Obligaţie de a face. Sentința nr. 7337/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7337/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 7337/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 7337/2015
Ședința publică de la 09 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Asistent judiciar M. D.
Asistent judiciar C. E. I.
Grefier C. O.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul S. F. - PRIN SINDICATUL SALARIAȚILOR DIN AUTORITĂȚI ȘI INSTITUȚII LOCALE"DREPTUL NOSTRU", în contradictoriu cu pârâții P. M. C., M. C. PRIN PRIMAR, C. L. AL M. C. și M. FINANȚELOR PUBLICE PRIN STRUCTURA SA, având ca obiect drepturi bănești Disjungere din dosarul nr._ * - reclamant S. F.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, încuviințează pentru părți proba cu acte, respectiv actele depuse la dosar, după care, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară cercetarea procesului încheiată și reține cauza în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea formulată la 13.01.2015, reclamantul S. F. prin SINDICATUL SALARIAȚILOR DIN AUTORITĂȚI ȘI INSTITUȚII LOCALE"DREPTUL NOSTRU" în contradictoriu cu pârâții P. M. C., M. C. PRIN PRIMAR, C. L. AL M. C. și M. FINANȚELOR PUBLICE PRIN STRUCTURA SA, au solicitat obligarea acestora la plata unor diferențe de drepturi bănești rezultând din includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 și în continuare, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective și cu dobânda legală aferentă. Cauza a fost inițial înregistrată pe rolul Secției Conflicte de Muncă și Asigurării Sociale sub nr._ .
Reclamanții au depus o precizare în care au arătat că sunt funcționarii publici și au solicitat înaintarea dosarului Secției de C. Administrativ și Fiscal în conformitate cu prevederile legii 188/1999.
Instanța, având în vedere calitatea de funcționari publici a reclamaților și dispozițiile art. 91 indice 1 din legea 251/2006 potrivit cărora „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”, a apreciat că pentru soluționarea cauzei este competentă instanța de contencios administrativ.
În temeiul art. 200 alin. (1) și 200 alin. (1) ind. 1 din N.C.P.C. a declinat competența de soluționare în favoarea Secției C. Administrativ și Fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției C. Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului D. sub nr._ *, având prim termen de judecată la data de 25.05.2015 când instanța, având în vedere că, în tabelul anexă la cererea de chemare în judecată, unele persoanele înscrise au calitatea de funcționari publici iar altele de personal contractual, a considerat că nu se justifică judecarea împreună a tuturor cererilor reclamanților și, pentru o mai bună administrare a justiției, a apreciat că se impune disjungerea cererilor formulate de S. F., aflați la poziția 44, respectiv 98 din tabel, constituirea a 2 noi dosare - având același obiect, respectiv pretenții, și judecarea acestora pe cale separată, la termenul de judecată acordat la data de 15.06.2015, pentru când se vor cita părțile.
Cauza privind pe reclamanta S. F. a fost înregistrată sub nr._ , având termen de judecată la data de 15.06.2015, când instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței funcționale a Secției C. Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului D., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D. -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat cauza Curții de Apel C. în vederea soluționării conflictului.
În acest dosar pârâtul M. Finanțelor Publice a formulat întâmpinare în care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece nu are raporturi de muncă cu reclamanta, nu are obligații privind plata salariului, iar pe fond a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Ceilalți pârâți au formulat întâmpinare în care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința nr. 405/09.10.2015 pronunțată de Curtea de Apel C. a fost stabilită competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S. F. – personal contractual în cadrul unității pârâte Primăria M. C., în favoarea Tribunalului D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale
Cauza a fost înregistrată sub nr._, cu termen de judecată al 14.12.2015 pentru care părțile au fost legal citate.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art 248 alin (1) C. proc civ, "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei"
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. FINANȚELOR PUBLICE, raportat la obiectul cauzei, respectiv stabilirea și acordarea diferențelor de drepturi bănești aferente unui raport de muncă, se reține că acesta este atributul exclusiv al angajatorului, ce este subiect pasiv al raportului obligațional dedus judecății, care poate verifica condițiile de acordare și stabilire a drepturilor salariale ale angajaților săi.
Astfel, răspunderea pentru neplata drepturilor bănești către angajați aparține angajatorului, ca fiind instituția cu care reclamantul are stabilit un raport de muncă, între reclamant și pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE neexistând un raport juridic de muncă.
Mai mult, în ceea ce îl privește pe pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE, nu există și nu este indicat un temei de drept al obligării acestuia să aloce fondurile necesare achitării drepturilor salariale ale reclamantului, atribuțiile sale fiind expres și limitativ prevăzute de lege, printre acestea neregăsindu-se o astfel de obligație pretinsă de reclamant.
Pentru aceste considerente, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE urmează a fi admisă și în consecință, cererea va fi respinsă în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune instanța reține următoarele:
Conform art. 25 alin. 1 și 4 din Legea nr. 330/2009, pentru activitatea desfășurată în cursul anului 2010, salariații "beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea" (al.1), plata acestuia urmând să se facă începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul (al.4).
Din analiza celor două texte legale, rezultă că pentru activitatea prestată în anul 2010 salariații beneficiau de un premiu anual a cărui plată se putea realiza începând cu luna ianuarie 2011 și până la finele anului și anume 31.12.2011, la această ultimă dată născându-se și dreptul salariatului de a solicita plata dreptului salarial neachitat.
Potrivit art. 268 alin. 1 lit. c Codul Muncii, "Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate … în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator".
Se constată astfel că reclamantul avea la dispoziție un termen de trei ani pentru a solicita plata premiului anual aferent anului 2010, termen care a început să curgă la 31.12.2011, data limită până la care trebuia să se facă plata premiului anual aferent anului 2010 și s-a împlinit la 31.12.2014.
Ca urmare instanța va admite excepția prescripției extinctive pentru perioada 01.01._11, în ce privește plata premiului anual aferent anului 2010 și, in consecința va respinge acțiunea ca fiind prescrisa pentru premiul anual aferent anului 2010.
Pe fondul cauzei instanța reține următoarele:
Reclamanta este salariata unității pârâte în funcția de personal contractual și solicită acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2010 și pana la data de 31.12.2011.
Așadar instanța reține că reclamanta pretinde că ar fi avut dreptul la premiul anual atât în 2010, cât și în 2011 și că acesta trebuia inclus în salariul lunar începând cu 01.01.2010 până la 31.12.2011.
Pentru anul 2010 legea 330/2010 a prevăzut dreptul salariaților la acordarea premiului anual, plata acestuia urmând să se facă începând cu luna ianuarie a anului următor, adică cu ianuarie 2011.
Astfel, potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 "(1)Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.(2)Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.(3)Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.(4)Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul."
Textul de lege anterior menționat a fost abrogat prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010 - privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice -, act normativ intrat în vigoare în data de 01.01.2011.
Conform prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi."
Prin urmare, legiuitorul a stabilit în mod expres că, în anul 2011, nu se mai acordă premiul anual cuvenit pentru munca prestată în anul 2010 - ca o prestație distinctă -, însă sumele aferente vor fi avute în vedere atunci când vor fistabilite majorările salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar. Cu alte cuvinte, suma reprezentând premiul anual a fost acordată personalului bugetar, însă sub altă formă, fiind înglobată în cadrul majorărilor salariale prevăzute de Legea nr. 285/2010.
Ca atare, nu se poate susține că prevederile Legii anterior menționate ar retroactiva, întrucât respectivele dispoziții nu aduc atingere drepturilor salariale câștigate – nu produc nici un efect pentru perioada anterioară intrării în vigoare a actului normativ -, legiuitorul operând o modificare numai în ceea ce privește modalitatea de plată a premiului anual aferent anului 2010 (sumele cuvenite fiind avute în vedere lacalcularea majorărilor salariale acordate în anul 2011), cuantumul acestuia rămânând neschimbat.
În mod similar, nu se poate susține că prevederile Legii anterior menționate ar încălca dreptul de proprietate al reclamantei, întrucât respectivele dispoziții nu aduc atingere drepturilor salariale câștigate – nu produc nici un efect pentru perioada anterioară intrării în vigoare a actului normativ -, legiuitorul operând o modificare numai în ceea ce privește modalitatea de plată a premiului anual aferent anului 2010 (sumele cuvenite fiind avute în vedere lacalcularea majorărilor salariale acordate în anul 2011), cuantumul acestuia rămânând neschimbat.
În acest sens, I.C.C.J, prin Decizia nr. 21/18.11.2012 – prin care a fost soluționat un recurs în interesul legii -, a stabilit că ”... în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.”.
Cu privire la nesocotirea prevederilor art. 1 protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța consideră că respectivele dispoziții nu sunt incidente în cauză, din moment ce reclamanta nu a fost lipsită de un „bun” – premiul anual cuvenit pentru activitatea prestată în anul 2010 putând fi asimilat cu un drept de proprietate asupra unei sume de bani -, ci doar modalitatea de acordare prevăzută de actul normativ care instituia acel drept salarial (art. 25 din Legea nr. 330/2009) a fost schimbată printr-un act normativ adoptat ulterior (art. 8 din Legea nr. 285/2010) – ceea ce constituie prerogativa legiuitorului -, fără însă ca în acest fel să fi fost afectată substanța dreptului.
Prin urmare, cererea de chemare în judecată nu ar putea fi primită decât în ipoteza în care reclamanta nu ar fi beneficiat de majorarea cu 15% a cuantumului sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care făceau parte, potrivit legii, din indemnizația brută de încadrare acordată pentru luna octombrie a anului 2010 – or, nu există nicio dovadă în acest sens (de altfel, reclamanta nici nu a pretins acest lucru) -, însă nu se poate pretinde ca, în afara respectivei majorări să opereze și o altă majorare a salariului lunar încasat începând cu data de 01.01.2011, prin împărțirea sumei reprezentând premiul anual cuvenit pentru anul 2010 la cele 12 luni ale anului 2011 și adăugarea sumei rezultate la indemnizația de încadrare.
Decizia nr. 21/18.11.2012 a Î.C.C.J. este foarte clară, și stabilește că premiulpentru anul 2010, a fost inclus în majorarea salarială de 15% reglementată de art. 1 alin. 1 din Legea 285/2010 și nu – așa cum înțelege reclamanta – că, în afara respectivului procent de majorare a indemnizației brute de încadrare începând cu data de 01.01.2011, funcționarii publici trebuie să mai beneficieze, în mod distinct, și de o altă creștere salarială, prin adăugarea premiului anual cuvenit pentru anul 2010.
Cu alte cuvinte, nu poate opera o confuzie între noțiunile de "inclus" și "adăugat" iar, din interpretarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 – așa cum a fost realizată de Î.C.C.J -, rezultă în mod indubitabil că reclamantului i-a fost achitată suma reprezentând premiul anual cuvenit pentru anul 2010 – respectiva sumă fiind înglobată în cadrul majorării salariale de 15% prevăzută de art. 1 alin. 1 din Legea 285/2010 -, astfel încât reclamanta nu poate susține că, începând cu data de 01.01.2011, drepturile salariale de care a beneficiat au fost stabilit în mod eronat, și că ar fi fost îndreptățită să i se achite un salariu într-u cuantum superior..
In ceea ce priveste aplicabilitatea in cauza a Cauzei C 310 (A. si altii), Tribunalul retine ca, prin Hotararea Curtii (Camera a patra) din 07.07.2011, CJUE a respins ca inadmisibila cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare.
In ceea ce priveste practica instantei europene in materie, Tribunalul retine ca prin decizia pronunțată la 06.12.2011 în cauzele F. M. împotriva României și A. G. Sentes Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat aceleași susțineri arătând că: "dispozițiile Convenției nu conferă un drept de a primi un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea cauza Vilho Eskelinen și alții c. Finlandei [M.C.], hotărârea din 19 aprilie 2007, nr._/00, par. 94, și mutatis mutandis, cauza Kjartan Ásmundsson c. Islandei, hotărârea din 12 octombrie 2004, nr._/00, par. 39). O creanță poate fi considerată drept o „valoare patrimonială”, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, numai atunci când are o bază suficientă în dreptul intern, spre exemplu atunci când este confirmată de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor (Kopecky c. Slovaciei, hotărârea din 28 septembrie 2004, par. 45-52).
Revine statului, să stabilească, de o manieră discreționară, ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat.
Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare (cauza Ketchko c. Ucrainei, hotărârea din 8 noiembrie 2005, nr._/00, par. 23).
Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare. În mod similar, un reclamant poate invoca o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor sale, în ce privește salariile, atunci când a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătorească dreptul la o creanță suficient de bine determinată împotriva statului pentru a fi exigibilă (cauza M. c. României, hotărârea din 15 iunie 2010, nr._/05, par. 26). Această situație nu se regăsește însă în speța de față, deci nu se poate reține privarea de un "bun" în sensul art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Drepturilor Omului.
Pentru anul 2011, dacă ar fi fost prevăzut dreptul la premiul anual, plata acestuia ar fi trebuit să se facă începând cu luna ianuarie a anului următor.
Instanța constată însă, că pentru anul 2011 dreptul la premiul anual nu a mai fost reglementat. Prin dispoziții legale exprese – art. 9 alin.2 din legea 285/2010 - s-a prevăzut că în anul 2011 nu se acordă premii (dispoziție reluată apoi an de an până la zi, în actele normative adoptate).
Nemaifiind reglementat dreptul la premiul anual, nu se mai poate vorbi nici de o includere a premiului anual aferent acestui an în salariul lunar. În plus majorarea salarială din anul 2011 este acordată și în continuare ceea ce ar explica faptul că nu a mai fot reglementat premiul anual distinct.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța apreciază acțiunea formulată ca fiind neîntemeiată pentru premiul anual aferent anului 2011 și, în consecință, o va respinge.
Având in vedere considerentele de mai sus, instanța urmează sa respingă cererea formulata in contradictoriu în contradictoriu cu pârâții M. FINANȚELOR PUBLICE și C. L. AL M. C. ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în contradictoriu cu P. M. C., M. C. PRIN PRIMAR, C. L. AL M. C., ca fiind prescrisa pentru premiul anual aferent anului 2010 și ca neîntemeiată pentru premiul anual aferent anului 2011.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta S. F. - PRIN SINDICATUL SALARIAȚILOR DIN AUTORITĂȚI ȘI INSTITUȚII LOCALE"DREPTUL NOSTRU", cu sediul în C., .. 9, ., ., în contradictoriu cu pârâții P. M. C., M. C. PRIN PRIMAR, C. L. AL M. C., cu sediul în C., .. 7, județul D., ca fiind prescrisă pentru premiul anual aferent anului 2010 și ca neîntemeiată pentru premiul anual aferent anului 2011 și în contradictoriu cu M. FINANȚELOR PUBLICE PRIN STRUCTURA SA, cu sediul în C., .. 2, județul D. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând să fie depusă la Tribunalul D.
Pronunțată în ședința publică de la 09 decembrie 2015.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
C. D. M. D. C. I. C. O.
Red. C. D.
6 ex. – 14.12.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
