majorarea coeficientilor de ierarhizare a vizat doar anumite categorii de salariati, la determinarea coeficientului s-a avut in vedere numarul total de salariati ai reclamantei (astfel cum aceasta precizeaza expres in raspunsul la intampinare).
În plus, așa cum rezultă din cuprinsul Deciziei nr. 26/01.04.2013 a Camerei de Conturi D., prejudiciul in cuantum de 1.808.056 lei reprezintă diferența dintre nivelul cheltuielilor de personal efectuate de reclamantă în anul 2012 ( aceste cheltuieli fiind compuse din salariile in bani plătite angajaților, c/valoarea tichetelor de masă si contribuțiile către bugete) si cheltuielile de personal efectuate de societate în anul 2011, reclamanta urmărind, în mod greșit, recuperarea de la salariați a întregului prejudiciu, în care sunt incluse, atât sumele în bani efectiv plătite salariaților, cât și c/valoarea tichetelor de masă, dar și contribuția către bugetul de stat datorată de către angajator.
Astfel, Tribunalul constata ca reclamanta a urmarit recuperarea de la salariati, in mod gresit, a intregului prejudiciu, in care chiar personal recunoaste ca sunt incluse, in plus fata de salariile in bani efectiv platite salariatilor, atat c/valoarea tichetelor de masa (care nu a facut obiectul prezentei actiuni) si contributia catre bugetul de stat, datorata de catre angajator, nicidecum de catre salariat.
De asemenea, potrivit aceleiași decizii a Camerei de Conturi D., un motiv al creșterii cheltuielilor de personal în anul 2012 se datorează atât majorării coeficienților minimi de ierarhizare pentru anumite categorii de salariați, dar si suplimentarii numărului de salariați ai regiei, or, și din acest punct de vedere, cuantumul sumelor pretinse de angajator nu este justificat.
Față de considerentele expuse mai sus, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile art.256 alin 1 C muncii, instanța va respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de intervenție accesorie promovată de S. E. Termică C. în interesul pârâtei, instanța urmează a o admite ca o consecință a respingerii acțiunii principale.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezentate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C T. C. S.R.L, cu sediul în C., .. 14, în insolvență, prin administrator judiciar Siomax SPRL Târgu-J., cu sediul in ., P+E, Tg. J., Jud. Gorj, în contradictoriu cu pârâtul C. D., având CNP_, domiciliat in C., . D, .,. cu domiciliul ales la "G. A. Cabinet Avocat", C., bld. Dacia, nr. 104, .. 3, ..
Admite cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului formulată de S. E. TERMICĂ C.,, cu sediul ales la "G. A. Cabinet Avocat", C., bld. Dacia, nr. 104, .. 3, ..
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusa la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 22.09.2015.
PREȘEDINTE,
C. Uncheașu
Asistent judiciar, L. M. S. B.
Asistent judiciar, Nicolița T.
Grefier, L. R. M.
Red.Jud.CU/Asist.Jud.LMSB
5ex/24.09.2015
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 4356/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
