Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 3252/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3252/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 12970/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 3252
Ședința publică de la 24 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I.
Asistent judiciar C. E. I.
Asistent judiciar Ș. I.
Grefier G. D. V.
Pe rol judecarea cauzei privind pe contestatorul C. C. C-T. în contradictoriu cu intimații S. DE A. ACTIVE FEROVIARE S.A.A.F. SA BUCUREȘTI, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar de către contestator cerere privind suspendarea judecății cauzei până când va fi pronunțată o hotărâre definitivă și irevocabilă în dosarul nr._/3/2014 aflat pe rolul Tribunalului București.
Ținând cont de faptul că prin decizia nr.4127, pronunțată la data de 6.11.2014 de către Curtea de Apel C.,s-a admis apelul declarat împotriva încheierii de ședință din 19.04.2014 și a fost anulată în parte încheierea cu privire la soluția pronunțată față de cererea de chemare în garanție, instanța urmează a se pronunța asupra cererii de chemare în garanție.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de reclamant, instanța urmează sa o respingă ca inadmisibilă, în raport de obiectul acesteia, respectiv obligarea Statului prin Ministerul Transporturilor la plata către reclamant a despăgubirilor solicitate, nefiind astfel întrunite condițiile prevăzute de art.72 C., întrucât prin cererea de chemare în garanție nu poate fi introdus un nou pârât care să fie obligat direct către reclamant la pretențiile solicitate de către acesta din urmă, ci se introduce în cauză o parte numită chemat în garanție, prin care acesta ar putea fi obligat să achite pârâtei pretențiile pe care aceasta ar fi obligată să le plătească reclamantului, în cazul admiterii cererii de chemare în judecată.
Instanța dispune scoaterea din cauză a Statului R. prin Ministerul Transporturilor, având în vedere cererile depuse în acest sens la dosar de către reclamant (filele 199 și 127 din dosar ) prin care arată că nu a înțeles și nu înțelege sa cheme în judecată în calitate de pârât S. R. prin Ministerul Transporturilor,cum din eroare instanța a dispus acest lucru prin încheierea din data de 05.09.2014.
Față de cererea de suspendare formulată de reclamant, instanța o va respinge, având în vedere că este vorba de o suspendare facultativă și prezenta cauză este în stare de soluționare.
Instanța constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, precum și faptul că reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de dispozițiile art.244 alin.1 C., instanța declară încheiată cercetarea procesului și reține cauza spre soluționare pe fond.
INSTANȚA
Prin acțiunea depusă la data de 30.08.2013, contestatorul C. C. C., acesta a chemat în judecata intimata S. de A. Active Feroviare S.A.A.F. SA București, pentru ca, prin hotărârea ce urma să fie pronunțată, instanța să anuleze decizia de concediere nr. 17/01.08.2013, să dispună repunerea acestuia în situația anterioară, în sensul reintegrării pe postul de inginer, să oblige pârâta la plata unor despăgubiri bănești, egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte depturi bănești de care ar fi benficiat de la data concedierii până la reintegrarea efectivă și la plata cheltuielilor de judecată.
Contestatorul a anexat copie a deciziei nr. 17/01.08.2013, proces verbal de informare conform Lg 192/2006.
Ulterior, la 17.10.2013, acesta a depus o cerere de completare a motivelor acțiunii, în care arată că potrivit organigramei semnate de directorul general, în cadrul structurii ,,Compartimente puncte teritoriale de lucru sunt prevăzute 12 posturi, iar în organigrama semnata de Presedintele Consiliului de Admnistrație sunt 13 posturi. Acesta consideră că prin concedierea sa nu s-a vizat postul, ci persoana acestuia.
Acesta a fost angajatul SAF, conform contractului de muncă nr. 73/29.02.2000 până la concedierea sa din data de 13.09.2015 prin decizia nr. 17/2013, decizie primită la data de 21.08. 2013. Concedierea sa nu are o cauză reală și serioasă, chiar dacă societatea se află în incapacitate de plată. Motivul de concediere invocat de unitate: ,, reorganizarea activității SAAF SA" nu este serios și real din punctul de vedere al contestatorului.
A fost depusă decizia nr. 17/01.08.2013( fila 30), Hot AGEA nr. 7/31.07.2013, referatul Directorului general nr. 1320/01.08.2013, cererea contestatorului către Director, organigrame, adresa nr. 1711/11.10.2013, cererea de revocare a deciziei de concediere nr. 17/01.08.2013, bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2013, cereri si adrese ale contstatorului, adresa nr. 1449/ 26.08.2013, extras CCM, Hotărârea nr. 189/2013 privind aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2013 al Societății de A. Active Feroviare SAAF SA, adrese către Sindicat, adeverința nr. 1550/12.09.2013, adresa nr. 1438/22.08.2013, nr. 1398/14.08.2013, A12/ 4/1167/12.08.2013, adresa nr. 1330/01.08.2013 cu posturile restructurate.
Prin adresele nr. 1327/01.08.2013, nr. 1328/01.08.2013, nr. 1329/01.08.2013, nr. 1330/ 01.08.2013 emise de catre SAAF SA către Sindicatul SAAF SA Compania Națională de Căi Ferate CFR SA, CFR Călători SA, CFR Marfă SA, se comunică cele 8 posturi restructurate în urma reorganizării societății, Ord 1049/29.12.2010.
Intimata a depus întâmpinare la data de 27.11.2013, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Arată că, în urma reorganizării societății, au fost desființate 8 posturi și au fost reconfigurate departamentele, unul dintre aceste posturi a fost cel de inginer III, deținut de contestator.
Prin decizia nr. 17/2013, comunicată prin curier, s-a dispus concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului conform art 65 alin 1. Angajatorul de bună credință a demarat toate procedurile de înștiințare a instituțiilor competente. Suma posturilor din organigrama noua este 12, insă din eroare de dactilografiere s-a trecut 13.
Intimata a solicitat judecarea în lipsă, depunând o . înscrisuri: organigrama, stat nominal de funcții, la data de 31.07.2013 și 01.08.2013 (filele 185-190), organigrama valabila la 01.11.2009, dovada de comunicare a deciziei de concediere, procesul verbal din 05.08.2013, Nota privind reorganizarea societății, Nota de fundamentare ( filele 198-204).
La data de 12.12.2013, contestatorul a depus la dosar un răspuns la întâmpinare, solicitând înlăturarea apărărilor intimatei.
Acesta a solicitat suspendarea judecății cauzei până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile în dosarul_/3/2013 aflat pe rolul Tribunalului București.
Au fost depuse o . documente, respectiv adeverinta nr. 1506/2013, bilantul societății la data de 30.06.2013,actiunea ce face obiectul dosarului nr._/3/2013, organigrame.
La data de 23.01.2013, contestatorul a precizat acțiunea (filele 317-321) solicitând instanței să constate si nulitatea absolută a Hotărârii AGEA nr. 7/31.07.2013, întrucât conf. art 117 din Legea 31/1990, nu a fost legal convocată dna R. A., care nu a participat la această adunare. Astfel hotărârea a fost luată de 2 membrii și nu cei 3 membri, asa cum prevede OMTI 1049/29.12.2000. De asemenea a reiterat cererea ca intimata să fie obligată să depună documentele detinute si ca cererea să se judece si în lipsă.
O altă precizare a fost depusă de către contestator la data de 07.03.2014 (filele 350-356), prin care solicită și obligarea intimatei la plata unor despăgubiri bănești indexate, majorate si reactualizate, calculate la data plății, egale cu contravaloarea autorizațiilor (legitimațiilor de serviciu) și a permiselor de călătorie gratuită pe cale aferată, de clasa I pentru anii 2011-2013, respectiv pe ultimii 3 ani calendaristici, de care trebuia să beneficieze împreună cu familia sa.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art 158 alin 1 și 2 din NCPC, art 65 CCM al SAAF SA, pe anii 2011-2012, 2012-2013 și 2013-2014, HG nr. 585/10.09.1998, art 11.
S-a depus CCM pentru anii 2011-2012, valabil din 10.01.2011, Ord. 1049/29.12.2010, împuternicire nr. 841/2013, Ordin 1467/28.11.2013, copii articole ziar, practică judiciară.
La data de 11.04.2014, contestatorul a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului D.-Sectia Conflicte de muncă și asigurări sociale, solicitând declinarea competenței în favoarea Tribunalului București, dată fiind cererea de nulitate absolută a hotărârii AGEA nr. 7/2013.
La aceeasi dată, formulează o nouă precizare, în care solicită angajatorului in solidar cu S., ca acționar unic, prin ministerele de resort, Ministerul Transporturilor si Ministerul Finantelor Publice, la plata despăgubirilor, conform codului muncii, și a despăgubirii egale cu contravaloarea autorizațiilor (legitimațiilor de serviciu) și a permiselor de călătorie gratuită pe cale aferată, de clasa I, indexate, majorate si reactualizate la data plății, drepturi de care trebuia să beneficieze împreună cu familia sa pentru anii 2011-2013, respectiv pe ultimii 3 ani calendaristici.
Intimata SAAF SA formulează întâmpinare (filele 436-437), la data de 30.04.2014, prin care sustine ca Tribunalul D. este competent material si teritorial să judece cauza, iar pe fond consideră ca legala si temeinică decizia de concediere nr. 17/2013.
Contestatorul a invocat, la 09.05.2014, excepția tardivității depunerii întâmpinării, solicitând instanței să constate decăderea intimatei din dreptul de a mai depune probe si ridica excepții, in afara celor de ordine publică, conform art 208 alin 2. C., insistând în admiterea excepției de necompetență si implicit declinarea competentei în favoarea Tribunalului București.
S-au depus la dosar întâmpinarile și actele existente in dosarul nr._/3/2013 aflat pe rolul Tribunalului București.
La data de 09.05.2014 (fila 505), contestatorul depune cerere de chemare în garanție a Statului R. prin Ministerul Transporturilor, solicitând obligarea acestuia, în calitate de unic acționar al societății și in situatia in care intimata angajatoare se va afla în incapacitate de plată, să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte depturi bănești de care ar fi benficiat de la data concedierii până la reintegrarea efectivă și o despăgubire egală cu contravaloarea autorizațiilor (legitimațiilor de serviciu) și a permiselor de călătorie gratuită pe cale aferată, de clasa I, indexate, majorate si reactualizate la data plății, drepturi de care trebuia să beneficieze împreună cu familia sa pentru anii 2011-2013, respectiv pe ultimii 3 ani calendaristici.
A invocat dispozițiile HG 585/1998, HG 24/10.09.1998, Ord 187/12.03.2014, art 583 C., depunând un set de înscrisuri.
La data de 05.06.2014, a depus o declaratie de înscriere în fals a înscrisului Hotărârea AGEA nr.7/31.07.2013, in bz. art.304 NCPC, iar la 06.06.2014 o declaratie de înscriere în fals a înscrisului Organigrama intimatei depusă la pag. 185 si 213 din dosar.
Prin întâmpinarea depusa de intimată (filele 622-624), aceasta reia cererea de respingere a excepției necompetenței teritoriale și materiale, arată că legitimațiile de călătorie gratuită pentru fiecare salariat se acordau, conform art 65 și 66 din CCM, doar în condițiile art 48, adică ,,doar dacă societatea are posibilități economico-financiare să le susțină", ori dată fiind situația economică dificilă a societății, aceste drepturi nu s-au mai acordat.
De asemenea, intimata a calificat drept note de sedinte inscrisurile depuse si a considerat că în ceea ce privește anularea deciziei AGEA nr. 7/2013, nu este aplicabil art 131 Lg 31/1990. Mai arată că eroarea materială din Organigrama societății nu îl afectează pe contestator, iar modalitatea și legalitatea numirii celor două organe de conducere nu afectează hotărârea AGEA
La data de 26.06.2014 (filele 625-627), Ministerul Transporturilor depune întâmpinare la cererea de chemare în garanție, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, întemeindu-și susținerile pe disp. OUG 109/2011, art 19 Statutul SAAF SA, HG 585/1998 si dispoz C..
Contestatorul depune la 26.06.2014, declaratie de înscriere în fals si față de site-ul oficial al societății intimate, depunând note de ședință, cerere privind înscrisurile probatorii depuse la dosar, interogatoriul propus de acesta spre a fi luat intimatei.
Prin încheierea din 27.06.2014, instanta a rămas în pronuntare asupra excepției necompetenței teritoriale și materiale invocate de către reclamant, apoi a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru noi lămuriri.
La data de 08.07.2014, reclamantul a depus răspuns la întâmpinarea formulată de chematul în garanție, invocând încălcarea de către stat a dispozițiilor OUG 109/30.11.2011.
La data de 05.07.2014, reclamantul formulează o altă declarație în fals a adreselor nr. 400/03.03.2014 emisa de Director General al SAAF SA și nr. 6067/20.02.2014 emisă de directorul Corpului de Control al Ministerului Transporturilor, iar la data de 05.09.2014 o altă declarație în fals a adeverinței nr. 1506/12.09.2013.
Luând în considerare cererile de înscriere în fals făcute pe parcursul judecării dosarului, contestatorul a formulat, la data de 05.09.2014, în temeiul art 307 NCPC, o cerere (fila 793) de suspendare a cauzei și trimiterea dosarului la parchet.
Instanța, prin încheierea de ședință din 05.09.2015 (fila 804), a dispus disjungerea capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a Hotărârii AGEA nr. 7/31.07.2013 emisă de intimată și formarea unui nou dosar, și a dispus introduce în cauză în calitate de pârât a Statului R. prin Ministerul Transporturilor.
Instanța de fond a disjuns cererea de anulare a Hot AGEA nr. 7/2013, formându-se un nou dosar cu nr._/63/2014, in care instanța a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența în favoarea Tribunalulu București-Sectia VI Comercială.
Tribunalul Buucrești a declinat competența în favoarea Tribunalului D., astfel că acest conflict negativ de competență a fost definitiv soluționat de ÎCCJ prin decizia nr. 1022/01.04. 2015, pronuntata în dosarul nr._/3/2014, stabilind competența de soluționare a acestei cereri în favoarea Tribunalului D..
Tribunalul D., prin încheierea din 19.09.2014 (fila 815), a constatat ca este competenta cu solutionarea prezentei cauze si a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei încheieri contestatorul a declarat apel.
Prin încheierea din 31.10.2014, instanta a suspendat judecarea cauzei până la solutionarea căii de atac formulată împotriva încheierii din 19.09.2014.
Curtea de Apel C., prin decizia nr. 4127/6.11.2014, a admis apelul, considerând că hotărârea instanței de fond este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale care vizează dreptul la apărare, fiind susceptibilă de desființare cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, prin prisma dispozițiilor art.480 alin.3 Cod pr.civilă.
Pentru a se pronunta astfel, Curtea a constatat că la termenul de 19.09.2014, judecarea cauzei a fost făcută cu încălcarea procedurii legale privind obligația depunerii întâmpinării de către pârâtul Statului R. prin Ministerul Transporturilor prevăzută la art. 205-207 NCPC.
A arătat că încheierea de ședință din data de 19.09.2014 nu corespunde realității, deoarece în sala de judecată, în cursul ședinței de judecată din data de 19.09.2014, instanța nu a pus în discuția părților care sunt motivele pentru care instanța ar fi ajuns la concluzia ca este admisibilă chemarea în judecată a Statului R. prin Ministerul Transporturilor, în calitate de pârât, în urma formulării cererii de completare-modificare a cererii de chemare în judecată înregistrată sub nr._/09.05.2014 și pentru care se respinge ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție a Statului R. prin Ministerul Transporturilor cu nr._/09.05.2014, avându-se în vedere faptul că, motivul invocat de instanță este ,,nu sunt întrunite condițiile art. 72, obiectul celor două cereri fiind identic".
Se mai arată că în încheierea de ședință din data de 19.09.2014, în sala de judecată, în cursul ședinței de judecată din data de 19.09.2014, instanța de fond nu a pus în discuția părților motivele invocate de reclamantul C. C. C. prin cererea de chemare în garanție a Statului R. prin Ministerul Transporturilor înregistrată sub nr._/09.05.2014.
Având în vedere toate aceste considerente,prin prisma dispozițiilor art.480 alin.2 și 3 Cod Procedură Civilă, Curtea a anulat în parte încheierea din 19.09.2014, cu privire la soluția pronunțată pe cererea de chemare în garanție și a trimis cauza spre continuarea judecății cu privire la această cerere la aceiași instanță, mentinând încheierea în ceea ce priveste respingerea excepției necompetenței teritoriale și materiale.
La dosarul aflat pe rolul Tribunalului D., a fost depus planul de administrare 2013-2014, planul de administrare 2013-2017, Regulamentul de organizare și funcționare, adresa nr. 1446/30.10.2014, Regulamentul de organizare și funcționare in vigoare de la 01.11.2009. Ordine ale Ministrului Lucrărilor Publice.
Prin notele de sedință depuse la 02.03.2015 (fila 199 si fila 217), contestatorul arată că nu a înteles să cheme în judecată S. R. prin Ministerul Transporturilor în calitate de pârât (fila 202).
Contestatorul a solicitat instanței suspendarea judecății cauzei conform art 413 NCPC până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile în dosarul nr._/3/2014 aflat pe rolul Tribunalului București privind anularea hotărârii AGEA nr. 7/2013.
Prin încheierea din 06.03.2015, s-a admis cererea de incompatibilitate a judecatorului completului CM4, dosarul fiind repartizat aleatoriu la completul CM9.
În sedința din 24.06.2015, instanța a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garantie a Statului R. prin Ministerul Transporturilor, precum și cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea dosarului nr._/3/2014, considerând că dezlegarea cauzei nu depinde de existența sau inexistența vreunui drept care face obiectul dosarului nr._/3/2014.
Analizândactele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin decizia nr. 17/01.08.2013, angajatorul intimat a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului din funcția de inginer III, începând cu data de 13.09.2013 ca o consecință a reorganizării activității SAAF SA, in temeiul art 58 alin 1, art 65 alin 1, art 75 alin 1 CM.
Decizia nr. 17/2013 a fost dată în aplicarea prevederilor Hotărârii AGEA nr. 7/31.07. 2013 privind aprobarea reorganizării SAAF-SA.
Prin aceasta Hotărâre AGEA din 31.07.2013, membrii Consiliului de Administrație,în conformitate cu art.30 din OUG nr.109/2011 au aprobat planul de administrare pentru perioada 2013-2017 pentru atingerea obiectivelor și criteriilor de performanță stabilite, și în baza prevederilor art 13 alin 6 lit a și c din Statutul societății, anexă la HG 585/1998, au aprobat noua structură organizatorică a societății, cu încadrarea în fondul de salarii și numărul de salariați.
Ca urmare a Hotărârii AGEA s-a formulat referatul Directorului General, prin care se arată că în noua organigramă aprobată postul de inginer III al contestatorului nu se mai regăsește.
Prin această hotărâre, unitatea nu face nici o referire la împrejurările care au justificat reorganizarea.
Intimata nu a făcut nici o probă pentru a dovedi că această reorganizare impune necesitatea desființării postului ocupat de contestator.
Noțiunea de reorganizare este una generală, cuprinzând o multitudine de forme, temeiul acestei reorganizări neputând permite verificarea cerinței prevăzute de art 65 alin 2 CM, adică să existe o cauză reală și serioasă pentru desființarea postului ocupat de salariat.
Enumerarea în mod generic a unor împrejurări, de natura celor menționate în decizia contestată, nu este suficientă, prin sine, pentru a legitima măsura cocedierii, în absenta unor documente care să sustină în plan probator temeinicia acestei masuri.
Simpla voință a angajatorului de a face schimbări în structura sa organizatorică nu este considerată în mod rezonabil o cauză serioasă, nefiind dovedită existența unor elemente obiective care să impună luarea acestei decizii.
Caracterul real și serios al desfiintării postului, conform art 65 alin 2 CM trebuie dovedită de angajator și verificată de instanța de judecată, nu doar la nivel formal, ci într-un mod în care drepturile salariatului de stabilitate în muncă și de a fi protejat împotriva concedierilor nelegale să fie efective.
Astfel, desi din cele două organigrame depuse la dosar (filele 158-166) reiese că postul de inginer III, detinut de contestator a fost desfiintat efectiv, din perspectiva cerințelor legale de protecție împotriva concedierilor nelegale, instanța consideră că nu este suficient ca postul să fie efectiv desființat, condiție îndeplinită în cauză, ci trebuie ca această desființare să fie justificată de o împrejurare reală și serioasă.
Măsurile luate de angajator trebuie justificate de motive care există, pot fi verificate și sunt de natură să determine, în mod obiectiv și cu o anumită necesitate, desființarea unui post.
Decizia nr. 420 din 15.10.2013 a Curtii Constituționale, a statuat că prevederile art.65 CM ,,stabilesc condițiile în care angajatorul poate dispune concedierea salariatului din motive ce nu îi sunt imputabile acestuia. Aceste condiții urmăresc să stabilească un echilibru între cele două părți ale contractului de muncă, respectiv între necesitatea de a asigura angajatorului libertatea de a dispune cu privire la desființarea unor locuri de muncă, atunci când considerente obiective o impun- dificultăți economice, transformări tehnologice, reorganizarea activității etc-, pe de o parte, și nevoia de a proteja salariatul de o eventuală atitudine abuzivă a angajatorului, de cealaltă parte. Pentru aceste rațiuni, legea prevede nu doar cerinta ca desființarea locului de muncă să fie efectivă, ci si pe aceea de a fi justificată de o cauză reală și serioasă sau, altfel spus, de a fi determinată de o cauză obiectivă, de o anumită gravitate care să impună, cu adevarat, această măsură".
Curtea Constituțională a considerat că sintagma ,,cauza reală și serioasă", ,,evocă fapte, ipoteze determinabile care să excludă abordările subiective" și că ,,toate aceste garanții ar rămâne lipsite de efect dacă nu ar putea fi supuse controlului instanțelor de judecată, care pot cere administrarea de probe în vederea evidențierii existenței cauzei reale și serioase ce a determinat desființarea locului de muncă".
În speță, societatea intimată nu a probat existența unor circumstanțe având o asemenea gravitate, încât să impună cu necesitate desființarea locului de muncă al contestatorului.
Din contră, din cele 8 posturi a căror desfiintare a fost decisă de angajator, din probatoriul administrat în cauză, rezultă că, în realitate, au fost desfiintate doar 5.
Punctul de lucru din C. nu a fost desființat, ci doar reorganizat, fără a se justifica în vreun fel inutilitatea postului contestatorului.
Astfel ca din actele depuse, respectiv state de funcții din 31.07.2013, anterior deciziei de concediere nr. 17/01.08.2013 (filele189-190), rezultă că din cei 4 angajati din punctul de lucru de la C. au mai ramas 2 angajati, iar la nivel de societate din cei 45 angajati sunt doar 40 după reorganizare (filele 162-166 din dosar).
Decizia de concediere nr. 17/01.08.2013 emisă de intimată, indică ca motiv de fapt reorganizarea activității, însă societatea nu a probat cauza reală și serioasă a concedierii.
Dificultățile economice și nevoia de eficientizare a activității au fost invocate pe parcursul conflictului de muncă, deși potrivit art 79 din CM angajatorul nu poate invoca alte motive de fapt sau de drept decât cele menționate în decizia de concediere.
Desfiintarea locului de munca este efectiva, atunci cand acesta este suprimat din structura functional-organizatorica a angajatorului, evidentiata in statul de functii si organigrama si implica cu necesitate caracterul definitiv al suprimării, are o cauza reală cand are un caracter obiectiv si este serioasă cand are la baza studii temeinice vizand imbunatatirea activitatii si nu disimuleaza realitatea .
In speta de față, instanța observă că nu este indeplinită niciuna dintre conditiile mai sus enuntate.
Nu este îndeplinit nici caracterul obiectiv al reorganizarii sau cauza reala a acesteia.
Angajatorul s-a aparat pe întreg parcursul procesului justificând că, prin aceasta măsură, se realizează economii semnificative la bugetul de salarii, data fiind dificultățile financiare.
În realitate, insă, prin planul de administrare pe anii 2013-2017, întocmit la data de 16.07.2013, este stabilit ca obiectiv de performanță stabilirea unei structuri eficiente de management, formarea unei echipe de specialiști, iar la sfârșitul fiecărui an toți salariații vor fi evaluați
Tot din acest plan de administrare pe anii 2013-2017, rezultă că rata de eficiență a utilizării potențialului uman a înregistrat valori în scădere pe fondul diminuării substanțiale a profitului, dar și a scăderii succesive a numărului mediu de salariați (filele 1-40, vol II).
Unitatea constată că acest lucru a fost cauzat de exploatarea ineficientă a resurselor umane, angajații rămași nemai reușind să aducă beneficii economice suplimentare.
Privind situatia resurselor umane din societate, se retine, conform acestui înscris, că lipsa de preocupare a conducerilor anterioare se regăseste și în faptul că angajatii sunt practic în imposibilitatea de a desfasura vreo activitate productivă în lipsa posibilităților de deplasare, comunicare, transfer de informații, etc; practic, angajatii nu au nimic în dotare, cu exceptia faptului ca folosesc birouri în care își petrec orele de program. Din cauza stilului defectuos de management, personalul se prezintă a fi demotivat, blazat și lipsit de orice fel de initiativă.
Se observă, astfel, că planul de eficientizare a activității si implicit de crestere a indicatorilor nu prevedea concedieri ale salariaților, ci o mai bună motivare a acestora și o exploatare eficientă a resursei umane.
Cât despre caracterul serios al reorganizarii, din actele de la dosar rezultă că aceasta a fost prevăzută în planul de administrare a ce avut la bază analiza de îmbunătățire a activitatii, eficientizarea costurilor, etc.. Nu exista niciun act decizional al conducerii societatii din care sa rezulte ca s-a analizat aceasta propunere, ca s-a aprobat un plan de reorganizare a activitatii societatii, că masura desfiintarii postului ocupat de contestator ar fi fost apreciată de conducerea societatii ca fiind oportună sau că ar fi aptă să conducă la atingerea obiectivului urmărit.
Pentru aceste considerente, instanța constată concedierea contestatorului ca fiind netemeinică și nelegală, urmând a admite cererea de anulare a deciziei nr. 17/01.08.2013 emisă de intimată.
Contestatorul a solicitat repunerea în situația anterioară emiterii actului de concediere conform art 80 alin 2 din CM, și ca urmare a faptului că instanța a admis cererea principală de anulare a deciziei nr. 17/01.08.2013, va admite și această cerere, va dispune reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior emiterii deciziei de concediere și va obliga intimata intimata să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, de la data încetării contractului individual de muncă, 13.09.2013, și până la data reintegrării efective
Referitor la cererea privind privind obligarea intimatei la plata către contestator a unei despăgubiri bănești indexate, majorate și reactualizate, reprezentând contravaloarea unei autorizații de serviciu gratuită CFR clasa I eliberată pentru contestator și câte două permise gratuite de călătorie pe calea ferată CFR clasa I eliberată pentru membrii familiei acestuia (soția și copilul), pentru perioada 2011-2013, instanța reține că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, aceste drepturi sunt prevăzute de art. 65 din CCM la nivel de unitate pe anii 2011-2012, anii 2012-2013 și anii 2013-2014, care prevede că ,,salariații Societății de administrare Active Feroviare, angajati pe perioada nedeterminată beneficiază de legitimații de călătorie gratuită pe calea ferată, iar membrii lor de familie, de asemenea, beneficiază de legitimații de călătorie gratuită, conform legislației în vigoare, în baza convențiilor încheiate cu CNCFR-,,CFR" Călători-SA și în limita posibilităților financiare ale societății".
Pe de o parte, contestatorul nu a făcut dovada că a solicitat aceste legitimații, iar dispozițiile contractului colectiv nu prevăd nici compensarea în bani a legitimațiilor nefolosite, iar, pe de altă parte, acelasi articol 65, invocat de contestator, condiționează acordarea acestor legitimații gratuite de posibilităților financiare ale angajatorului.
Fiind cunoscute dificultățile financiare ale unității angajatoare, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, instanța constată că intimata nu a avut posibilitățile financiare necesare acordării acestor legitimații, astfel încât nu este îndeplinită condiția de acordare a acestora, si ca urmare instanța va respinge cererea privind obligarea intimatei la plata către contestator a unei despăgubiri bănești indexate, majorate și reactualizate, reprezentând contravaloarea unei autorizații de serviciu gratuită CFR clasa I eliberată pentru contestator și câte două permise gratuite de călătorie pe calea ferată CFR clasa I eliberată pentru membrii familiei acestuia (soția și copilul), pentru perioada 2011-2013.
Față de considerentele expuse, instanța va admite în parte actiunea precizată, va anula decizia nr. 17/01.08.2013 emisă de intimată, va dispune reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere și va obliga intimata sa plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul,de la data încetării contractului individual de muncă,13.09.2013, și până la data reintegrării efective. Va respinge cererea privind obligarea intimatei la plata către contestator a unei despăgubiri bănești indexate, majorate și reactualizate, reprezentând contravaloarea unei autorizații de serviciu gratuită CFR clasa I eliberată pentru contestator și câte două permise gratuite de călătorie pe calea ferată CFR clasa I eliberată pentru membrii familiei acestuia (soția și copilul), pentru perioada 2011-2013.
Va respinge cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că nu au fost depuse documente justificative privind cheltuielile efectuate în cursul judecării dosarului.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea precizată formulată de contestatorul C. C. C., domiciliat în C., ., .. 1, ., având CNP_, în contradictoriu cu intimata S. de A. Active Feroviare S.A.A.F.-S.A., cu sediul în București, sector 1, .. 38.
Anulează decizia nr. 17/01.08.2013 emisă de intimată.
Dispune reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere.
Obligă intimata sa plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul,de la data încetării contractului individual de muncă,13.09.2013, și până la data reintegrării efective.
Respinge cererea privind obligarea intimatei la plata către contestator a unei despăgubiri bănești indexate, majorate și reactualizate, reprezentând contravaloarea unei autorizații de serviciu gratuită CFR clasa I eliberată pentru contestator și câte două permise gratuite de călătorie pe calea ferată CFR clasa I eliberată pentru membrii familiei acestuia (soția și copilul), pentru perioada 2011-2013.
Respinge cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Executorie
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2015.
PREȘEDINTE M. I.
Asistent judiciar Ș. I. Asistent judiciar C. E. I.
Grefier G. D. V.
Red/Tehnored.M.I, C.I
4 ex/13.07.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1092/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
