Obligaţie de a face. Sentința nr. 1344/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1344/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 10459/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 1344/2015
Ședința publică de la 12 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R. H.
Asistent judiciar M. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier C. C. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant K. L. și pe pârât ., având ca obiect acțiune în constatare
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta asistată de avocat T. M. lipsind unitatea pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că societatea pârâtă a înaintat răspunsul la adresa instanței.
Instanța pune in discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Avocat T. M. solicita respingerea excepției apreciind ca dreptul la acțiune s-a născut în momentul concedierii reclamantei și depune decizia de concediere și contestația formulată împotriva acesteia în susținerea afirmațiilor.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate din oficiu.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea introductiva, reclamanta K. L. a solicitat să se constate că activitatea desfășurată in perioadele 18.10._93, 21.03._00, 21.11._01 la . se încadrează în grupa a II-a de muncă si, drept urmare, instanta sa dispuna obligarea paratei sa-i elibereze o adeverinta din care sa rezulte ca in aceasta perioada a lucrat in grupa a II-a de munca in procent de 100%.
Cererea a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art. 40 alin.2 lit.h, precum si Ordinului 50/1990, pct. 3 si anexa 2 pct. 69-70, coroborat cu dispozitiile art. 160.
In scop probator au fost depuse inscrisuri: copia carnetului individual de munca, practica judiciara.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca in perioada dedusa judecatii a lucrat in functia de bobinator.
A sustinut reclamanta ca, in speta, conditiile efective in care a lucrat permit incadrarea in grupa a II-a de munca, potrivit Ordinului 50/1990 pct. 3 si anexa 2 pct. 69-70, coroborat cu dispozitiile art. 160.
In speta a formulat intampinare parata, aratand ca unitatea a urmat procedura de incadrare in grupele de munca, iar comisiile patronat-sindicat au nominalizat persoanele care se incadrau in grupe de munca si a inregistrat in carnetele de munca activitatile desfasuratein grupe de munca.
A mai aratat parata ca proba cu martori nu este relevanta, neputand sa fie rasturnata proba cu inscrisurile depuse, care dovedesc contrariul.
La solicitarea instantei, unitatea parata a comunicat adresa nr. 8155/18.02.2015, in care s-a precizat data la care reclamantei i-a fost inmanat carnetul de munca, urmare a abrogarii dispozitiilor Decretului nr. 92/1976, respectiv, 23.06.2011.
La termenul de judecata din data de 12.03.2015, instanta, din oficiu, a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.
Analizand cu prioritate aceasta exceptie, potrivit dispozitiilor art. 248 C., Tribunalul retine urmatoarele:
Dispozițiile referitoare la prescripție au caracter imperativ și drept urmare pot fi invocate oricând, de oricine și în orice stadiu procesual al judecății, aceeasi concluzie reiesind si din Decizia in interesul legii nr. 1/2014, care a statuat ca " În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011."
Asadar, prescriptia extinctiva reprezinta stingerea, dupa caz, fie a acelei componente a dreptului la actiune care este posibilitatea titularului dreptului de creanta de a obtine obligarea subiectului pasiv la executarea obligatiei corelative sau la recunoasterea dreptului subiectiv contestat, fie a insusi dreptului principal, datorita nesesizarii organului de jurisdictie in termenul prevazut de lege.
Prin urmare, prescriptia extinctiva reprezinta practic o sanctiune indreptata impotriva pasivitatii titularului dreptului.
Tribunalul constata ca, în cauza dedusă judecății nu se poate reține că obiectul acțiunii este imprescriptibil, cum s-a susținut, întrucât nu se referă la constatarea existenței sau inexistenței unui drept conform art.35 NCPC, ci la constatarea unei stări de fapt rezultate din derularea raporturilor juridice de muncă, care au consecințe patrimoniale și deci, eventualele acțiuni rezultate din acestea sunt prescriptibile, în condițiile legii.
D. urmare, salariatul nemulțumit de neîncadrarea în grupa de muncă avea dreptul de a se adresa instanței de judecată, potrivit legii în termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de art.268 alin.2 din codul muncii rap.la art.3 și 7 din Decretul nr.167/1958, calculat de la data la care a luat cunoștință de neinscrierea grupei, aceasta fiind acțiunea în realizare pusă la îndemâna sa de legiuitor în scopul valorificării dreptului pretins.
Se retine ca, in materia dedusa judecatii, termenele de sesizare a instantei sunt prevazute in acte normative speciale, aceste termene derogand de la dreptul comun in materie (in masura in care nu sunt identice).
Astfel, articolul 268 din Legea nr. 53/2003 C o d u l m u n c i i, prevede ca:
"(1) Cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate:
a) in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care a fost comunicata decizia unilaterala a angajatorului referitoare la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau incetarea contractului individual de munca;
b) in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care s-a comunicat decizia de sanctionare disciplinara;
c) in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator;
d) pe toata durata existentei contractului, in cazul in care se solicita constatarea nulitatii unui contract individual sau colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia; e) in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.
(2) In toate situatiile, altele decat cele prevazute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nasterii dreptului."
Tribunalul constata ca in speta, actiunea formulata de catre reclamant/a se incadreaza in dispozitiile prev. de art. 268 al. 2 din C o d u l m u n c i i, in conformitate cu care termenul de prescriptie este de 3 ani de la data nasterii dreptului.
Dispozitia legala sus-mentionata este clara si lipsita de echivoc - "in toate situatiile", iar exprimarea legiuitorului referitoare la termenul de prescriptie in cazul cererilor formulate in vederea solutionarii unui conflict de munca, ce se incadreaza in alin. 2 al art. 283 din C o d u l m u n c i i, nu lasa loc nici unei interpretari sub aspectul duratei acestui termen.
Avand in vedere dispozitiile speciale referitoare la termenele in care pot fi formulate cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca, prevazute de art. 268 din C o d u l m u n c i i, nu se poate aprecia ca actiunea introductiva ar fi imprescriptibila din punct de vedere extinctiv, asa cum s-a sustinut de catre reclamant/a.
Pe de altă parte, trebuie retinut ca, spre deosebire de dreptul comun, în legislația muncii, care are un caracter special și derogator, sunt stabilite termene scurte de exercitare a termenelor de sesizare și de soluționare a diferitelor conflicte de muncă sau drepturi, cuprinse între 30 zile și maxim 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, imprescriptibilitatea fiind contrară principiilor generale care guvernează jurisdicția muncii, pentru protecția adecvată și în timp util a drepturilor părților din raporturile juridice de muncă, în scopul clarificării urgente a situațiilor conflictuale dintre aceștia.
Este real că, potrivit art. 278 alin. 1 din Codul muncii republicat, dispozițiile acestui cod se întregesc cu dispozițiile legislației civile, dar aceasta numai în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă.
Or, spre deosebire de dreptul comun, conform dispozițiilor exprese din Codul muncii, acțiunile referitoare la conflicte de muncă se prescriu în termenele reglementate de art. 268 din Codul muncii, chiar dacă se referă la nulități absolute sau alte acțiuni care, in alte materii, sunt imprescriptibile (de exemplu, actiunea in constatarea nulitatii absolute, imprescriptibila in conditiile dreptului comun, dar prescriptibila in materia dreptului muncii, unde nulitatea deciziei de concediere poate fi invocată doar în termen de 30 de zile de la comunicare și nu oricând ca în dreptul comun).
Asadar, in conformitate cu disp. art. 283 alin. 2 din C o d u l m u n c i i, termenul de prescriptie este de 3 ani si incepe sa curga de la data nasterii dreptului.
In ceea ce priveste data nasterii dreptului, Tribunalul constata ca in speta, data nasterii dreptului la actiune il reprezinta momentul in care persoana interesata a cunoscut/ar fi trebuit sa cunoasca, cu un mimim de diligenta, neinscrierea in carnetul de munca a grupei solicitate.
In ceea ce o priveste pe reclamanta, instanta observa ca, potrivit mentiunilor efectuate in carnetul de munca, acesteia i-a fost restituit carnetul de munca, sub semnatura, la data de 23.06.2011.
Asadar, de la aceasta data, reclamanta a cunoscut faptul ca nu i s-a acordat beneficiul grupei a doua, astfel ca, de la acest moment, a inceput sa curga termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 268 alin.2 Codul Muncii.
Nu poate fi retinuta apararea reclamantei, potrivit careia data de la care incepe sa curga termenul de prescriptie este data concedierii reclamantei de catre parata, respectiv, 17.12.2013, anterior acestui moment reclamanta nejustificand interes in formularea cererii, intrucat:
In alineatul 2 al articolului 268 Codul Muncii este prevazut termenul de prescriptie de trei ani de la data nasterii dreptului, in toate situatiile ce au obiect solutionarea unui conflict de munca, altele decat cele prevazute la alineatul 1.
In speta, dreptul reclamantei de a beneficia de incadrarea in grupa II de munca, pentru perioada anterioara datei de 1 ianuarie 1990, s-a nascut la data intrarii in vigoare a Ordinului nr. 50/1990 ( 20 martie 1990), acest drept nefiind unul conditionat de intreruperea raporturilor de munca cu angajatorul.
Prin urmare, interesul reclamantei s-a nascut odata cu dreptul de a beneficia de incadrarea corespunzatoare a activitatii sale, anterior incetarii activitatii, nici interesul si nici dreptul nefiind conditionate de incetarea raporturilor de munca
Dreptul salariatului de a solicita recunosterea/acordarea grupei de munca este corespunzator obligatiei angajatorului prevazuta de art. 40 alin.2 lit. c, in conformitate cu care, chiar si pe parcursul derularii raporturilor contractuale, acesta are indatorirea de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca si din contractul individual de munca (in concret, plata anumitor sporuri salariale pentru activitatea desfasurata in grupa superioara de munca, dar si plata tuturor contributiilor si impozitelor aferente, datorate de salariat).
De asemenea, dreptul salariatului de a obtine inscrierea incadrarii activitatii depuse in grupa superioara de munca in documentele ce atesta activitatea depusa este corelativ obligatiei angajatorului prevazuta de art. 40 lit.h Codul Muncii, in conformitate cu care angajatorul este obligat sa elibereze, la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului (si evident, toate documentele care atesta activitatea desfasurata de salariat, referitoare la locul muncii, felul muncii, salariu).
Asadar, este evident ca interesul reclamantei de a solicita incadrarea in grupa a II-a de munca s-a nascut anterior incetarii raportului de munca, momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie este acela in care reclamanta a cunoscut sau trebuia sa cunoasca lipsa mentiunilor din documentele doveditoare ale activitatii depuse.
In speta, reclamanta nu a inteles sa ofere instantei aceste informatii, astfel ca singurul moment la care Tribunalul se poate raporta este acela al predarii carnetului de munca, urmare a abrogarii Decretului 92/1976, moment in care, cu minime diligente, prin simpla lecturare a mentiunilor existente, reclamanta putea constata neacordarea grupei de munca.
Asa fiind, constatand ca termenul de prescriptie era implinit la data promovarii actiunii, 14.07.2014, Tribunalul va admite exceptia invocata din oficiu si va respinge actiunea.
Se va avea in vedere si faptul ca, in practica recenta a Curtii de Apel C. a fost imbratisata aceeasi interpretare, prin Decizia nr. 1038/26.02.2015, pronuntata in dosar_, instanta de control judiciar retinand urmatoarele:
" Astfel,cauza de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantaui formulată împotriva fostului angajator este, în mod evident, un raport juridic de muncă, el vizează executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu putea avea loc niciodată în afara unui raport juridic de muncă.
Rezultă de aici că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, care se aplică cu prioritate față de regulile generale din dreptul civil.
În acest sens sunt dispozițiile art. 278 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod (Codul muncii – nn.) se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
În raport de aceste dispoziții,Curtea constată că ,în ceea ce privește termenele de prescripție,Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun,reglementând termene speciale în care în care pot fi promovate acțiunile în justiție ,termene prevăzute de art.268 Codul muncii,republicat.
Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268.
Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268 ,devin incidente dispozițiile din alin.2 care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Prin urmare, legiuitorul a stabilit faptul că în materia jurisdicției muncii nu există cereri imprescriptibile.
Rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă este restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate și stabilirea raporturilor juridice."
Asa fiind, Tribunalul va admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si va respinge actiunea ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescriptiei dreptului material la actiune, invocata din oficiu.
Respinge acțiunea reclamantei K. L., cu domiciliul in C., ., CNP_ și pe pârât ., cu sediul in C., .. 80, jud. D., ca tardiv formulata.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicarea hotarârii, apelul urmând a fi depus la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2015
PREȘEDINTE M. R. H.
Asistent judiciar M. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier C. C. P.
C.P. 13 Martie 2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1325/2015. Tribunalul DOLJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
