Obligaţie de a face. Sentința nr. 476/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 476/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 12133/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 476/2015
Ședința publică de la 03 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. Uncheașu
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar A. V.
Grefier L. R. M.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul G. G. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A., având ca obiect acțiune în constatare.
La prima strigare a cauzei, cu respectarea ordinii de pe lista de ședință, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează faptul că avocat dan M., apărătorul reclamantului, a formulat cerere de strigare a cauzei la finalul ședinței, după care:
Instanța încuviințează cererea formulată de apărătorul reclamantului și dispune lăsarea dosarului la o nouă strigare la sfârșitul ședinței.
La reluarea cauzei, a răspuns reclamantul personal și asistat de avocat D. M., lipsind pârâta.
Avocat M. pentru reclamant depune împuternicire avocațială.
Verificând competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 131 Cod Procedură Civilă raportat la art. 269 Codul Muncii, instanța constată că este competentă atât material, cât și teritorial.
În raport de dispozițiile art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța estimează durata necesară cercetării procesului la 6 luni.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul sub aspectul propunerii de probe.
Avocat M. pentru reclamant solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și a probei testimoniale, arătând că martorul este prezent.
Conform dispozițiilor art. 258 raportat la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisuri și proba testimonială, solicitate de reclamant, prin apărător.
Instanța procedează la administrarea probei testimoniale sub prestare de jurământ cu numitul T. M., depoziția acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea procesului în raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat M. pentru reclamant solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele: La data de 22.09.2014, reclamantul G. G. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că activitatea pe care a desfășurat-o în meseriile de electrician și maistru în perioadele 07.08._80 și 26.06._01, se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100% și să fie obligată pârâta să îi elibereze o adeverință din care să rezulte că, în perioadele precizate s-a încadrat în grupa a II-a de muncă.
In motivare, reclamantul a arătat că în perioada dedusă judecății a fost angajatul unității pârâte în meseria de electrician la Secția Înaltă Tensiune, Atelierul MOP și maistru la Secția Trafo –Măsurări, apoi la Atelierul Trafo-Tensiune.
Reclamantul a mai arătat că, activitatea desfășurată în cadrul pârâtei, atât ca electrician, cât și ca maistru, consta în efectuarea operațiilor de găurire a pieselor nde folosea emulsii pentru ungere și răcire, polizare,ajustare piese metalice și nemetalice de unde rezultau pulberi metalice și nemetalice și pulbere de rășină epoxidică, spălare piese și suflare cu aer, folosind ca agent de spălare whitespirt, diluant,triclor, lipire conductoare la care folosea aliaj din staniu și plumb,probare hidraulică la presiuni înalte,armare izolatori,bobinare la care se foloseau conductori izolați cu sticlă.
A susținut că aceste lucrări au fost executate atât în perioada cât a fost electrician, cât și în perioadele în care a lucrat ca maistru .
In drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, Anexa II, pct. 23,31,32,34,38,46,48,61,68,69,70,78,79, 160 .
A depus la dosar cartea de identitate, carnetul de muncă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că personalul angajat în cadrul unității trebuia să îndeplinească următoarele condiții pentru a beneficia de încadrarea în grupă de muncă,respectiv să fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele I și II la Ordinul 50/1990, să fi desfășurat activitatea în aceleași condiții cu personalul încadrat în grupe superioare de muncă, să fi fost nominalizat de conducere împreună cu sindicatele ,ținând cont de condițiile concrete de muncă.
Pârâta a urmat procedura de încadrare în grupe de muncă cu respectarea art.4 și 5 din ordin,comisiile patronat –sindicat au nominalizat persoanele care se încadrau în grupe de muncă, fiind întocmite tabele nominale pe locuri de muncă sau activități. În ce-l privește pe reclamant, nici locul său de muncă și nici activitatea sa nu au fost încadrate în grupa II de muncă.
La solicitarea reclamantului instanța a încuviințat proba cu un martor, T. M., martor audiat în ședința publică din 03.02.2015, depoziția sa fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Reclamantul a fost salariatul unității pârâte în meseria de electrician și maistru în perioadele 07.08._80 și 26.06._01, la Secția Înaltă Tensiune, Atelierul MOP și respectiv la Secția Trafo –Măsurări, apoi la Atelierul Trafo-Tensiune.
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul solicită instanței să constate că activitatea desfășurată în cadrul pârâtei în perioadele 07.08._80 și 26.06._01, se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, în procent de 100% din programul normal de lucru.
Din declarația martorului T. M., rezultă că întregul program de lucru s-a desfășurat în condiții nocive specifice grupei a II de muncă. Martorul a precizat că, în perioada dedusă judecății, reclamantul a deținut mai multe funcții, respectiv electrician constructor de aparataj de înaltă tensiune și maistru, iar activitatea desfășurată de acesta consta în pregătirea pentru montaj, montaj și probe, șlefuirea pieselor, degresarea cu whitespirt, triclor, acetonă, diluant, găurirea pieselor, polizare a pieselor ce intrau în componența aparatului de înaltă tensiune. Reclamantul introducea tijele electroizolante în cuptoare ,după ce erau date cu lac, in urma procesului de uscare degajându-se vapori toxici. Realiza lucrări de remediere a planșelor sparte, ce presupunea încălzirea și topirea sulfului de la izolatori, operațiune din care rezultau vapori extrem de toxici. În procesul de producție se folosea mult sulf, în combinație cu negru de fum și nisip, pentru armarea izolatorilor.
Condițiile în care își desfășurau activitatea erau grele, cu temperaturi extreme, fără ventilație.
Potrivit depoziției martorului audiat în cauză, se reține că activitatea reclamantului se desfășura în condiții specifice fiecărui atelier în care și-a desfășurat activitatea.
Având în vedere activitățile desfășurate de reclamant, condițiile de la locul său de muncă, instanța apreciază că activitatea acestuia din perioadele 07.08._80 și 26.06._01, când a îndeplinit funcțiile de electrician și respectiv maistru se încadrează în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct. 34, 69, 79 și 160 din Ordinul 50/1990.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, indiferent de perioadă.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru și chiar suplimentar iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Instanța va avea în vedere si faptul că alți colegi ai reclamantului, inclusiv martorul, care lucrau în aceleași condiții ca și aceasta, având aceeași meserie și efectuând aceleași operațiuni, au obținut recunoașterea grupei de muncă de către unitate sau prin intermediul unor hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în contradictoriu cu unitatea pârâtă din speța de față.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care in cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferentieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Instanța retine astfel, că Ordinul nr. 50/1990 a fost emis tocmai pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului și reglementarea pensiilor de asigurări sociale de stat, scopul urmărit de reclamant fiind înlăturarea inechității produse prin neacordarea grupei de muncă de către angajatorul său, iar posibilitatea reclamantului de a se adresa instanței de judecată este în deplină concordanță cu prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Or, dacă unor persoane care au lucrat în proximitatea reclamantului li s-a recunoscut grupa de muncă, în procent de 100% din programul normal de lucru, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, cu putere de lucru judecat ce se impune acestei instanțe ca o prezumție legală absolută și irefragabilă, ar fi inechitabil ca unei alte persoane care a lucrat în mod real în condițiile specifice grupei de muncă să nu i se poată stabili această calitate și drepturile subsecvente, din pricina unei neglijențe ce nu îi incubă.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite în parte acțiunea, va constata că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul pârâtei în perioadele 07.08._80 și 26.06._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100 % conform Ord. 50/1990 Anexa II, pct. 34, 69, 79 și 160 .
Va obliga pârâta să-i elibereze adeverință în acest sens, obligație care îi revine în conformitate cu prevederile art. 40 alin 2 litera c din codul muncii.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul G. G. cu domiciliul în C., Bld.Dacia, nr. 120A, ., ., având CNP_, în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în C., .. 80, județul D..
Constată că activitatea desfăsurată de reclamant in perioadele 07.08._80 si 26.06._01 se incadrează in grupa a II a de muncă in procent de 100 % potrivit dispozitiilor Ordinului 50/1990 anexa II pct. 34,69,79,160.
Obliga parata sa elibereze reclamantului adeverinta in acest sens.
Cu apel în termen în 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Tribunalul D.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2015.
PREȘEDINTE,
C. Uncheașu
Asistent judiciar, C. D.
Asistent judiciar, A. V.
Grefier, L. R. M.
Red.Jud.CU/As jud CD/4 ex/09.02.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1885/2015. Tribunalul DOLJ | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 1148/2015.... → |
|---|
