Obligaţie de a face. Sentința nr. 4909/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4909/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 4909/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4909/2015
Ședința publică de la 02 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier S. B.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul A. M., comuna P., ., în contradictoriu cu pârâtul O. E. GORJ, cu sediul în comuna Bălește, . A, jud. Gorj, având ca obiect obligație de a face casare - al doilea ciclu procesual.
Dezbaterile și susținerile orale au avut loc în ședința publică din data de 02.10.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea în cauză la data de 02.10.2015, dată la care a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului D. - Secția Conflicte de munca si Asigurări Sociale sub nr._/64/2013, reclamantul A. M., a chemat în judecată pârâta O. SILVIC E. GORJ, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să fie obligată pârâta la anularea deciziei nr. 9/14.09.2013, decizie care i-a fost comunicata contestatorului la data de 23.08.2013.
În motivarea în fapt a cererii, constatatorul a susținut ca pe postul sau a fost angajat altcineva, nefiind desființat efectiv postul sau de pădurar. Arata ca, deși unitatea i-a comunicat ca la stabilirea ordinii de prioritate a concedierii a stat rezultatul evaluării profesionale la care a fost supus contestatorul angajat, acesta susține ca toate evaluările i-au fost favorabile.
La cerere au fost atașate: decizia nr. 9/14.09.2013 a Ocolului E. Gorj, notificarea nr. 2708/16.08.2013, actul adițional la contractul individual de muncă nr._/13.10. 2009, copie a cărții de identitate si certificatul de informare.
La data de 25.10.2013, constatatorul a depus o precizare în care solicita si reintegrarea pe postul avut anterior, acordarea sporului de risc pe ultimii 3 ani si cheltuieli de judecata.
La data de 06.03.2014 pârâtul a formulat întâmpinare prin care, pe cale de excepție, a invocat inadmisibilitatea cererii iar pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, a arătat că reclamantul nu a îndeplinit obligația de a parcurge procedura privind informarea asupra avantajelor medierii, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator.
Pe fondul cauzei a arătat că, prin Decizia nr. 9/14.09.2013, pârâta a dispus desfacerea, începând cu data de 13.09.2014, a contractului individual de muncă al reclamantului nr._/13.10.2009, în temeiul arc 65-67 Codul muncii.
Concedierea reclamantului s-a impus ca urmare a desființării postului de Pădurar pe fondul unor dificultăți economice, cauzate de creșterea cuantumului cheltuielilor și de scăderea încasărilor la nivelul Ocolului Silvic E. Gorj, precum și a necesității adoptării unor măsuri organizatorice urgente, care să asigure reducerea cheltuielilor, așa cum s-a indicat do altfel și în decizia mai sus menționată, aceasta fiind emisă în urma Hotărârii Adunării Generale a Asociaților Ocolului Silvic E. Gorj din data de 13.08.2013, în cadrul căreia s-a decis desființarea acestui post.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 65-66, art. 76 Codul muncii, art. 205 și urm, art. 194 lit. e), art. 150 NCPC, precum și pe orice alte dispoziții legale aplicabile.
Prin Sentința civilă nr. 1594 din 26.03.2014, a fost admisă excepția de necompetență materială funcțională a Secției de Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Secției C. Administrativ și Fiscal .
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. –Secția C. Administrativ și fiscal la data de 04.04.2013, sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate asupra excepției invocate, instanța a reținut că prin Decizia nr. 9/14.09.2013, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, începând cu data de 13.09.2013, ca urmare a desființării postului de pădurar al Cantonul 28 M. 2 ocupat de reclamant care a fost unit cu Cantonul 31 M. 4.
Pe cale de excepție, pârâtul a solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă, în condițiile în care reclamantul nu a depus la dosarul cauzei dovada participării la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, ori invitația adresata paratului de a participa la această procedură prealabilă, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 192/2006
Reclamantul însă a depus la dosar certificatul de informare nr. 6/23.10.2013 elib de Birou de Mediator "A. Z." (filele 16 -19)
In consecinta, exceptia inadmisibilitatii invocata de parat a fost respinsă.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că prin Hotărârea din 13.08.2013 a Adunării Generale a Asociaților Ocolului Silvic E. Gorj, s-a hotărât desființarea, în temeiul art. 65 – 67 din Legea 53/2003, începând cu data de 13.09.2013, a postului de pădurar al Cantonului silvic 28 Marza 2, ocupat de reclamant.
Desi parata a invocat existenta unor dificultăți economice, cauzate de creșterea cuantumului cheltuielilor și de scăderea încasărilor la nivelul Ocolului Silvic, totusi, la data de 07.08.2013, in chiar luna in care a decis desființarea postului ocupat de reclamant, in scopul reducerii cheltuielilor, a procedat la angajarea unei persoane care ulterior reorganizarii a preluat cantonul 31 Marza 4, canton ce a fost unit cu o parte din cantonul 28 Marza 2 detinut de reclamant, astfel cum reiese din inscrisurile inaintate de parat la solicitarea instantei, respectiv copia contractului de munca încheiat numitului G. C. si organigrama existenta .
Aceste aspecte nu fac decât să infirme justificarea pârâtei, menționată în întâmpinare, referitoare la desființarea postului ocupat de reclamant, referitoare la existenta unor dificultăți economice.
Potrivit dispozițiilor art. 65 din Codul Muncii, desființarea locului de muncă ar putea conduce la încetarea contractului de muncă, cu condiția de a fi efectivă și de a avea o cauză reală și serioasă.
Deși pârâtul a aplicat aceste dispoziții la emiterea deciziei, nu a făcut dovada unei cauze reale care să conducă la desființarea postului, cauza invocată de pârât, respectiv existenta unor dificultăți economice, cauzate de creșterea cuantumului cheltuielilor și de scăderea încasărilor la nivelul Ocolului Silvic, nefiind confirmată de probele administrate, din moment ce in chiar luna in care a decis desființarea postului ocupat de reclamant, in scopul reducerii cheltuielilor, a procedat la angajarea unei persoane.
În aceste condiții, instanța a constatat că au fost încălcate dispozițiile legale ce au stat la baza emiterii deciziei, motiv pentru care actul este nelegal emis, urmând a fi anulat.
În ceea ce privește cererea reclamantului, formulată la data de 25.10.2013 privind acordarea sporului de risc pe ultimii trei ani, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 127 alin. 5 din Legea nr. 46/2008 – privind Codul silvic și a art. 1 alin. 1 din O.U.G. 59/2000, reclamantul se încadrează în categoria personalului silvic care poate invoca beneficiul prevederilor art. 127 alin. 5 din Legea nr. 46/2008.
Respectivele dispoziții nu condiționează acordarea sporului de elaborarea vreunei act normativ subsecvent care să stabilească modalitatea de punere în aplicare a textului de lege anterior menționat și nici de stabilirea anumitor condiții de muncă care ar atrage acordarea sa.
În baza prevederilor 127 alin. 5 din Legea nr. 46/2008, personalul silvic era îndreptățit a i se acorda un spor de risc în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data intrării în vigoare a actului normativ anterior menționat – 30 martie 2008 -, și până la momentul când legiuitorul modifica acel cadru legal care permitea acordarea respectivul spor.
Din coroborarea dispozițiilor art. 2 alin 1 și art. 3 din L 330/2009, rezultă că dispozițiile Legii nr. 330/2009 sunt aplicabile și personalului silvic or, art. 30 alin. 1 din respectiva lege stabilește în mod clar că „Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere”
Ca atare, sporul de risc prevăzut de Legea nr. 46/2008 putea fi acordat, în mod distinct, în perioada 30 martie 2008 – 31 decembrie 2009 însă, începând cu data de 01 ianuarie 2010, nu mai există temei pentru ca un astfel de spor să fie adăugat salariului de bază, din moment ce legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a prevăzut înglobarea respectivului spor în salariul de bază.
Or, în contextul în care reclamantul a solicitat acordarea sporului pentru ultimii trei ani, instanța constată că nu mai exista suport legal pentru admiterea unei astfel de cereri, dată fiind incidența în speță a prevederilor Legii nr. 330/2009.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul O. Silvic E. Gorj, solicitând admiterea recursului și casarea în parte a sentinței în sensul respingerii și a cererii prin care reclamantul a solicitat anularea deciziei nr. 9/14.09.2013 și reîncadrarea acestuia pe funcția deținută anterior, cu plata drepturilor salariale aferente.
Prin decizia nr. 1642 din 27 aprilie 2015, Curtea de Apel C. –Secția C. Administrativ și Fiscal a admis recursul formulat de pârât, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul D. - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale, reținând că reclamantul nu face parte din personalul silvic descris în OG 59/2000 .
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 16.06.2015, sub nr._ .
Instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul a fost angajatul pârâtului, în funcția de pădurar, locul său de muncă fiind în Districtul IV P., Cantonul 28 M. 2.
Prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaților Ocolului Sivic E. Gorj din data de 13.08.2013, s-a hotărât desființarea postului de pădurar al Cantonului silvic 28 M. 2 din District IV P., din cadrul Ocolului Silvic E. Gorj, post ocupat de către reclamant(fila nr. 34 dosar_ ).
Prin urmare, prin Decizia nr. 9/14.09.2013, pârâta a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului, în temeiul art. 65-67 din Codul Muncii.
În conformitate cu dispozițiile art. 65 alin 1 din Codul Muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului, „determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat din unul sau mai multe motive care nu țin de persoana acestuia” iar potrivit alin 2, „desființarea locului trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă”.
Observând organigramele din data de 30.05.2013 și 15.08.2013 (anterioare concedierii) și organigrama din data de 16.09.2013 (ulterioară concedierii), instanța reține că desființarea locului de muncă a fost efectivă, Cantonul 28 M. 2 dispărând din structura Districtului IV P..
În ceea ce privește condiția cauzei reale și serioase a desființării postului, din balanțele de verificare din data de 31.12.2012 și, respectiv 30.11.2013 precum și din bilanțul aferent anului 2012, instanța reține că pârâtul a suferit pierderi financiare până în luna noiembrie 2013.
Una dintre cauzele dificultăților economice suferite de pârâtă a fost determinată și de pierderile din Districtul IV P. care, în perioada 01.01.2013 – 31.07.2013 a înregistrat venituri totale de 5 602,67 lei, în timp ce cheltuielile au fost de 244.037, 45 lei, aspect care rezultă din situația veniturilor și cheltuielilor înregistrate în perioada 01.01._13 District IV P., înregistrată sub nr. E 985 din 09.08.2013 (fila 70 dosar_ ).
O mare parte din aceste pierderi se datorează și sustragerilor ilegale de masă lemnoasă din Cantonul 28 M. 2, constatate prin controlul de fond efectuat în intervalul 05.04.2013 – 30.04.2013, care a constatat o valoare totală a pagubelor în cuantum de 110. 547, 4 lei (filele 125 – 128 dosar_ ).
Ca urmare a acestor pierderi, pârâtul a decis reorganizarea Districtului IV P., astfel încât să reducă sustragerile ilegale de material lemnos, una dintre măsurile luate în acest sens constând în unirea Cantonului 28 M. 2 cu Cantonul 31 M. 4, noua organizare a Districtului limitând posibilitatea sustragerii materialului lemnos.
Referitor la acest aspect, instanța reține că, în calitate de angajator, pârâtul are, în temeiul art. 40 alin 1 din Codul Muncii, prerogativa organizării activității sale, a stabilirii structurii organizatorice, dispunând de posibilitatea de apreciere în ceea ce privește înființarea, desființarea ori menținerea funcțiilor și selectarea personalului. Constatând dificultățile economice în care se afla, pârâta a decis desființarea locului de muncă, uzând de dreptul său de a lua măsurile necesare în vederea eficientizării activității și reducerii cheltuielilor.
Prin urmare, instanța constată că pârâtul se afla în dificultate economică, cauza desființării postului ocupat de reclamant fiind reală și serioasă.
În ceea ce privește critica reclamantului referitoare la faptul că desființarea locului său de muncă nu a fost efectivă, ca urmare a angajării pe acest post a unei alte persoane, instanța reține că, urmare a reorganizării Districtului IV P., Cantonul 28 M. 2 (aflat în paza reclamantului) a fost unit cu Cantonul 31 M. 4, devenind Cantonul M. 4, gestiunea noului canton fiind preluată de un alt angajat, respectiv G. C., persoana despre care reclamantul afirmă că a fost angajată în locul său.
Analizând contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 8/07.08.2013 (fila 65), se poate observa că numitul G. C. a fost angajat în cadrul pârâtului începând cu data de 09.08.2013, așadar cu o lună înainte de măsura concedierii reclamantului și pe o altă funcție, respectiv aceea de muncitor necalificat.
Este adevărat că în organigrama din data de 16.09.2013, G. C. apare ca având paza cantonului 31 M. 4, însă acest lucru s-a datorat demisiei pădurarului din acest canton, numitul T. G. (fila 64 dosar_/_ *) .
În ceea ce privește criteriul avut în vedere la stabilirea ordinii de prioritate, contestat de către reclamant, instanța arată că, potrivit dispozițiilor art. 76 litera c din Codul Muncii, pârâta avea obligația menționării acestuia în decizia de concediere numai în situația unei concedieri colective.
Având în vedere considerentele expuse, instanța constată că pârâtul a dispus concedierea cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
În ceea ce privește cererea reclamantului, formulată la data de 25.10.2013, privind acordarea sporului de risc pe ultimii trei ani ( respectiv 25.10._13), instanța, potrivit dispozițiilor art. 127 alin 5 din L 46/2008 privind Codul silvic, reține că reclamantul se încadrează în categoria personalului silvic care poate invoca beneficiul acestor prevederi legale, pe perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a actului normativ menționat anterior (30 martie 2008) și până la momentul când legiuitorul a modificat cadrul legal care permitea acordarea acestui spor.
Această intervenție legislativă s-a produs prin adoptarea Legii nr. 330/2009 care, la art. 2 alin. 1 prevede: "Dispozițiile prezentei legi se aplică: a) personalului din autoritățile și instituțiile publice, respectiv, Parlamentul, Administrația Prezidențială, autoritatea judecătorească, Guvernul, Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, alte autorități publice, autoritățile administrative autonome precum și instituțiile din subordinea acestora finanțate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale; b) personalul din autorități și instituții publice finanțate din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale; c) personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii"
De asemenea, alin. 3 al aceluiași articol stabilește că „intră în categoria personalului din sectorul bugetar personalul încadrat pe baza contractului individual de muncă, personalul care ocupă funcții de demnitate publică și asimilat acestuia, precum și personalul care beneficiază de statute speciale, inclusiv funcționarii publici”, în timp ce art. 58 alin. 1 din O.U.G. nr. 59/2000 statuează "Personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în măsura în care prezenta ordonanță de urgență nu dispune altfel", fără a se face distincție între personalul care ocupă funcții publice în baza unei numiri sau personalul silvic angajat cu contract individual de muncă.
Din coroborarea acestor prevederi rezultă că dispozițiile Legii nr. 330/2009 sunt aplicabile și personalului silvic or, art. 30 alin. 1 din respectiva lege stabilește în mod clar că „Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere”
Ca atare, sporul de risc prevăzut de Legea nr. 46/2008 putea fi acordat, în mod distinct, în perioada 30 martie 2008 – 31 decembrie 2009 însă, începând cu data de 01 ianuarie 2010, nu mai există temei pentru ca un astfel de spor să fie adăugat salariului de bază, din moment ce legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a prevăzut înglobarea respectivului spor în salariul de bază.
Or, în contextul în care reclamantul a solicitat acordarea sporului pentru ultimii trei ani, instanța constată că nu mai exista suport legal pentru admiterea unei astfel de cereri, dată fiind incidența în speță a prevederilor Legii nr. 330/2009.
Potrivit tutor considerentelor de fapt și de drept expuse, tribunalul apreciază că cererea reclamantului este neîntemeiată, aceasta urmând a fi respinsă, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A. M., cu domiciliul în comuna P., ., în contradictoriu cu pârâtul O. E. GORJ, cu sediul în comuna Bălește, . A, jud. Gorj.
Cu drept de apel, cererea de declarare a apelului urmând a se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 02 Octombrie 2015.
PREȘEDINTE, Asistenți judiciari,
Marinele V. M. V. C.
M. C. S.
Grefier,
S. B.
Red/tehnored/ M.V
4 ex/05.11.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 4894/2015.... → |
|---|
