Obligaţie de a face. Sentința nr. 717/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 717/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 13242/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 717/2015
Ședința publică de la 16 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. A. C.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar C. S.
Grefier L. R. M.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul P. M. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, cu respectarea ordinii de pe lista de ședință, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Constatând că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, instanța urmează să dispună judecarea cauzei conform dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 teza I Cod procedură civilă.
După strigarea cauzei, dar înainte de terminarea ședinței de judecată, s-a prezentat reclamantul personal și asistat de avocat G. T., lipsind pârâta.
Instanța procedează la administrarea probei testimoniale, sub prestare de jurământ, cu numitul T. N., depoziția acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Avocat T. pentru reclamant arată că nu mai are alte probe de solicitat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea procesului în raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat T. pentru reclamant solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr de mai sus, reclamantul P. M. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând să se constate că activitatea desfășurată în perioada 04.12.1979 – 10.08.2009 se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990 Anexa nr. II, pct.,69 si ,160 în procent de 100 % și să fie obligată pârâta să-i elibereze adeverință în acest sens.
În motivare, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei ., în perioada 04.12.1979 – 10.08.2009 în meseria de lăcătuș, în cadrul Uzinei E. C..
Învederează instanței că, în toată această perioadă, a efectuat operațiuni de constructii transformatoare electrice de mică si mare putere, lipire a conexiunilor transformatoarelor electrice cu cositor, foloseau pastă decapantă, lacuri de impregnare operații în urma cărora rezulta fum și gaze care erau inhalate de ei, foloseau lacuri de impregnare, acid clorhidric, tricloretilena, bandă de sticlă
A menționat că a desfășurat activitatea în condiții grele pe toată perioada contractului de muncă, lucrând la temperaturi extrem de ridicate.
În scop probatoriu, a depus la dosar: carnet de muncă, carte de identitate ,practică judiciară,solicitând în dovedirea acțiunii,probele cu înscrisuri și testimonială cu un martor .
Pârâta a formulat în cauză întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică, întrucât pentru activitatea prestată în cadrul Sectiei Întretinere si Productie Constructii Metalice – Divizia Transformatoare si Locomotive nu s-a acordat grupa a II a de muncă.
În dovedire, pârâta a anexat înscrisuri: tabel nominal cu personalul încadrat în grupele I și a II a de muncă, anexa 7 T la CCM la nivel de Divizia Trafo.
La solicitarea reclamantului, a fost încuviințată proba cu un martor pentru a se dovedi activitățile desfășurate și condițiile de la locul de muncă, fiind audiat martorul T. N., declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar .
La termenul din data de 19.01.2014,avocat T. pentru reclamant precizează oral că s-a produs o eroare materială sub aspectul perioadei pentru care a fost solicitat recunoasterea încadrării in grupă de muncă, perioada solicitata este 01.12.1979 – 01.04.2001 si nu 01.12.1979 – 10.08._ asa cum în mod eronat a fost solicitata in actiunea introductivă.
Tot la acest termen de judecată instanta va lua act de precizarea verbală a actiunii facuta de reclamant ,prin apărătorul ales sub aspectul perioadei pentru care a solecitat recunoasterea încadrarii în grupa a 2 a de muncă,respectiv 04.12.1979 – 01.04.2001.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte S.C. E. S.A. C., lucrând în perioada 04.12.1979 – 01.04.2001. în meseria de lăcătuș, așa cum rezultă din mențiunile înscrise în carnetul de muncă în cadrul Sectiei Întretinere si Productie Constructii Metalice – Divizia Transformatoare si Locomotive după cum recunoaște și pârâta în întâmpinare.
Din declarația martorului T. N. audiat în cauză rezultă că acesta, împreună cu reclamantul, au lucrat în perioada 1979 până în anul2009 la Fabrica Locomotive,reclamantul fiind lăcătuș pe parte pneumatică.
Martorul, coleg de serviciu al reclamantului a mai arătat că programul de muncă era de 8 ore efectiv în doua ture si se desfăsura într-o hală imensă, neventilata si neîncălzită suficient. În cadrul sectiei, reclamantul desfăsura activitatide debitere a tevilor,pe care le poliza, le suda cu acetilenă sau CC2.. Reclamantul efectuat zilnic si operatiuni de degresare a pieselor componente cu diferiți solvenți puternici (apă tare, triclor),foloseau lac de impregnare, efectuau operațiuni de cositorire ,foloseau pastă decapantă pentru decaparea conductorilor de cupru împreună cu acidul clorhidric, clorura de zinc și triclor .Executau conexiuni folosind conductori de cupru și de aluminiu,foloseau și azbest pânză ,carton și fulgi .
În atelier existau vapori toxici, gaze toxice rezultate atât din activitatea proprie, cât și din activitatea desfășurată de reclamant, hala nefiind compartimentată și nici ventilată corespunzător.
Reclamantul a efectuat aceste operațiuni pe parcursul întregului program de lucru de 8 ore, lucrând in condiții grele cu zgomot puternic, pulberi diverse și la temperaturi foarte ridicate.
Pârâta nu a încadrat activitatea desfășurată de reclamant pe perioada dedusă judecății în grupa a II- a de muncă în mod nejustificat iar faptul că Ordinul nr. 50/1990 a fost abrogat prin art. 198 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, începând cu data la care această lege a intrat în vigoare, 01.04.2001, nu conduce la o altă concluzie în privința cererilor vizând o perioadă de timp anterioară datei indicate, actul normativ producând efecte juridice în interval de timp vizat.
Având în vedere activitățile desfășurate de reclamant, condițiile de la locul său de muncă, instanța apreciază că activitatea acestuia se încadrează deci în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct. 69 si art 160 din Ordinul 50/1990.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, indiferent de perioadă.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru și chiar suplimentar iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Instanța va avea în vedere si faptul că alți colegii ai reclamantului, care lucrau în aceleași condiții ca și aceasta, având aceeași meserie și efectuând aceleași operațiuni, au obținut recunoașterea grupei de muncă de către unitate sau prin intermediul unor hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în contradictoriu cu unitatea pârâtă din speța de față.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care in cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferentieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Instanța retine astfel, că Ordinul nr. 50/1990 a fost emis tocmai pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului și reglementarea pensiilor de asigurări sociale de stat, scopul urmărit de reclamant fiind înlăturarea inechității produse prin neacordarea grupei de muncă de către angajatorul său, iar posibilitatea reclamantului de a se adresa instanței de judecată este în deplină concordanță cu prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Susținerile pârâtei din întâmpinare nu pot fi reținute de instanță, deoarece încadrarea in grupele de muncă se face in funcție de condițiile nocive concrete existente la locul de muncă, de gradul de pericol pe care îl presupune activitatea desfășurată de o persoană și nu poate fi limitată de o comisia de nominalizare. Lipsa nominalizării nu poate priva salariatul de un drept.
Or, dacă unor persoane care au lucrat în proximitatea reclamantului li s-a recunoscut grupa de muncă, în procent de 100% din programul normal de lucru, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, cu putere de lucru judecat ce se impune acestei instanțe ca o prezumție legală absolută și irefragabilă, ar fi inechitabil ca unei alte persoane care a lucrat în mod real în condițiile specifice grupei de muncă să nu i se poată stabili această calitate și drepturile subsecvente, din pricina unei neglijențe ce nu îi incubă.
Din mențiunile carnetului de muncă al reclamantului, coroborate cu declarația martorului, rezultă funcțiile, activitățile și condițiile de muncă ale reclamantului, acestea încadrându-se în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, Anexa II, pct. 69, 160.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite în parte actiunea precizată, va constata că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 04.12._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, Anexa nr. II, pct. 69, 160 în procent de 100 %. și va obliga pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens, în conformitate cu disp. art. 40 alin 2 litera h din codul muncii.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul P. M.,cu cnp._ cu domiciliul în mun. C., ., .. 1, ., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A., cu sediul în mun. C., .. 80, având ca obiect acțiune în constatare.
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 04.12._01, se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ord. 50/1990 pct.3 si anexa II, art. 69 si art. 160 în procent de 100%.
Obligă pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Executorie.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare,cererea de declarare a apelului se depune la Tribunalul D. .
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2014
PREȘEDINTE,
M. A. C.
Asistent judiciar, M. V. C.
Asistent judiciar, C. S.
Grefier, L. R. M.
Red. Tehn. Asist jud. CS
24.02.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
