Acţiune în constatare. Sentința nr. 1092/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1092/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 12760/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 1092/2015
Ședința publică de la 03 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. Uncheașu
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar L. M. S. B.
Grefier L. R. M.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamanta B. D. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat G. P. pentru reclamantă, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Instanța pune în discuție competența de soluționare a cauzei.
Avocat P. pentru reclamantă apreciază că Tribunalul D. prin Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale este competent să soluționeze cauza.
Instanța, verificând competența de soluționare a cauzei conform dispozițiilor art. 131 Cod Procedură Civilă raportat la art. 269 Codul Muncii, constată că este competentă general, material și teritorial.
În raport de dispozițiile art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța pune în discuție durata estimativă necesară pentru cercetarea procesului.
Avocat P. pentru reclamantă estimează durata la o zi, având în vedere faptul că probele se pot administra la acest termen.
Instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 3 luni.
Avocat P. pentru reclamantă depune la dosarul cauzei practică judiciară.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul sub aspectul propunerii de probe.
Avocat P. pentru reclamantă solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și a probei cu martorul indicat în cererea de chemare în judecată, pentru a dovedi condițiile efective în care reclamanta și-a desfășurat activitatea în perioada dedusă judecății și timpul de lucru.
Conform dispozițiilor art. 258 raportat la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisuri și proba testimonială, solicitate de reclamantă, prin apărător.
Instanța procedează la administrarea probei testimoniale sub prestare de jurământ cu numitul I. V., depoziția acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Avocat P. pentru reclamantă arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea procesului în raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat P. pentru reclamantă solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 07.10.2014 pe rolul Tribunalului D. – Secția Litigii de muncă și asigurări sociale a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamanta B. D., în contradictoriu cu pârâta . care a solicitat ca instanța să constate că activitatea desfășurată în perioada 01.09._01, se încadrează în grupa a-II-a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990, Anexa II, pct. 34, 69, 79 si 160, coroborat cu art. 3 și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens..
În fapt, a arătat că a fost angajata pârâtei cu contract individual de muncă în perioada menționata, fiind încadrata ca inginer producție, în cadrul Diviziei Mașini Electrice Rotative.
Se ocupa cu verificarea in 3 dimensiuni a pieselor, bobinelor, motoarelor electrice, respectiv forma si diametrul acestora, piese executate la nivel de atelier.
Reclamanta, lucra în majoritatea atelierelor din Divizia MER, respectiv: Atelierul strungărie grea, unde se executau operațiuni de strunjire, polizare șlefuire, lustruire a diverselor piese din materiale feroase si neferoase. Se foloseau emulsii foarte toxice compuse din soda caustica – apa si degresanți chimici: witespirt, tricloretilena, acetona; Atelierul impregnare, unde se executa impregnarea bobinelor in lacuri de impregnare, rășini, diverși solvenți organici si soluții alkaline, in acest atelier existând atât miros cat si vapori toxici; Atelierul vopsitorie, unde se folosea diluant si vopsele toxice, Atelierul montaj si lăcătușerie, unde se executau operațiuni de polizare, ajustare, finisare cu șmilgher și pilă abraziva, degajându-se praf toxic, izolare cu banda de mica si sticla care producea iritații ale pielii, degresare cu solvenți organici si soluții alkaline: witespirt, tricloretilena si lacuri cu impregnare.
Reclamanta a arătat ca lucra efectiv lângă strungari, impregnatori, lăcătuși, verificând piesele realizate de aceștia, verificându-le potrivit schițelor tehnice, stând în același mediu toxic cu noxe.
Condițiile de muncă erau grele, activitatea desfășurându-se în cadrul atelierelor la temperaturi extreme de la un anotimp la altul, din lipsă de ventilație și instalații de căldură .
Reclamanta a arătat că pârâta a urmat procedura de stabilire și nominalizare a locurilor de muncă ce se încadrează în grupa I și II conform Ordinului 50/1990, așa cum rezultă din anexa 5 la CCM /1992 și faptul că unor colegi, unitatea administrativ le-au recunoscut grupa a II a de muncă, iar alți colegi au primit recunoașterea acestui drept prin intermediul instanțelor de judecată.
A invocat în susținere Decizia 87/1990 a Curții Constituționale și, Decizia 258/2004 a ÎCCJ.
În drept, a invocat prevederile Ordinului 50/1990 anexa II pct 34, 69,79, 160.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
În scop probatoriu, a depus la dosar fotocopii carnet de muncă si carte de identitate.
Pârâta a formulat întâmpinare la data de 29.12.2014, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, argumentat de faptul că locul de muncă al reclamantului nu se încadrează în grupa a II a de muncă.
Conform art. 4 din Ordinul 50/1990, încadrarea în grupe de muncă se putea face numai dacă nivelul noxelor existente la locurile de muncă din anexe depășea nivelul maxim admis de Normele de protecție a muncii, trebuind astfel a fi îndeplinite două condiții, respectiv, noxe peste nivelul maxim admis cumulate cu poziția din anexele 1 și 2.
Reclamanta nefiind încadrată în grupă de muncă, pârâta învederează că a virat la Casa de Pensii contribuția C.A.S la un nivel mai redus, corespunzător salariaților care nu au lucrat în grupe de muncă.
A mai susținut că nu există temei legal pentru a nominaliza sau încadra salariații în grupe de muncă ulterior abrogării Ordinului 50/1990. Apreciază pârâta că reclamantul și-a desfășurat activitatea în condiții normale de muncă și că nefiind îndeplinite condițiile prevăzute la art. 4 din Ordinul 50/1990, reclamantul nu poate fi beneficiar al dreptului solicitat.
În drept pârâta a invocat art. 205 C..
Considerând concludente, pertinente și utile soluționării cauzei probele solicitate de reclamant, instanța le-a încuviințat și a dispus citarea martorului I. V., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Potrivit mențiunilor din carnetul de munca al reclamantei și declarației martorului, se reține că în perioada dedusă judecății aceasta a lucrat pentru angajatorul pârât în funcția de inginer producție desfășurându-și activitatea în toate sectoarele de activitate.
Reclamanta se ocupa cu verificarea intre dimensiuni a pieselor, a carcaselor, a ansamblurilor, si subansamblelor.
Activitatea reclamantei se desfășura strict in Atelier.
Reclamanta mai desfasura activitati si in atelierul Strungarie Grea, unde se efectuau operatii de srunjire, polizare, lustruire, slefuire a pieselor, din materiale feroase si neferoase. Pentru racirea acestora se foloseau emulsii, compuse din soda caustica si apa, se mai foloseau witespirt si acetona.
Reclamanta a mai lucrat in Atelierul de Lacatusarie, unde se efectuau operatii de polizare, slefuire, pilire, smirgheluire si in Atelierul de Vopsitorie, unde se foloseau alicele de sablare, vopsele si se facea si degresare.
In toate atelierele in care lucra, reclamanta verifica piesele si stătea în același mediu cu muncitorii.
A mai declarat martorul că reclamanta desfășura activitățile descrise mai sus pe toată perioada programului de lucru, în condiții de temperaturi scăzute iarna( din lipsa sistemelor de încălzire) și foarte ridicate vara ( din lipsă de ventilație), în incinta halei. A mai arătat că unor colegi pârâta le-a recunoscut administrativ grupa de muncă .
Aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit dispozițiile art. 272 din Codul muncii.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere circumstanțele concrete.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a Î.C.C.J. conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului nr. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Din carnetul de muncă al reclamantului, depus în copie la dosar, coroborat cu declarația martorului, rezultă funcția și condițiile de muncă ale lucrătorului se încadrează în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului 50/1990 art. 3 Anexa II pct. 34, 69, 79, 104 și 160, în procent de 100%..
Instanța are în vedere la pronunțarea soluției și prevederile art 3 din Ordinul 50/1990 potrivit căruia,,Beneficiază de încadrarea în grupele I si II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr.1 ș și 2.".
În consecință, instanța va admite acțiunea și va constata că activitatea desfășurată de către reclamanta în perioada 01.09._01, se încadrează în grupa a II-a de muncă cf Ord. nr. 50/1990, pct. 3 și anexa II pct. 34, 69, 79 si 160 în procent de 100% și obligă pârâta să elibereze adeverință în acest sens.
În temeiul art. .40 alin. 2 lit. h) din Codul muncii, va obliga pârâta să elibereze o adeverință în acest sens.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de către reclamanta B. D., cu domiciliul în C., ., nr.4, ., ., jud. D., CNP_, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., .. 80, jud. D. .
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 01.09._01, se încadrează în grupa a II-a de muncă cf Ord. nr. 50/1991, pct. 3 și anexa II pct. 34, 69, 79 si 160 în procent de 100% și obligă pârâta să elibereze adeverință în acest sens.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 03 Martie 2015.
PREȘEDINTE,
C. Uncheașu
Asistent judiciar, M. V. C.
Asistent judiciar, L. M. S. B.
Grefier, L. R. M.
Red. Jud. CU/ Asist.Jud. LMSB
4exe/09.03.2015
| ← Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 3252/2015.... | Pretentii. Sentința nr. 1270/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
