Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 680/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 680/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 680/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 680/2015
Ședința publică de la 12 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Asistent judiciar A. V.
Asistent judiciar C. D.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant S. M. și pe pârât D. J. DE PAZA ȘI SERVICII D., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- pârât - D. J. DE PAZA ȘI SERVICII D. prin reprezentant Bonciog F. lipsind: - reclamant - S. M.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța pune în discuție competenta de soluționare a cauzei .
consilier juridic Bonciog F. pentru pârât, având cuvântul, arată că Tribunalul D. este competent în soluționarea pricinii.
Având în vedere dispozițiile art. 95 pct.1 din noul C.p.c. și dispozițiile art. 208 și 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, forma actualizată, instanța constată că este competentă material cât și teritorial de a soluționa cauza dedusă judecătii și legal investită
Instanța acordă cuvântul pe propunere de probe .
Consilier juridic Bonciog F. pentru pârât, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse, față de proba testimonială solicitată de reclamant, solicită respingerea acestei probe ca inoportună.
Instanța, în raport de disp.art. 258 NCPC, încuviințează proba cu înscrisurile depuse ambelor părți.
Față de disp.art. 309 alin. 5 precum și opunerea intimatei la administrarea probei testimoniale, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, instanța respinge proba testimonială solicitată de reclamant.
În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea procesului.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatându-se dosarul în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Consilier juridic Bonciog F. pentru pârât, având cuvântul, pune concluzii de respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.06.2014, contestatorul S. M. a chemat în judecată pe intimata Direcția Județeană de Pază și Servicii D., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea dispoziției nr.39/29.05.2014 emisă de intimată ca fiind nelegală și înlăturarea sancțiunii aplicate.
În motivare, contestatorul a arătat că ,prin dispoziția contestată, intimata i-a aplicat sancțiunea disciplinară a avertismentului scris, măsură pe care o apreciază ca fiind nulă absolut, întrucât a fost emisă fără o cercetare disciplinară prealabilă, dar și ca neîntemeiată și nelegală, arătând că nu se face vinovat de abaterile reținute în sarcina sa.
A invocat starea de sănătate precară, motiv pentru care este nevoit să ceară aprobarea șefilor pentru a merge la spital, susținând că i-au fost " tăiate" nejustificat ore și i s-a tăiat din salariu și nu a contestat.
În susținere, a depus la dosarul cauzei copia dispoziției nr.39/29.05.2014 emisă de intimată, cererea adresata de reclamant conducerii unității, plângere penală, extras din condica de prezență.
La data de 18.11.2014, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată, arătând că măsura este legală atât sub aspectul formal, legat de emiterea ei fără o cercetare disciplinară prealabilă,întrucât este emisă în conformitate cu dispozițiile art.251 al.1 din Codul muncii cât și pe fond, arătând că abaterea disciplinară constând în părăsirea locului de muncă fără aprobarea șefului ierarhic a fost săvârșită în mod repetat de contestator.
Deși reclamantul a fost atenționat în scris să respecte programul, a continuat să absenteze nemotivat, împrejurare în care s-a impus sancționarea sa disciplinară cu avertisment scris, atitudinea sa de sfidare față de normele de conduită și programul din unitate continuând.Astfel, s-a considerat că atitudinea salariatului de a lipsi în mod repetat de la serviciu în timpul programului de lucru, deși a fost atenționat în acest sens, reprezintă și o lipsă de responsabilitate față de obligația prevăzută în Regulamentul intern.
Intimata a arătat și faptul că, în luna octombrie 2014, în urma derulării unei cercetări disciplinare prealabile a fost dispusă sancționarea contestatorului cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de două luni, prin dispoziția nr.66/03 10 2014, întrucât a continuat să manifeste același comportament și să părăsească locul de muncă fără aprobare.
În scop probator, intimata a depus la dosarul cauzei copie din condica de prezență, cu orele în care contestatorul a lipsit în perioada august -decembrie 2013, referate întocmite de C. resurse Umane cu privire la conduita contestatorului, extras din Regulamentul intern al intimatei.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Prin dispoziția nr.39/29.05.2014, intimata Direcția Județeană de Pază și Servicii D. a dispus sancționarea disciplinară a contestatorului S. M., aplicând acestuia sancțiunea prevăzută de dispozițiile art 248 alin.1 lit a din Codul muncii, respectiv avertisment scris.
În conformitate cu dispozițiile art. 251 alin.1 din Codul muncii, sancțiunea disciplinară a avertismentului scris este singura măsură prevăzută de Codul muncii ce poate fi dispusă fără desfășurarea unei cercetări disciplinare prealabile, astfel că dispoziția nr 39/29.05.2014 de sancționare emisă fără ca ,în prealabil contestatorul să fie cercetat disciplinar, este legală.
În consecință, excepția nulității absolute a dispoziției invocată de contestator pe acest aspect este nefondată ,urmând a fi respinsă.
Pe fondul cauzei, se reține că, la luarea măsurii disciplinare și, respectiv, emiterea dispoziției de sancționare, intimata a avut în vedere conduita contestatorului la locul de muncă în cursul anului 2013 și până la data de 23 mai 2014, în legătură cu care au fost înregistrate și consemnate în condica de prezență numeroase absențe nemotivate, față de care C. Resurse Umane a solicitat conducerii unității să ia măsurile corespunzătoare.
Au fost întocmite referate numeroase ce semnalează lipsa nemotivată a contestatorului de la locul de muncă, fără să aibă învoirea sau acordul prealabil al conducerii, în acest sens fiind făcute mențiuni în condica de prezență a unității.
Conducerea unității a procedat la atenționarea în scris a contestatorului cu privire la faptul că întreaga sa conduită de la locul de muncă va atrage sancționarea sa disciplinară -adresa nr.146 /15 01 2014 ( fila 46 din dosar).
Întrucât în intervalul vizat ,contestatorul a înregistrat numeroase ore de absențe nemotivate de la locul de muncă, se constată că, la aplicarea sancțiunii, intimata a avut în vedere întreaga conduită a salariatului, individualizând sancțiunea în raport de acest aspect.
În conformitate cu prevederile art. 36 lit.j din Regulamentul Intern al intimatei, salariatul are obligația de a se conforma programului de lucru și de a nu absenta nemotivat de la locul de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.90 lit.p din Regulament, constituie abatere disciplinară părăsirea locului de muncă fără motiv întemeiat și fără a avea în prealabil aprobarea șefului ierarhic.
Susținerea contestatorului privind starea sa de sănătate nu a fost probată de acesta cu documente medicale ; de altfel, chiar și în această situație, motivată de necesitatea de a merge la spital, contestatorul are obligația, potrivit regulamentului intern precum și dispozițiilor codului muncii să respecte disciplina muncii și prevederile cuprinse în acest regulament, în contractul colectiv de muncă aplicabil și în contractul individual de muncă ( art.39 alin 2 lit b și c din C muncii).
În raport de starea de fapt reținută în cuprinsul deciziei, de probatoriul cauzei, față de împrejurarea că înainte de aplicarea măsurii disciplinare, conducerea unității a procedat la atenționarea contestatorului cu privire la efectele pe care conduita sa le produce în raport cu disciplina la locul de muncă, se reține caracterul culpabil al încălcării normelor de disciplină din unitate de către contestator, astfel că faptele sale constituie abatere disciplinară, față de care sunt incidente principiile răspunderii disciplinare.
Se reține că măsura disciplinară dispusă este în acord atât cu Regulamentul intern al intimatei cât și cu prevederile Codului muncii.
Dispoziția de sancționare este apreciată de instanță ca fiind legală, împrejurare față de care contestația formulată împotriva acesteia apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de contestatorul S. M., având CNP_, cu domiciliul în C., ., ., . în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE PAZĂ ȘI SERVICII D., cu sediul în C., ..32, jud.D..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 12 Februarie 2015.
Președinte Asistenți judiciari Grefier
G. S. C. D. A. V. E. C.
Red Jud GS/As jud CD
4 ex/02.03.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 685/2015.... → |
|---|
