Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 6717/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6717/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 6717/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 6717/2015
Ședința publică de la 24 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Asistent judiciar G. A. D.
Asistent judiciar M. G. M.
Grefier C. O.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamant . (FOSTĂ RA TERMOFICARE C.) PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR SIOMAX SPRL, în contradictoriu cu pârât C. A., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâtul, prin avocat A. G., lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că reclamanta a depus întâmpinare la cererea de intervenție voluntară accesorie în interesul pârâtului, formulată de S. E. TERMICĂ C., după care:
Instanța pune în discuție admiterea în principiu a cererii de intervenție.
Pârâtul, prin avocat, solicită admiterea în principiu a cererii de intervenție formulată de către S. E. TERMICĂ C. și conceptarea acestuia în cauză.
Instanța admite în principiu cererea de intervenție accesorie și constată că procedura de citare cu intervenientul este acoperită prin faptul că este prezent la acest termen reprezentantul intervenientului, avocat A. G., cu împuternicire la dosar.
Pârâtul, prin avocat, învederează faptul că nu mai are alte cereri de formulat.
În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Pârâtul, prin avocat, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și admiterea cererii de intervenție accesorie. Învederează faptul că își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata la data de 20.02.2015 la Tribunalul D. sub nr. susmenționat, reclamanta . C. a solicitat instanței sa dispună obligarea paratei C. A. la restituirea sumei de 1142 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit în anul 2012.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca parata are calitatea de salariată a societății, fiind încadrată cu contract individual de munca nr. 957/2012 în funcția de fochist.
Reclamanta a precizat ca în anul 2012 salariații au beneficiat de creșteri salariale ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare, conform negocierii Contractului colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 2012.
A susținut reclamanta ca aceasta majorare a fost încasata necuvenit întrucât prin Decizia nr. 26/2013 a Curții de Conturi a fost stabilit un prejudiciu, cauzat de majorarea nejustificata în anul 2012 a cheltuielilor de personal peste nivelul stabilit prin Legea bugetului de stat 293/2011.
Conducerea societății a procedat la determinarea sumelor încasate de fiecare salariat, printr-un algoritm unic, susținând ca, în speța dedusa judecații, parata a încasat în anul 2012 suma de 1142 lei, ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare.
Cererea a fost întemeiata în drept pe dispozițiile art. 256 Codul Muncii.
În scop probator au fost depuse înscrisuri: carte de identitate a paratei, contract individual de munca, centralizator cu sumele datorate de salariați, Hotărârea 154/2012 a Consiliului Local C., contract colectiv de munca pentru anul 2011 si pentru anul 2012, sent. civ. 997/2014 a Tribunalului D., Decizia 26/2013 a Curții de Conturi D..
În cauza a formulat întâmpinare parata C. A. care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Într-o primă ordine de idei a invocat faptul că este exonerată de la restituirea sumei solicitată de reclamantă, potrivit dispozițiilor Legii nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit dîn fonduri publice.
Un alt argument care impune respingerea acțiunii este și acela că textul legal invocat de reclamantă ca și temei de drept (art. 256 Codul Muncii) și instituția juridică reglementată de acesta nu sunt aplicabile speței deduse judecății.
Astfel, art. 256 din Codul Muncii reglementează obligația de restituire a salariaților față de angajații lor, obligație de restituire care privește, după caz, sumele de bani primite nedatorat, bunuri care nu se cuveneau sau servicii neîndreptățite. Or, în speța dedusă judecății, nu se regăsește nici una dintre situațiile avute în vedere de textul legal antecitat, sumele de bani a căror restituire a solicită reclamanta fiind plătite nu din eroare pentru a fi incidentă instituție a plății lucrului nedatorat ci în temeiul unui contract de muncă încheiat între salariat și unitatea angajatoare cu titlu de drepturi salariale negociate și acceptate de ambele părți ale contractului de muncă.
Pe de altă parte, sumele solicitate de reclamantă nu sunt dovedite în cauză și nici nu sunt evidențiate de reclamantă prin actele depuse, nu sunt sume certe, lichide și exigibile și nici nu se poate aprecia de unde provin acestea, care este modul de calcul detaliat care a condus la stabilirea lor, cât reprezintă contravaloare salariu în bani încasat necuvenit și cât contravaloare tichete de masă, cum s-a calculat și stabilit prejudiciul pentru fiecare salariat în parte după efectuarea cercetărilor la care angajatorul a fost obligat prin prevederile Deciziei nr. 26/01.04.2013.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din L 142/1998, tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană la care sunt îndreptățiți salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă. Sumele corespunzătoare tichetelor de masă, în limitele valorilor nominale sunt deductibile la calculul impozitului pe profit și nu se iau în calcul nici pentru angajator nici pentru salariat la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial potrivit art. 8 din L 142/1998.
În dovedirea susținerilor s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Reclamanta . a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtului, solicitând instanței să înlăture apărările formulate si argumentele invocate prin întâmpinare si admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Administratorul judiciar SIOMAX SPRL, depune note de ședință, prin care învederează instanța că . este în procedura insolvenței prevăzută de Legea 85/2014, prin sentința nr. 363/18.03.2015, rămasă definitivă si irevocabilă prin decizia Curții de Apel C. la data de 27.08.2015, pronunțată in dosarul nr._ prin care a fost desemnata administrator judiciar SIOMAX SPRL, care învederează că își însușește cererea formulată de că .,solicitând admiterea acesteia așa cum a fost formulată având în vedere si precizările din răspunsul la întâmpinare.
S. E. Termică C. a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului, solicitând respingerea acțiunii promovate de reclamanta . și admiterea cererii de intervenție accesorie.
În motivarea cererii a arătat că, potrivit dispozițiilor L nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice se impune să se constate că pârâta este persoană care întră în sfera de aplicare a acestui act normativ, iar potrivit art. 2 din același act normativ, este exonerată de la plata veniturilor de natură salarială pe care personalul plătit din fonduri publice ar trebui să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii, cum este situația în cauza dedusă judecății.
Pe de altă parte, sumele pretinse de la pârâtă nu au fost încasate de aceasta în mod necuvenit, ci cu titlu de drepturi salariale calculate în temeiul contractului individual de muncă și al CCM la nivel de unitate semnat la data de 10.02.2012. Potrivit temeiului de drept invocat de angajator, acțiunea ar fi fost întemeiată doar dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptățit, situație care nu se regăsește în cauză, sumele solicitate fiind achitate cu titlu de salariu în cuantumul prevăzut în contractul individual de muncă și în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, contracte necontestate în vreun fel de către angajator.
Se mai arată și faptul că acțiunea reclamantei este nedovedită, întrucât modul de calcul prezentat de aceasta este incorect și nereal.
Altfel, raportat la motivarea acțiunii, se impune concluzia că, pentru a se pitea stabili sumele cu care au crescut salariile angajaților în anul 2012, se impune analiza separată a celor două cauze cu efecte cumulative(creșterea personalului ca număr și majorările salariale ca urmare a majorării coeficienților minimi de ierarhizare anumitor categorii de personal).
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea de intervenție în interesul pârâtului prin care a arătat că prin dispozițiile art. 256 din Codul Muncii este reglementată situația în care, fără a fi reținută vinovăția salariatului, acesta este obligat la restituirea unor sume încasate necuvenit. Pentru această formă specială de răspundere, singurele condiții impuse de lege sunt existența unei plăți către salariat și caracterul nedatorat al acestei plăți, fiind irelevantă vinovăția sau nevinovăția salariatului la încasarea sumei.
Prin urmare, salariații . au beneficiat de drepturi bănești datorate necuvenit din salarii, iar în conformitate cu dispozițiile art. 256 din Codul Muncii, acestea trebuiau recuperate de la beneficiari.
Se mai arată că pârâta nu întră în sfera de aplicare a dispozițiilor L 124/2004 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice deoarece personalul fostei Regii Autonome de Termoficare C. a fost plătit din fonduri proprii și nu din fonduri bugetare aș acum este stipulat în dispozițiile legii menționate.
Totodată, potrivit art. 48.2 din CCM încheiat la data de 10.02.2012 pentru tot anul 2012, precizează că în cazul depășirii fondului de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli, părțile convin să se reducă salariul la toți angajații cu un procent care să asigure în cadrarea în acest fond. Astfel că această clauză este perfect valabilă și produce efecte, fiind obligatorie întocmai ca și legea.
În cauza a fost administrata proba cu înscrisuri
Din analiza actelor existente la dosar instanța constata următoarele:
Reclamanta . ( fosta RA TERMOFICARE C. ) a solicitat de la salariatul său C. A. restituirea unor sume încasate necuvenit ce reprezintă majorarea coeficienților de ierarhizare, întrucât prin decizia 26/2013 a Curții de Conturi a fost stabilit un prejudiciu in suma de 1.808.056 lei prin depășirea cheltuielilor de personal stabilita de legea bugetului de stat 293/2011.
Art 256 C muncii ( Restituirea sumelor nedatorate si a bunurilor necuvenite ).
(1)Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
(2) Daca salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau si care nu mai pot fi restituite în natura sau daca acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptățit, este obligat sa suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauza se stabilește potrivit valorii acestora de la data plății.
Acest articol reglementează posibilitatea angajatorului de a recupera sumele de bani pe care salariatul le-a primit fără să fie îndreptățit.
Deși reglementata in capitolul răspunderii patrimoniale temeiul juridic este constitut de răspunderea civilă contractuala, reglementata de art 1350 din Codul civil, ce are la baza vinovăția salariatului si elementul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu, în situația recuperării sumelor primite si nedatorate ,aceasta nu are la baza un act de vinovăție a salariatului .
Neexistând însa o dispoziție contrara in cod, obligația de restituire a salariatului se bazează pe normele si principiile dreptului civil a platei lucrului nedatorat.
Potrivit art 256 (1) C muncii salariatul care a încasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie .Pentru aceasta forma speciala de răspundere, singurele condiții sunt existenta unei plăți către salariat si caracterul nedatorat al acestei plăți, fiind irelevanta vinovăția sau nevinovăția salariatului în încasarea sumei.
Pârâta C. A. este salariata reclamantei.
Așa cum rezulta din probele existente la dosar sumele nedatorate rezulta din majorarea coeficienților de ierarhizare stabilita prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate aplicabil 2011-2012.
Conform art 138 din Legea dialogului social
(1)Prin contractele/acordurile colective de muncă încheiate în sectorul bugetar nu pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi în bani și în natură, altele decât cele prevăzute de legislația în vigoare pentru categoria respectivă de personal.
(2)Prin excepție de la prevederile art. 129 alin. (3) contractele colective de muncă în sectorul bugetar se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale ordonatorilor de credite, în limitele și în condițiile stabilite prin acestea.
(3)Drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege în limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor și nu pot fi modificate prin contracte colective de muncă. în cazul în care drepturile salariale sunt stabilite de legi speciale între limite minime și maxime, drepturile salariale concrete se determină prin negocieri colective, dar numai între limitele legale.
(4)Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1)-(3) sunt lovite de nulitate.
(5) Răspunderea pentru încheierea contractelor colective de munca cu nerespectarea prevederilor alin. (1) – (3) revine angajatorului.
Nulitatea clauzelor înscrisa în art 142 din Legea nr 62/2011 a dialogului social vizează contractele colective de munca negociate cu încălcarea prevederilor art 132 din aceasta lege si nu au mențiuni legate de art 138 a aceluiași act normativ.
Din analiza probelor existente la dosar, instanța constata ca plata sumelor nedatorate către salariat s-a efectuat din vinovăția angajatorului care nu a respectat dispozițiile art 138 din Legea 62/2011, încheind contractul colectiv de munca 2011-2012 cu nerespectarea legii bugetului privind cheltuielile de personal.
Mai mult decât atât angajatorul reclamant nu precizează în ce consta suma nedatorata, printr-o precizare expresa a cuantumului si a perioadei, iar nu prin aplicarea de procent din suma stabilita de Curtea de Conturi.
Aprecierea caracterului real sau cert al prejudiciului presupune evaluarea pagubei si deci a întinderii prejudiciului.
Culpa . angajatorul persoana juridica nu este de conceput . deoarece întotdeauna când s-ar putea teoretic dar numai aparent aceasta problema . în realitate se regăsește vinovăția altui salariat sau a unei alte persoane fizice care realizează o activitate pentru persoana juridica păgubită ( de regula a unei persoane din conducere sau acelor care au fost mandatate sa negocieze contractul colectiv de munca ).
De altfel, in condițiile plății nedatorate persoanele care se fac vinovate de plata acestora au o răspundere subsidiara ; iar ele vor suporta acoperirea prejudiciului numai în măsura în care aceasta nu poate fi recuperat de la salariatul beneficiar .
Instanța respinge celelalte apărări formulate de pârât si intervenient privind plata nedatorata sau amnistia fiscala prevăzuta de art 2 din Legea 124/2014 privind unele masuri referitoare la veniturile salariale ale personalului platit din fonduri publice, întrucât plata este nedatorata fiind efectuata în baza unui contract colectiv de munca ale cărui clauze privind salarizarea au fost negociate cu încălcarea art 138 din Legea 62/2011 a dialogului social.
Amnistia fiscala se aplica personalului bugetar ce a fost salarizat în condițiile art 1 din Legea 124/2014 privind unele masuri referitoare la veniturile salariale ale personalului plătit din fonduri publice, nu si pentru cele efectuate în urma aplicării unui contract colectiv de munca.
Pentru aceste considerente de fapt si de drept se va respinge acțiunea și va admite cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei, formulată de S. E. Termică C., în baza art. 67 c.p.c.
Instanța ia act ca se solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.
Opinia asistenților judiciari este conforma cu hotărârea si considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamant ..R.L. (FOSTĂ R.A. TERMOFICARE C.) cu sediul in C., .. 14, in insolvență, prin administrator judiciar Siomax SPRL Tg-J., cu sediul in ., P+E, Tg. J., Jud. Gorj in contradictoriu cu parata C. A., având CNP_, cu domiciliul în C., ., județul D..
Admite cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului, formulată de S. E. TERMICĂ C., cu sediul în C. ,.. 14,Jud D..
Cu apel, ce se depune la Tribunalul D., in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica de la 24 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE M. F.
Asistent judiciar G. A. D.
Asistent judiciar M. G. M.
Grefier C. O.
Red jud. MF /as.jud. G.A.D. / 5ex / 26.11.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 6718/2015.... → |
|---|
