Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 4890/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4890/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 4890/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4890/2015
Ședința publică de la 02 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier S. B.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul S. L. AL OPREIE ROMÂNE C. pentru membrul de sindicat S. M.-C., cu sediul în C. .. 7, jud. D., în contradictoriu cu pârâta O. R. C., cu sediul în localitatea C., ..7, jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au lipsit.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Având în vedere dispozițiile art. 95 pct.1 din noul C.p.c. și dispozițiile art. 208 și 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, forma actualizată, instanța constată că este competentă general, material cât și teritorial de a soluționa prezenta cauză.
Instanța, în temeiul art. 238 din noul C.p.c., estimează durata cercetării la primul termen de judecată - o singură zi.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar pentru reclamantă, în baza art. 258 noul C.p.c., considerând-o utilă soluționării cauzei, pentru dovedirea situației de fapt invocate.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța potrivit dispozițiilor art.244 alin.3 din Noul Cod de Procedură civilă declară cercetarea procesului încheiată și reține cauza spre soluționare pe excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă în întâmpinare și pe fond.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată la data de 11.03.2015 pe rolul Tribunalului D. sub numărul de dosar mai sus specificat, reclamantul S. L. AL OPEREI ROMANE CRAIQVA, în numele si pentru membrul de sindicat S. M. C., a chemat în judecată pârâta O. ROMÂNA CRAIQVA solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la plata diferențelor salariale calculate potrivit grilei din anexa la Legea nr. 353/2007, privind aprobarea si completarea O.G. nr. 21/2007 ce reglementează instituțiile si companiile de spectacole sau concerte, precum si desfășurarea activității de impresariat artistic si salariile diminuate încasate efectiv,care au fost calculate greșit prin aplicarea O.G.nr. 10/2008, pentru perioada 1.09._09, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la scadenta pana la plata efectivă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat faptul că membrul de sindicat - salariat al OPEREI ROMANE C. a desfășurat activitate in temeiul contractului individual de munca încheiat cu pârâta, având funcția de maestru corepetitor.
C. juridic al funcționarii paratei O. R. C., îl constituie prevederile OG nr. 21/2007 privind instituțiile si companiile de spectacole sau concerte, precum si desfășurarea activității de impresariat artistic. La data de 17.12.2007 a fost publicata in M. Of. Legea nr. 353/2007 pentru aprobarea OG nr.21/2007, care, prin art. I punctul 9 a prevăzut ca, după articolul 15 din OG nr. 21/2007 se introduce art.15/1 cu următorul cuprins: "15/1 (1) T. de baza si indemnizațiile de conducere pentru personalul artistic, tehnic si administrativ de specialitate, prin derogare de la prevederile Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizațiilor pentru persoane care ocupa funcții de demnitate publica, cu modificările si completările ulterioare, se stabilesc intre limitele din grila prevăzuta in anexa 4. (2) Evaluarea personalului artistic, tehnic si administrativ de specialitate in vederea stabilirii salariilor de baza, se face conform normelor metodologice elaborate de Ministerul Culturii si cultelor. Articolul II din Legea de aprobare a OG nr. 21/2007 a prevăzut ca dispozițiile art. 15/1 introduse prin aceasta lege se aplica începând cu data de 01.09.2008, in mod eșalonat, in conformitate cu prevederile cuprinse in normele metodologie elaborate de M.C.C. Potrivit art. 32 din OG nr. 21/2007 introdus prin legea de aprobare, termenul de elaborare al normelor metodologice pentru aplicarea dispozițiilor art. 15/1 era de 90 de zile de la data intrării in vigoare a legii de aprobare a OG nr. 21/2007.
Așadar, conform dispozițiilor legale enunțate, aceste norme metodologice trebuiau elaborate cel târziu pana la data de 20.03.2008. Contrar dispozițiilor invocate aceste norme metodologice pentru stabilirea procedurilor evaluării personalului artistic, tehnic si administrativ de specialitate in vederea stabilirii salariilor de baza nu au fost edictate.
S-a mai arătat că pârâta a hotărât în mod eronat că, în ceea ce privește salarizarea reclamanților, anexa IV ZD din OG nr. 10/2008 trebuia aplicata in continuare, ulterior momentului 01.09.2008 când aceasta a fost înlocuită cu noua anexa a OG nr. 21/2007 introdusă de Legea nr. 353/2007, împrejurare ce a avut ca efect ultraactivitatea unui act normativ vechi in detrimentul aplicării legii noi.
In sensul celor ce preced, reclamanta nu a primit în întregime drepturile salariale pentru perioada 1.09._09, invocându-se de către conducerea instituției unele neclarități ale dispozițiilor Legii nr. 353/2007, lege prin care a fost aprobata OG nr.21/2007, privind instituțiile de spectacole sau concerte.act normativ care constituie, totodata si cadrul juridic al funcționarii.
Potrivit art.15 ind.1 din OG nr.21/2007, modificata prin Lg.nr.353/2007, salariile de baza si indemnizațiile de conducere pentru personalul artistic, tehnic si administrativ de specialitate, prin derogare de la prevederile Lg.nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariile de baza in sectorul bugetar si a indemnizațiilor pentru persoane care ocupa funcții de demnitate publica,cu modificările si completările ulterioare se stabilesc intre limitele din grila prevăzuta in anexa.
OG nr. 21/2007, care este o norma speciala, nu permite nici o derogare sau excepție, in ceea ce privește salarizarea personalului din instituțiile si companiile de spectacole sau concerte, motiv pentru care dreptul de opțiune salariala nu poate opera. Alta era situația in care derogările si dreptul de opțiune erau prevăzute printr-o norma cu forța juridica cel puțin egala cu legea cadru privind salarizarea personalului din instituțiile de spectacole sau concerte, împrejurare care permitea salariatului sa opteze in mod valabil.
Legea nr. 353/2007 a intrat in vigoare la data de 01.09.2008, iar salarizarea reclamanților s-a realizat in baza Ordonanței nr.10 din 30 ianuarie 2008, privind nivelul salariilor de baza si al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar si a indemnizațiilor pentru persoane care ocupa funcții de demnitate publica, precum si unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi si a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale pana la data de 01.01.2010, data la care ambele acte normative au fost abrogate prin Legea nr. 330/2009.
In ceea ce privește existenta unor norme metodologice privind acordarea acestor diferențe salariale, s-a arătat ca instituția angajatoare avea la dispoziție normele de evaluare a performantelor profesionale de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază aprobate prin HG nr. 125/1999,cadru normativ generalizat pentru toate instituțiile de cultură.
Pe cale de consecință, începând cu data de 01.08.2008 s-a născut în favoarea reclamanților, dreptul de a fi salarizați potrivit anexei OG nr. 21/2007, iar in sarcina paratei obligația de a acorda drepturile salariale recunoscute de lege.
In altă ordine de idei, prin sentința civila nr. 441 din 23 ianuarie 2013, pronunțata de către Tribunalul D., in dosarul nr._ rămasă definitiva si executorie, diferențele salariale solicitate in baza legii nr. 353/2007, privind aprobarea si completarea O.G. nr. 21/2007 ce reglementează instituțiile si companiile de spectacole sau concerte, precum si desfășurarea activității de impresariat artistic au fost recunoscute pentru o parte din salariații Operei Romane C..
In considerarea celor expuse, în cauza de față trebuie să se facă și aplicarea jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis ca jurisprudență contradictorie a unei instanțe poate fi asimilata unei diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila,constituind o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului,combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
În considerarea celor ce preced solicită să se dispună obligarea paratei la plata diferențelor salariale calculate potrivit grilei din anexa la Legea nr. 353/2007, privind aprobarea si completarea O.G. nr. 21/2007 ce reglementează instituțiile si companiile de spectacole sau concerte, precum si desfășurarea activității de impresariat artistic si salariile diminuate încasate efectiv, care au fost calculate greșit prin aplicarea O.G .nr. 10/2008,pentru perioada 1.09._09. sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la scadenta pana la plata efectiva.
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp.art.253 C.Muncii rap.la Lg.nr 353/2007.
La cerere au fost atașate în copie: CI, contract individual de muncă.
Pârâta O. R. C. a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii.
Pe cale de excepție, a invocat prescripția dreptului la acțiune în conformitate cu prevederile art. 247 Cod de procedură civilă si art. 268 lit c din Legea 53/2003, motivat de faptul că, deși dreptul la acțiune a luat naștere în momentul în care reclamanta a primit salariul nemodificat, adică în cursul anului 2008, aceasta a introdus acțiune în instanță în data de 11.03.2015.
Pe fond, pârâta apreciază că acțiunea reclamantei este nefondată și neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Reclamanta este angajată ai Operei Române C..
C. juridic al organizării și funcționării instituției îl constituie prevederile Ordonanței Guvernului nr. 21/31.01.2007 privind instituțiile si companiile de spectacole sau concerte, precum și desfășurarea activității de impresariat artistic.
În temeiul prevederilor art. 4 din OG nr. 21/31.01.2007, O. R. C. funcționează sub autoritatea administrativă a Consiliului Local al Municipiului C..
Structura organizatorică, numărul de posturi și bugetul instituției se aprobă, potrivit legii, prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului C., în raport cu obligațiile sau cu programele stabilite, astfel încât să se asigure îndeplinirea în mod corespunzător a atribuțiilor și activităților specifice.
Conform alin.(l) al art. ll din Legea nr.353/03.12.2007. dispozițiile art.l5Al din OG nr. 21/31.01.2007, cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, au intrat în vigoare și s-au aplicat începând cu data de 1 septembrie 2008, în mod eșalonat, în conformitate cu prevederile cuprinse în normele metodologice elaborate de Ministerul Culturii și Cultelor potrivit dispozițiilor art. 32^2 din OG nr. 21/31.01.2007, cu modificările și completările aduse prin prezenta lege.
La data de 10 decembrie 2008 (la un an de la publicarea Legii nr. 353/03.12.2007) a fost adoptată HG nr. 1672 pentru aprobarea Normelor metodologice privind evaluarea personalului artistic, tehnic și administrativ de specialitate din instituțiile de spectacole sau concerte în vederea stabilirii salariilor de bază, publicată în Monitorul Oficial al României. Partea 1. nr. 891 din 29.12.2008. Potrivit art. 48 din HG nr. 1672/10.12.2008. normele metodologice au intrat în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării, respectiv la data de 01 ianuarie 2009.
Acest act normativ reglementează principiile, regulile și procedurile de evaluare anuală a personalului artistic, tehnic și administrativ de specialitate încadrat cu contract individual de muncă în instituțiile de spectacole sau concerte, în scopul determinării normei de muncă și salariului de bază pentru perioada de referință cuprinsă între 1 ianuarie 2009 și 31 august 2009.
Așadar, din interpretarea stricto sensu a prevederilor HG nr. 1672/10.12.2008 rezultă fără echivoc faptul că, evaluarea (calitativă și cantitativă) personalului artistic, tehnic și administrativ de specialitate stă la baza determinării normei de muncă și a stabilirii salariului de bază pentru perioada de referință cuprinsă între 1 ianuarie 2009 -31 august 2009. Mai mult, în conformitate cu prevederile art. 50 alin.(l) din HG nr. 1672/10.12.2008 "Pentru perioada 1 ianuarie — 31 august 2009 salariații din cadrul personalului de specialitate pot opta pentru aplicarea sistemului de stabilire a salariilor prevăzut în Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, și evaluarea performanțelor profesionale individuale, realizată conform Hotărârii Guvernului nr. 125/1999", iar potrivit alin.(2) al aceluiași articol "Salariații care au optat conform prevederilor alin.( I) își pot menține respectiva opțiune pe o durată de 3 ani. după expirarea căreia li se aplică prevederile prezentei norme metodologice."
De asemenea, comunicarea de către salariați a opțiunii lor se face, potrivit art. 50 alin.(3) din HG nr. 1672/10.12.2008. în termenul prevăzut la art. 49 alin.(2), „la termenele stabilite de conducerea fiecărei instituții de spectacole sau concerte", respectiv în termenul prevăzut la art. 34 alin.(l). În termen de 15 zile calendaristice de la comunicarea rezultatului evaluării."
In ceea ce privește O. R. C. menționează faptul ca aplicarea articolului 51 indice 1din Legea 353/2007, nu ar fi fost posibila datorita subvenției acordate de către Ordonatorul Principal de credite și datorită veniturilor mici realizate de către instituție.
Pentru a putea aplica prevederile articolului 15A1 din Legea nr. 353/03.12.2007 si a acorda angajaților salariile pe care le solicita în prezent în instanță, instituția pârâtă ar fi trebuit sa dispună de un buget pentru fondul de salarii de aproximativ_ mii lei.
Bugetul inițial pe care 1-a primit instituția in anul 2009 pentru asigurarea fondului de salarii a fost de 6 014 mii lei. iar la sfârșitul anului 2009 a fost diminuat cu 15.5% lunar la fiecare salariat in parte(anexa nr. 4. copie a procesului verbal al Consiliului administrativ din data de 13.11.2009).
Diferența dintre cele 2 fonduri este de aproximativ 9378 mii lei, sumă care ar fi trebuit acoperită din venituri proprii conform legislației in vigoare.
Veniturile proprii pe anul 2009 au fost de 150 mii lei. Consiliul Local si Primăria C. au fost puși în imposibilitatea acordării unor sume atât de mari unităților de cultura si nu au acceptat trecerea în buget a sumelor necesare aplicării prevederilor Legii 353/2007, decât cu următoarea condiție: diferende care rezulta din aplicarea Legii 353/2007 față de aplicarea in continuare a OUG 10/2008 sa pe trecute in buget ca se vor realiza din venituri proprii conform art. 21 din Legea 353/2007
Ținând cont de situația prezentata mai sus, de faptul că în acea perioadă existau 2 legi de salarizare în vigoare- O.G 21/2007 aprobată prin Legea 353/2007 și O.G 10/2008 aprobată prin Legea 177/2008 și 2 hotărâri de guvern în vigoare - H.G. 125/1999 H.G. 1672/2008, Consiliul Administrativ s-a văzut pus în imposibilitate sa puna in aplicare prevederile articolului 15A1 din Legea nr. 353/03.12.2007 si in ședința din data de 19.12.""008(anexa nr.l de la dosar-copie proces-verbal Consiliul Administrativ)a votat si optat pentru aplicarea si salarizarea în continuare conform OG. 10/2008.
La Ședința Consiliului Administativ au participat reprezentanții Sindicatelor, Consiliului Local, Executivului din Primăria C. și de asemenea directorul artistic al instituției, unul dintre reclamanții din dosar. De asemenea, in acea perioada toate aceste opțiuni au fost prezentate si salariaților de către fiecare reprezentant al conducerii instituției care face parte din Consiliul Administrativ, precum și de către reprezentanții sindicatelor cărora li s-au pus toate datele la dispoziție și care au participat la toate ședințele .
In ceea ce privește opțiunea salariaților, conform bugetului aprobat de către Consiliul Local C. existau 2 posibilități:
I. Menținerea salarizării conform OG.10/2008 si realizarea evaluării conform H.G.125/1999, evaluare care s-a și realizat în septembrie 2008 și în septembrie 2009 și care nu a fost contestată de către salariați, în termenul legal de 15 zile de la comunicare. În cadrul acestor evaluări salariații au fost de acord cu salariile rezultate în urma evaluării, neexistând contestații.
2. Trecerea la aplicarea salarizării conform Legii.353/2007 si realizarea evaluării conform H.G. 1672/2008.
In concluzie, salariile au fost acordate conform bugetului aprobat, neexistând posibilitatea obligării Ordonatorului Principal de credite de a acorda instituției un buget care sa acopere plata unor salarii conform Legii 353/2007. Deși aceasta lege a fost aprobată la propunerea celor din Ministerul Culturii, nici instituțiile subordonate acestui minister nu au acordat aceste creșteri da salarii neprimind fonduri(ex. Teatrul Național C.).
În concluzie, se arată că acțiunea reclamanților este nefondată și neîntemeiată, motiv pentru care se solicită respingerea acesteia.
în drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 21/2007 privind instituțiile și companiile de spectacole sau concerte, precum și desfășurarea achitații de impresariat artistic; prevederile Legii nr. 353/03.12.2007 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 21/2007 privind instituțiile și companiile de spectacole sau concerte, precum și desfășurarea activității de impresariat artistic, precum și prevederile H.G. nr. I672/.2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind evaluarea personalului artistic, tehnic și administrativ de specialitate din instituțiile de spectacole sau concerte în vederea stabilirii salariilor de bază, O.G 10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și 111 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, H.G. 125 /1999 privind aprobarea Metodologiei pentru stabilirea normelor de evaluare a performanțelor profesionale individuale și de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază între limite pentru instituțiile publice de cultură.
In probațiune s-a solicitat încuviințarea mijloacelor de probă cu înscrisuri.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.
În conformitate cu dispozițiile art. 248 Cod proc. civ, instanța urmează să se pronunțe cu prioritate asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
În ceea ce privește prescripția extinctivă, atât în regimul Decretului cu numărul 167/1958 – articolul 3 alineatul 1, cât și al Noului cod civil – articolul 2517, termenul general de prescripție, aplicabil în prezenta cauză, este de 3 ani.
Prevederile referitoare la principiile de aplicare in timp a legii civile, conținute si de art. 6, alin 4 CC, potrivit cărora "prescripțiile decăderile, si uzucapiunile începute si neîmplinite la data intrării in vigoare a legii noi sunt in întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit."
Așadar se observa ca, prescripțiile extinctive începute înainte de 01.10.2011 si neîmplinite pana la aceasta data, reprezentând situații juridice in curs de realizare, rămân supuse legii vechi, dându-se satisfacție principiului respectării așteptărilor legitime ale părților.
Legea sub imperiul căreia a început sa curgă, va guverna atât aspectele de drept material, cat si pe cel de drept procesual referitoare la prescripție, chiar daca aceasta s-a împlinit după . Codului Civil.
Dispozițiile art. 18 din Decretul nr. 167/1958, rămân aplicabile in privința prescripțiilor extinctive care au început să curgă in perioada cat acest act normativ a fost in vigoare, chiar daca procesul a început după data de 01.10.2013.
În ceea ce privește excepția prescripției, instanța mai reține și că potrivit art. 268 alin 1 lit. c coroborat cu art. 171 Codul Muncii, termenul de prescripție a dreptului la acțiune cu privire la drepturile salariale coincide cu termenul general de prescripție de 3 ani și curge „ de la data când drepturile respective erau datorate”.
Cu privire la cauzele de întrerupere, suspendare și încetare a cursului prescripției sunt aplicabile dispozițiile de drept comun, astfel cum acestea sunt reglementate prin D nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă . În acest sens, art. 278 Codul Muncii prevede că dispozițiile codului se întregesc, în măsura în care nu sunt incompatibile și cu dispozițiile din materia civilă.
În speță, reclamanta solicită diferențe de drepturi salariale aferente perioadei 01.09.2008 – 31.12.2009, dreptul la acțiunea în restituirea drepturilor salariale începând să curgă de la data la care aceste drepturi ar fi fost datorate. Prin urmare, având în vedere data promovării prezentei cereri de chemare în judecată, respectiv 02.02.2015, se constată că, în cauză a fost depășit termenul de 3 ani de zile prevăzut de dispozițiile legale menționate mai sus.
De asemenea, pentru a se întrerupe cursul prescripției potrivit art. 171 alin. (2) Codul Muncii, este necesară o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale respective .
Plata efectuată de către pârâtă a unor drepturi similare celor din prezenta cauză, invocată de reclamant, nu poate fi reținută de instanță ca și cauză întreruptivă de prescripție.
Astfel, este adevărat că prin sentința nr. 441 din 23.01.2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ (irevocabilă prin decizia nr. 402 din 22.05.2013 dată de Curtea de Apel C. ) altor angajați ai pârâtei le-au fost acordate drepturi similare, care au fost plătite parțial de către pârâtă, însă, întreruperea prescripției intervine prin recunoașterea de către debitor a dreptului celui în contra se prescrie.
Prin urmare, prin plata drepturilor similare celor din cauză, dar efectuată către alți angajați ai săi, pârâta nu a recunoscut, implicit și dreptul reclamantei din prezenta cauză, cu atât mai mult cu cât, plata respectivelor drepturi a avut la bază o hotărâre judecătorească, nefiind o plată benevolă.
Potrivit considerentelor de fapt și de drept expuse și având în vedere faptul că dreptul solicitat de reclamantă, vizează perioada 01.09.2008 – 31.12.2009, pentru care a intervenit prescripția dreptului material la acțiune, întrucât acțiunea este promovată în anul 2015, instanța urmează să respingă cererea, ca fiind prescrisa.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și, pe cale de consecință, respinge ca prescrisă, acțiunea formulată de reclamantul S. L. al Operei Române C., cu sediul în C., .. 7, Județul D., pentru membrul de sindicat: S. M. -C., CNP_, în contradictoriu cu pârâta O. R. C., cu sediul în C., .. 7, Județul D., având ca obiect drepturi bănești.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică din 02.10.2015.
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier S. B.
Red. Jud. MV/Asist. Jud. CMV
4 ex/06.10.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2979/2015. Tribunalul DOLJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
