Obligaţie de a face. Sentința nr. 1460/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1460/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 9797/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 1460/2015
Ședința publică de la 20 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar C. - M. M.
Asistent judiciar C. S.
Grefier M. C. U.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant Ț. F. și pe pârât ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic M. M. pentru parata, lipsind reclamantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Consilier juridic M. M. a invocat si excepția prescripției dreptului material la acțiune pe lângă excepția tardivității invocate in întâmpinare, potrivit disp art 268 alin 2 din Codul Muncii raportat la data înmânării carnetului de munca si fata de data introducerii acțiunii in constatare.
Consilierul juridic pentru pârâta mai arată ca in conformitate cu prevederile art 93 orice completare la carnetul de munca se poate face in termen de 30 de zile de la data constatării acestui aspect și prin urmare, este întemeiată excepția tardivității invocate în întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța rămâne in pronunțare asupra excepțiilor invocate.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
La data de 30.06.2014, reclamantul Ț. F. în contradictoriu cu pârâta .) C. a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate că activitatea desfășurată în perioada 22.09.1981 – 01.04.2001 în meseria de sudor, se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ordinului nr 50/1990, anexa II, poziția 41, în procent de 100%, și obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverință în acest sens.
A arătat că în perioada menționată mai sus a fost salariatul . AUTOMOBILE SA, DAEWOO AUTOMOBILE ROMÂNIA SA., în prezent desființate, arhiva și patrimoniul acestora fiind preluate de pârâta ., unde a desfășurat activitate ca sudor.
In meseria de sudor a lucrat câte 8 ore pe zi, în fum, noxe emise de sudura electrică și autogen, în condiție precare, în spații închise, ventilatoarele fiind defecte,instalate doar de formă.
Si-a întemeiat cererea pe disp. art 35 NCPC, art 40 alin 2 lit h din Codul Muncii și Ordinul 50/1990, anexa II,poziția 41,30.
A depus la dosar în copie: carnetul de muncă,cartea de identitate,practica judiciară în materie.
La data de 18.11.2015, . C. a depus la dosar întâmpinare,prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate pentru următoarele considerente:
In urma reverificărilor din cadrul societății, nu s–au identificat alte documente care să ateste că reclamantul ar fi desfășurat o activitate într-un loc de muncă care s–ar fi încadrat în grupa a II-a de muncă pe perioada solicitată în acțiune.
In acest context, înscrierile în carnetul de muncă al reclamantului sunt în concordanță cu situația de fapt.
In conformitate cu prevederile menționate, raportat la prev art 1173 din vechiul cod civil, practica judecătorească a statuat că mențiunile cuprinse în carnetul său de muncă au forța oricăror mențiuni dintr-un înscris autentic, așa că dovedirea unei alte stări de fapt cu martori împotriva a ceea ce este cuprins în carnetul de muncă cât și împotriva documentelor oficiale care au stat la baza înscrierii mențiunilor este inadmisibilă(Decizia civilă nr 840/2008 a Curții de Apel A. I.).
Nu în ultimul rând a precizat de asemenea faptul că reclamantului i-a fot înmânat carnetul de muncă la data de 20.06.2011(Anexa nr 1), context în care în conformitate cu art 8 alin 2 din Decretul 92/1976 acesta ar fi avut posibilitatea să se adreseze instanței în termen de 30 de zile, lucru pe care nu l-a făcut. Având în vedere cele arătate, acțiunea reclamantului este tardiv introdusă.
Pe fondul cauzei a arătat că așa cum rezultă din contractul de muncă cât și din actele adiționale ale reclamantului(anexa 2), acesta a desfășurat activitatea de sudor în cadrul Serviciului TVC atelier auto( adică transport vamă condiționare – atelier auto),iar activitatea sa nu s-a încadrat în grupa aII a de muncă,conform anexelor la CCM din anii 1991-1992,1992-1993,1993-1994,1995-1996, 1997-2000.
A depus la dosar în copie următoarele acte:proces-verbal de predare –primire carnet de muncă ,anexe la CCM –urile invocate.
La data de 9.12.2014,reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea apărărilor formulate prin întâmpinare ca fiind nefondate și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a ., întrucât nu a făcut dovada că este deținătoarea legală de arhive conform art. 126 alin 1 din Normele de punere în aplicare a Legii nr. 263/2010 aprobate prin HG 257/2011.
La data de 28.01.2014, reclamantul a depus la dosar precizare la acțiune prin care a solicitat să fie citată în calitate de pârâtă F. ROMÂNIA SA C., care este deținătoare legală a arhivelor unităților desființate unde a fost angajat și anume: OLTCIT SA, RODAE AUTOMOBILE SA, DAEWOO AUTOMOBILE ROMÂNIA SA,solicitând și proba cu martorul C. I..
La data de 23.02.2015 reclamantul a depus la dosar o precizare la acțiune prin care a arătat că înțelege să se judece cu . ,solicitând scoaterea din cauză a pârâtei . fiind că nu are calitate procesuală pasivă,iar la termenul de judecată din 27.02.2015 instanța a dispus scoaterea din cauză a . introducerea în cauză în calitate de pârât a ..
La ultimul termen de judecată pârâta prin reprezentant a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, potrivit disp art 268 alin 2 din Codul Muncii raportat la data înmânării carnetului de munca si fata de data introducerii acțiunii in constatare,susținând și excepția tardivității invocate în întâmpinare.
Analizând cu prioritate, conform art 248 C., excepția prescripției invocată de pârâtă, instanța a reținut următoarele:
În vederea soluționării excepției prescripție trebuie să se determine natura juridică a acțiunii având în vedere raportul juridic care stă la baza demersului judiciar adică, dacă între părți există un raport juridic civil și astfel s-a formulat o acțiune civilă,îi sunt aplicabile dispozițiile legii civile privind imprescriptibilitatea sau între părți există un raport de muncă,s-a formulat o acțiune pentru soluționarea unui conflict de muncă și îi sunt aplicabile dispozițiile din Codul muncii cu privire la prescripție.
Nu prezintă nicio relevanță analiza caracterului patrimonial sau nepatrimonial al cererii pentru că, indiferent de caracterul patrimonial sau nepatrimonial, conflictul de muncă nu poate fi declanșat decât în termenul de prescripție prevăzut imperativ la art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Astfel,cauza de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantului formulată împotriva fostului angajator este, în mod evident, un raport juridic de muncă, el vizează executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu putea avea loc niciodată în afara unui raport juridic de muncă.
Rezultă de aici că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, care se aplică cu prioritate față de regulile generale din dreptul civil.
În acest sens sunt dispozițiile art. 278 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod (Codul muncii – nn.) se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
În raport de aceste dispoziții,instanța constată că ,în ceea ce privește termenele de prescripție,Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun,reglementând termene speciale în care în care pot fi promovate acțiunile în justiție ,termene prevăzute de art.268 Codul muncii,republicat.
Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268.
Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268 ,devin incidente dispozițiile din alin.2 care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Prin urmare, legiuitorul a stabilit faptul că în materia jurisdicției muncii nu există cereri imprescriptibile.
Rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă este restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate și stabilirea raporturilor juridice.
In conformitate cu disp. art. 283 alin. 2 din C o d u l m u n c i i, termenul de prescripție este de 3 ani si începe sa curgă de la data nașterii dreptului, Tribunalul constatând ca in speță, data nașterii dreptului la acțiune îl reprezintă momentul in care persoana interesata a cunoscut/putea cunoaște neînscrierea in carnetul de munca a grupei solicitate, respectiv 20.06.2011 când i s-a predat carnetul de muncă, după cum rezultă din procesul verbal de predare primire a carnetului de muncă, întrucât la acea data, reclamantul a luat/putea lua cunoștință, manifestând o minima diligenta, despre înscrierile existente in carnetul de munca.
Pe de altă parte, trebuie reținut ca, spre deosebire de dreptul comun, în legislația muncii, care are un caracter special și derogator, sunt stabilite termene scurte de exercitare a termenelor de sesizare și de soluționare a diferitelor conflicte de muncă sau drepturi, cuprinse între 30 zile și maxim 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, imprescriptibilitatea fiind contrară principiilor generale care guvernează jurisdicția muncii, pentru protecția adecvată și în timp util a drepturilor părților din raporturile juridice de muncă, în scopul clarificării urgente a situațiilor conflictuale dintre aceștia.
Prin urmare, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință va respinge acțiunea precizată,ca fiind prescrisă.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință respinge acțiunea precizată formulată de reclamant Ț. F. ,CNP_, cu domiciliul în ., județul D., ., ., . cu pârât ., cu sediul în C., . – 1947 nr 29,ca fiind prescrisă .
Cu apel în 10 zile de la comunicare,cererea de declarare a apelului se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 20 Martie 2015
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar C. - M. M.
Asistent judiciar C. S.
Grefier M. C. U.
4 ex
Red.Jud.E.V.
Tehnored.M.J.
17.04.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
