Nulitate act. Sentința nr. 3174/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3174/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 14110/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 3174/2015
Ședința publică de la 22 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. A. C.
Asistent judiciar M. G. M.
Asistent judiciar C. S.
Grefier L. R. M.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul U. N. în contradictoriu cu pârâtul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ G., având ca obiect nulitate act.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. U. pentru reclamant, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Avocat U. pentru reclamant depune la dosarul cauzei extras de pe portalul Curții de Apel București cu privire la apelul declarat de U. N..
Instanța supune discuției excepția lipsei de interes, dată fiind soluția pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ .
Avocat U. pentru reclamant lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr. de dosar mai sus specificat, reclamantul U. N., în contradictoriu cu pârâtul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ G., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate nulitatea absolută a actului adițional nr. 1/01.01.2009 la contractul individual de muncă nr. 9/01.01.2009, încheiat cu pârâtul, cu consecința exonerării de orice obligație față de pârât, precum și cheltuielile de judecată ocazionate cu derularea acestui dosar.
În fapt, reclamantul arată că prin Ordinul OMS nr. 1980/04.XII.2008, a fost confirmat în rezidențiat - specialitatea neonatologie, încheind cu pârâtul contractul individual de muncă nr. 9/01.09.2009 pe funcția de medic rezident anul I – neonatologie. La aceeași dată, reclamantul a semnat și actul adițional nr. 1, a cărui anulare se solicită, prin care s-a obligat să funcționeze ca medic în cadrul pârâtului, pe o perioadă de 5 ani, în caz contrar ar trebui să achite acestuia cheltuielile de personal, pe care pârâtul le-a efectuat.
Contractul individual de muncă nr. 9/01.09.2009 a fost încheiat numai pentru anul I de rezidențiat, urmând ca la începutul fiecărui an din cei următori, să încheie cu pârâtul acte adiționale în acest sens, care nu au mai fost încheiate, astfel că reclamantul consideră că la expirarea perioadei de valabilitate a contractului – 01.01.2010 și-a încetat valabilitatea și actul adițional.
Reclamantul menționează că pentru pregătire în rezidențiat a fost repartizat în Centrul Universitar C.. Urmare unui accident produs în toamna anului 2003, reclamantul a rămas cu o infirmitate permanentă, care nu i-a mai permis să exercite profesia de medic în specialitate neonatologie, acesta neputând termina rezidențiatul în această specialitate și nici susține examenul de specialitate pentru a deveni medic specialist neonatolog fiind nevoit să susțină un nou rezidențiat într-o altă specialitate.
Prin Ordinul 1465/02.XII.2012, reclamantul a fost confirmat ca medic rezidențiat într-o altă specialitate pe care să o poată practica în condițiile consecințelor traumatismului suferit, și anume aceea de medicină internă, în același Centru Universitar C., în acest sens a încheiat cu S. Clinic Județean de Urgență C., începând cu data de 30.12.2013, motiv pentru care a fost nevoit să denunțe contractul de muncă încheiat cu S. Județean de Urgență G..
Reclamantul susține de asemenea că pe perioada pregătirii sale în rezidențiat, spitalul pârât nu a suportat nici o cheltuială cu pregătirea sa, conform OG 12/2008, OG 18/2009, toate cheltuielile pentru pregătirea medicilor rezidenți sunt suportate din fondurile bănești ale Ministerului Sănătății, special alocate, pârâtul fiind doar un intermediar în plata acestor drepturi.
Temeiul de drept al acțiunii îl stabilește ca fiind dispozițiile art. 3, 4, 38 și 57 din Codul Muncii, art. 41, 42 din Constituție, precum și legislația europeană în domeniu.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
În scop probator, depune: împuternicire avocațială, contract individual de muncă nr. 9/01.01.2009, actul adițional nr. 1 la acesta, referate medicale, Dispoziția nr. 68/13.01.2014, contractul individual de muncă nr._/30.12.2013, Ordin de confirmare în rezidențiat, bilete de ieșire din spital.
La data de 22.XII.2014, pârâtul depune întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii, arătând că la data de 01.01.2009 a încheiat cu reclamantul contractul individual de muncă nr.9, pe perioadă nedeterminată, în conformitate cu prevederile Codului Muncii.
Consideră că solicitarea reclamantului este neîntemeiată, invocând în acest sens prevederile Deciziei nr. 739/2008, potrivit căreia: "potrivit art. 41 alin. (1) din Constituție, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Semnificația acestui drept este aceea că orice persoană este liberă să aleagă locul de muncă pe care îl dorește, fără nicio discriminare, din momentul în care condițiile solicitate pentru respectiva profesie sunt îndeplinite. Prin urmare, textul constituțional amintit nu interzice stabilirea unor condiții în legătură cu exercitarea dreptului la muncă atât timp cât orice persoană care dorește să aleagă o profesie sau un loc de muncă este chemată să întrunească aceste condiții legale. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în speță, condițiile stabilite de textele de lege criticate se întemeiază atât pe o justificare morală, cât și juridică temeinică, ce impune celui care a beneficiat de formarea profesională pe cheltuiala angajatorului să lucreze pentru acesta un număr de ani, ca urmare firească a efortului depus de angajator în vederea pregătirii sale, ori să restituie suma astfel investită în cazul în care inițiază încetarea contractului individual de muncă înainte de scurgerea acestei perioade de timp, pentru a-l despăgubi astfel pe angajator. În ceea ce privește susținerea autorului excepției cum că nu datorează unității sanitare publice în care a desfășurat rezidențiatul sumele pentru pregătirea sa profesională, întrucât acestea au fost suportate de fapt de Ministerul Sănătății Publice, iar nu de către unitate, Curtea constată că ministerul suportă aceste cheltuieli pentru posturile solicitate în mod expres de către unitățile sanitare publice, iar prin încetarea contractului de muncă înainte de termenul prevăzut de lege la inițiativa celui care s-a format profesional, unitatea sanitară publică pierde practic personalul solicitat, pentru care au fost alocate fonduri și pentru care a investit experiență, nu în ultimul rând în ideea de a forma un personal pregătit, de calitate, în cadrul unității".
Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
În scop probator, depune în copie: decizia DSP G. nr. 161/11.12.2008, contract individual nr. 9/01.01.2009, actul adițional la contract
, cererea de demisie nr. 307/13.01.2014, dispoziția nr. 68/13.01.2013, decizia 167/11.12.2008.
Solicită judecata în lipsă, precum și recuperarea eventualelor cheltuieli de judecată.
Temeiul de drept îl stabilește ca fiind: art. 205, 403 Cod Procedură Civilă.
La data de 21.01.2015, reclamantul depune răspuns la întâmpinare, prin care solicită respingerea ca nefondate a apărărilor pârâtului, considerând că aceasta se întemeiază pe dispozițiile art. 18 alin.7 și 8 din OG 18/2009, care nu are aplicabilitate în cauză, acesta nu apăruse la data semnării contractului individual de muncă.
Se susține că atâta vreme cât nu a absolvit rezidențiatul, reclamantul a rămas la condiția profesională avută anterior angajării ca medic rezidențiat.
La termenul din data de 02.03.2015, din oficiu instanța a pus în discuție excepția tardivității formulării acțiunii, având în vedere că raporturile de muncă au încetat potrivit art. 268 (1) lit. d din Codul Muncii, iar la termenul din data de 06.05.2015, reclamantul depune copie a Sentinței Civile nr. 394/24.06.2014 pronunțată de Tribunalul G. în Dosarul_ .
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele, prin prisma excepției lipsei de interes:
Reclamantul, prin Ordinul OMS nr. 1980/04.XII.2008, a fost confirmat în rezidențiat - specialitatea neonatologie, a încheiat cu pârâtul, contractul individual de muncă nr. 9/01.09.2009 pe funcția de medic rezident anul I – neonatologie. La aceeași dată, reclamantul a semnat și_, a cărui anulare o solicită, prin care s-a obligat să funcționeze ca medic în cadrul spitalului-pârât, pe o perioadă de 5 ani, în caz contrar ar trebui să achite acestuia cheltuielile de personal.
Prin decizia nr. 1506/2015 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, s-a respins irevocabil cererea Spitalului de acordare a despăgubirilor, formulată în temeiul actului adițional nr. 1 la contractului individual de muncă.
În raport de această stare de fapt se pune în discuție interesul în promovarea acțiunii.
Astfel, interesul a fost calificat unanim ca fiind o condiție esențială în exercitarea unei acțiuni civile și că acest interes trebuie să fie juridic și legitim, ceea ce înseamnă că el trebuie să fie în concordanță cu legea și cu regulile de conviețuire socială; să fie născut și actual, adică trebuie să existe atunci când se declanșează demersul procesual, în fine, să fie direct și personal, în sensul că folosul urmărit prin demersul procesual să aparțină titularului acestuia.
Atâta timp cât cererea pârâtului de obligare a reclamantului la plata despăgubirilor formulată în temeiul actului adițional a fost respinsă în mod irevocabil, reclamantul nu mai justifică niciun interes în promovarea unei acțiuni în nulitatea actului adițional, pentru că nu mai există acel folos practic imediat urmărit.
Prin urmare, instanța va admite excepția lipsei de interes și în consecință va respinge acțiunea. Instanța nu va mai analiza excepția prescripției, întrucât se apreciază că primează excepția lipsei de interes.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei de interes și în consecință respinge acțiunea formulată de către reclamantul U. N. (CNP -_), cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocatură "M. U.", cu sediul în C., ., ..1, ., Județul D., în contradictoriu cu pârâtul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ G., cu sediul în localitatea G., Șoseaua București nr. 82, Județul G..
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul D. sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Iunie 2015.
PREȘEDINTE,
M. A. C.
Asistent judiciar, M. G. M.
Asistent judiciar, C. S.
Grefier, L. R. M.
Red. Jud. M.
4ex/1.07.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2838/2015. Tribunalul DOLJ | Acţiune în constatare. Sentința nr. 389/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
