Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 2214/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2214/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 13920/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 2214/2015
Ședința publică de la 14 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar A. V.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe contestator P. V.
și pe intimat ., având ca obiect contestație decizie de concediere
Dezbaterile și susținerile orale au avut loc în ședința publică din data de 07.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză la data de 14.05.2015.
Constatând dosarul în stare de judecată, s-a retinut spre soluționare .
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin contestația formulată la data de 17.11.2014, contestatorul P. V. a chemat în judecată pe intimata ., solicitând instanței ca ,prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea deciziei nr.143/03.11.2014, prin care contractul său de muncă a fost desfăcut, ca fiind nelegală.
În motivare, a arătat că faptele pentru care este concediat nu sunt precizate concret și nici nu sunt dovedite, i s-a refuzat aducerea la cunoștință a motivului concedierii și, în concret, nu se face vinovat de vreo abatere.
A mai precizat că intimata este cea care nu și-a respectat în mod constant obligațiile ,în ce privește timpul de lucru, timpul de odihnă, concediul cuvenit salariaților, munca suplimentară, protecția muncii.
A depus la dosarul cauzei copia cărții de identitate, contract de muncă, decizia nr.314/22.10.2014,notificarea nr.315/22.10.2014, decizia nr.143/03.11.2014.
La solicitarea instanței, contestatorul a formulat precizări scrise cu privire la obiectul cauzei, arătând că solicită anularea deciziei de concediere nr.143/03.11.2014,, ca fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor art 78, art.62 și art 252 alin.1 lit a și b din Codul Muncii, repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei contestate, respectiv reintegrarea pe postul deținut anterior
concedierii, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care a fost privat, pe perioada de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă; cu cheltuieli de judecată.
A criticat decizia pentru nelegalitate, arătând că este lovită de nulitate absolută, fiind emisă cu încălcarea prevederilor art 252 alin.1 lit.a și b din Codul muncii, în sensul că în cuprinsul deciziei nu se regăsește descrierea faptei ce constituie abatere, nu sunt arătate motivele ce au determinat concedierea, nu sunt prevăzute prevederile din Statutul de personal sau Regulamentul intern ce au fost încălcate, nu sunt descrise împrejurările săvârșirii abaterii disciplinare,gradul de vinovăție, consecințele abaterii.
A invocat și prevederile art .77 din Codul muncii.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 62, 78, 80, 252 din Codul muncii.
La data de 02.03.2015, intimata . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată, arătând că decizia nr 143/03.11.2014 este legal emisă, nu este afectată de motivele de nulitate invocate de contestator iar pe fond, a precizat că salariatul P. V. a săvârșit în mod repetat abateri disciplinare, nerespectându-și obligațiile prevăzute de fișa postului. A fost mustrat de 3 ori, i s-a atras atenția în nenumărate rânduri asupra conduitei sale nepotrivite. Acesta a refuzat să se prezinte la cercetarea disciplinară, dând dovadă de ignoranță și superficialitate.
A mai arătat că și-a îndeplinit obligațiile ce-i revin în cadrul raportului de muncă avut cu contestatorul.
Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a apreciat că apărările formulate de intimată sunt neîntemeiate, decizia fiind lovită de nulitate absolută iar pe fond, faptele reținute în sarcina sa nu sunt reale, nefăcându-se vinovat de săvârșirea vreunei abateri.
În cauză a fost administartă proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Asupra excepției nulității absolute a deciziei nr 143/03.11.2014, invocată de contestator, se reține că prin decizia nr. 143/03.11.2014, intimata . a dispus concedierea disciplinară a contestatorului P. V. în temeiul dispozițiilor art 61 lit.a din Codul muncii.
Pentru a dispune astfel, intimata a reținut săvârșirea de către contestator de abateri repetate, fără a le detalia sau descrie în cuprinsul deciziei.
În cuprinsul deciziei de sancționare, se face trimitere la Referatul nr. 208/22.10.2014 și la notificarea nr.315/22.10.2014 .
Fără a descrie fapta ce constituie abatere disciplinară ,intimata a aplicat sancțiunea concedierii disciplinare a contestatorului, în temeiul dispozițiilor art 58 și art 61 lit a din Codul muncii, ,reținând că a săvârșit abateri repetate de la regulile de disciplina muncii.
Analizând cu prioritate condițiile de formă a căror nerespectare conduce la constatarea nulității absolute a deciziei contestate, instanța constată următoarele:
Prin dispozițiile art. 252 alin. 2 s-a instituit ca, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie să fie cuprinsă în mod obligatoriu descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statut, regulamentul intern, contractul individual sau colectiv de muncă aplicabil ce au fost încălcate de salariat.
Codul muncii reglementează în mod expres forma deciziei de sancționare, conținutul acesteia, dispozițiile cuprinse în art. 252 fiind imperative.
În speță, decizia de concediere disciplinară a fost emisă de intimata reținând că salariatul P. V. a săvârșit abateri repetate de la disciplina muncii.
Din conținutul acestei decizii lipsește obiectul concret al angajării răspunderii disciplinare a contestatorului, respectiv descrierea faptei sau faptelor săvârșite, data sau datele la care au fost săvârșite faptele ce se impută contestatorului, potrivit căror dispoziții legale sau dispoziții interne aceste fapte constituie abateri disciplinare; în aceste condiții contestatorului nu i-a fost respectat dreptul la apărare consacrat de dispozițiile legale, nefiindu-i aduse la cunoștință motivele concrete și împrejurările pentru care este sancționat cu cea mai gravă sancțiune disciplinară..
Nu se poate reține apărarea intimatei în sensul că în decizie se precizează că titularul contestației a săvârșit abateri repetate, fiind astfel suficient pentru a răspunde rigorilor instituite de dispozițiile art 252 alin.1 lit.a din Codul muncii . Nici lămuririle pe care le aduce prin întâmpinare, cu privire la presupusele abateri disciplinare nu pot fi apreciate ca pertinente, dimpotrivă, intimata se poate astfel plasa în situația prevăzută și sancționată de dispozițiile art 78 din Codul muncii.
Legiuitorul nu a instituit excepții de la modul imperativ în care reglementează conținutul, forma deciziei de sancționare disciplinară ; prin urmare, în lipsa descrierii faptelor săvârșite, vătămarea salariatului este prezumată și nu poate fi acoperită prin indicarea, la modul generic, în cuprinsul deciziei de sancționare a faptului că salariatul a săvârșit abateri disciplinare.
Astfel, descrierea faptelor trebuie să fie cât mai specifică, să cuprindă data comiterii faptelor ,dată care reprezintă un element esențial pentru individualizarea lor și posibilitatea salariatului de a formula apărări ,precum și pentru verificarea legalității deciziei de sancționare .Se observă faptul că în cuprinsul deciziei de concediere disciplinară se face referire la mai multe fapte, fără individualizarea vreuneia ,sau indicarea unei date, moment sau a unui interval de timp când acestea se pretinde a fi fost săvârșite.
Plecând de la împrejurarea că faptele nu sunt descrise, măsura dispusă de intimată în îndeplinirea prerogativei disciplinare nu poate fi analizată sub niciun aspect, nici în ce privește împrejurările săvârșirii acesteia, gradul de vinovăție, consecințele abaterii.
Nu poate fi analizată astfel respectarea de către intimată a termenelor puse la dispoziție de lege pentru exercitarea prerogativei disciplinare, contestatorul nu are reprezentarea reală a faptelor cu care a fost confruntat în mod nemijlocit abia la momentul comunicării deciziei de concediere, neștiind când se pretinde a fi fost comise, fiind pus în imposibilitatea de a se apăra.
Față de aceste considerente, instanța constată că decizia de concediere este lovită de nulitate, fiind emisă cu încălcarea prevederilor art 252 alin.2 din Codul muncii .
Un alt motiv de nulitate absolută a deciziei îl constituie neindicarea în cuprinsul acesteia a prevederilor din Regulamentul Intern, contractul colectiv de muncă aplicabil pe care contestatorul le-a încălcat prin săvârșirea pretinselor abateri, așa cum este prevăzut în mod imperativ de dispozițiile art 252 din Codul muncii..
Soluționarea cauzei pe aspecte ce vizează legalitatea deciziei contestate face inutilă examinarea motivelor privind fondul cauzei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art 80 alin 1 și 2 din C muncii, instanța va admite contestația precizată,va dispune anularea deciziei nr.143/03.11.2014 emisă de intimată, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorat și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la data concedierii și până la data reintegrării efective și reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii.
Cererea contestatorului privind acordarea cheltuielilor de judecată urmează a fi respinsă în condițiile în care contestatorul nu a făcut dovada avansării unor astfel de cheltuieli cu prezentul litigiu.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația astfel cum a fost precizată formulată de contestatorul P. V., având CNP_, cu domiciliul în C., ., ., . în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în C., ., ., .>, având sediul procedural ales la Av. R. O. C. din C., CD Fortunescu nr.20, jud.D. .
Anulează decizia de concediere nr. 143/03.11.2014 emisă de intimată .
Dispune reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii.
Obligă intimata la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate ,majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la data concedierii până la data reintegrării efective.
Respinge cererea contestatorului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2015.
Președinte Asistenți judiciari Grefier
G. S. C. D. A. V. E. C.
Red Jud GS/As jud CD
4 ex/19.05.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1025/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
