Pretentii. Sentința nr. 3547/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3547/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 3547/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 3547/2015
Ședința publică de la 03 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R. H.
Asistent judiciar M. D.
Asistent judiciar C. - M. M.
Grefier C. C. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant C. A. și pe pârât P. M. BĂILEȘTI, pârât C. L. AL M. BĂILEȘTI, având ca obiect pretentii drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsa.
Fiind primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, instanța constată că este competenta general, material și teritorial să judece prezenta cauză potrivit art 131 alin 1 Cod de procedură civilă raportat la art 269 Codul Muncii .
Instanța urmează să încuviințeze probele solicitate de părți potrivit dispozițiilor art 258 raportat la art 255 Cod de procedură civilă și constatând cercetarea judecătorească încheiată potrivit dispozițiilor art 244 NCPC și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă reține cauza spre soluționare pe excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului Localității Băilești și pe fondul acțiunii
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată urmatoarele:
Prin actiunea inregistrata la Tribunalul D., sectia C. Administrativ si Fiscal sub nr._ in data de 03.02.2015, reclamanta CIOCIOANA AGRIPIA a chemat in judecata paratii P. M. Băilești, județul D. și C. L. al M. Băilești, solicitand ca, prin hotararea ce se va pronunta, acestia sa fie obligati:
- sa-i acorde diferenta de salariu (reprezentand includerea premiului anual in salariul lunar) incepand cu 01.01.2011 și in continuare, pana la includerea acestuia in salariu, reactualizat in functie de indicele de inflatie la data platii efective;
- sa-i plateasca daune moratorii, respectiv dobanzi legale, incepand cu data de 01.01.2011 și pana la data de 31.12.2011 (potrivit OG nr. 9/2000 privind nivelul dobanzii legate pentru obligatii banesti in vigoare pana la data de 01.09.2011, cand a devenit aplicabila OG nr. 13/2001 privind dobanda legala);
- sa asigure, prin bugetul local, sumele necesare acordarii acestor drepturi salariale.
Sustine reclamanta ca acest drept a fost prevazut de legislatia in vigoare pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept castigat, care nu mai poate fi desfiintat in mod retroactiv.
Avand in vedere Recursul in Interesul Legii prin care ICCJ a statuat că "dreptul la acordarea premiului anual nu a fost inlaturat prin abrogarea art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009, ci reprezintă in continuare o creanta lichida si exigibila a angajatului asupra angajatorului sau, modificata fiind, in concret, numai modalitatea de acordare si anume, eșalonat si succesiv, in cursul anului 2011, respectiv, prin creșterea in mod corespunzator a cuantumului salariului/soldei/indemnizatiei de baza", reclamanta apreciază, astfel, că dreptul la premiul anual a fost mentinut si după abrogarea art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009 incepand cu luna ianuarie 2011.
De asemenea, in opinia sa, nu se poate analiza includerea premiului in majorarile salariale prevazute de art. 1 din Legea nr. 285/2010 ca argument de mentinere a dreptului la plata premiului in forma anterioara, intrucat ar conveni celor stipulate cu forta obligatorie de Curtea Constitutionala.
Cererea este intemeiata pe dispozitiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010, art. 1 din Codul Civil, art. 15, alin. 2, 20, 41, 124, 125 din Constitutia Romaniei, art. 1 din Protocol Aditional la Conventia Europeana pentru apărarea Drepturilor Omului si a libertatilor fundamentale, directiva consiliului nr. 2000/78/CE, legea nr. 47/1992, decizia nr. 2/2014 a ICCJ.
Solicita judecarea cauzei si in lipsa.
Reclamanta isi precizeaza actiunea in sensul ca instanta competenta in solutionarea cauzei sale este Tribunalul D.- Sectia Conflicte de munca si Asigurari Sociale.
Prin Incheierea din data de 12 februarie 2015, avand in vedere faptul că din inscrisurile depuse la dosarul cauzei se retine că reclamanta are calitatea de personal contractual și nu de functionar public, instanta a admis exceptia necompetentei functionale a Sectiei C. Administraiv si Fiscal și a dispus declinarea cererii de chemare in judecata in favoarea Sectiei Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a Tribunalului D..
Pe rolul Sectiei Conflicte de Muncă și Asigurari Sociale a Tribunalului D. cauza a fost inregistrata sub nr._ .
In cauza, paratul P. M. B., prin Institutia Primarului a formulat intampinare prin care a solicitat admiterea cererii reclamantei.
Intampinarea a fost intemeiata pe prevederile art. 206 NCPC.
La dosar a fost depus, in copie, contractul individual de muncă incheiat la data de 01.06.2001 intre C. L. B., judetul D. și reclamanta CIOCIOANA A..
Paratul C. L. al M. Băilești nu a formulat intampinare și nici nu a depus acte in aparare.
La termenul din data de 03.09.2015, instanta a invocat, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului Localității Băilești.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
1. In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Primarului Localității Băilești, invocata din oficiu, Tribunalul retine ca aceasta exceptie este intemeiata, urmand sa o admita pentru urmatoarele considerente:
Obligatia angajatorului de a plati angajatului drepturile salariale cuvenite este corelativa obligatiei salariatului de a presta munca in favoarea angajatorului, ambele obligatii rezultand din contractul de munca intervenit intre parti.
Asadar, avand o natura pur contractuala, aceasta obligatie nu poate fi impusa unor alte persoane (fizice sau juridice), care au calitatea de terti fata de raportul contractual de munca.
In speță, calitatea procesuala pasiva in cauza ii revine Consiliului L., ca parte semnatara a contractului individual de munca si nu Institutiei Primarului, care nu este parte in raportul juridic de munca astfel creat și care, prin urmare, nu poate sta în judecată în raportul de muncă încheiat între reclamanți și unitatea administrativ teritorială.
Asa fiind, Tribunalul va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului P. Localitatii Băilești si va respinge actiunea fata de acesta ca atare.
2.. In ceea ce priveste fondul cauzei, Tribunalul retine urmatoarele:
Potrivit inscrisurilor aflate la dosarul cauzei, reclamanta, pe perioada dedusa judecatii, a avut calitatea de salariat al unitatii parate..
Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 "(1)Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.(2)Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.(3)Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.(4)Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul."
Textul de lege anterior menționat a fost abrogat prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010 - privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice -, act normativ intrat în vigoare în data de 01.01.2011.
Conform prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi."
Prin urmare, legiuitorul a stabilit în mod expres că, în anul 2011, nu se mai acordă premiul anual cuvenit pentru munca prestată în anul 2010 - ca o prestație distinctă -, însă sumele aferente vor fi avute în vedere atunci când vor fistabilite majorările salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar. Cu alte cuvinte, suma reprezentând premiul anual a fost acordată personalului bugetar, însă sub altă formă, fiind înglobată în cadrul majorărilor salariale prevăzute de Legea nr. 285/2010.
Ca atare, nu se poate susține că prevederile Legii anterior menționate ar retroactiva, întrucât respectivele dispoziții nu aduc atingere drepturilor salariale câștigate – nu produc nici un efect pentru perioada anterioară intrării în vigoare a actului normativ -, legiuitorul operând o modificare numai în ceea ce privește modalitatea de plată a premiului anual aferent anului 2010 (sumele cuvenite fiind avute în vedere lacalcularea majorărilor salariale acordate în anul 2011), cuantumul acestuia rămânând neschimbat.
În mod similar, nu se poate susține că prevederile Legii anterior menționate ar încălca dreptul de proprietate al reclamantei, întrucât respectivele dispoziții nu aduc atingere drepturilor salariale câștigate – nu produc nici un efect pentru perioada anterioară intrării în vigoare a actului normativ -, legiuitorul operând o modificare numai în ceea ce privește modalitatea de plată a premiului anual aferent anului 2010 (sumele cuvenite fiind avute în vedere lacalcularea majorărilor salariale acordate în anul 2011), cuantumul acestuia rămânând neschimbat.
În acest sens, I.C.C.J, prin Decizia nr. 21/18.11.2012 – prin care a fost soluționat un recurs în interesul legii -, a stabilit că ”... în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.”.
Cu privire la nesocotirea prevederilor art. 1 protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța consideră că respectivele dispoziții nu sunt incidente în cauză, din moment ce reclamanta nu a fost lipsită de un „bun” ci doar modalitatea de acordare prevăzută de actul normativ care instituia acel drept salarial (art. 25 din Legea nr. 330/2009) a fost schimbată printr-un act normativ adoptat ulterior (art. 8 din Legea nr. 285/2010) – ceea ce constituie prerogativa legiuitorului -, fără însă ca în acest fel să fi fost afectată substanța dreptului.
Prin urmare, cererea de chemare în judecată nu ar putea fi primită decât în ipoteza în care reclamanta nu ar fi beneficiat de majorarea cu 15% a cuantumului sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care făceau parte, potrivit legii, din indemnizația brută de încadrare acordată pentru luna octombrie a anului 2010 – or, nu există nicio dovadă în acest sens (de altfel, reclamanta nici nu a pretins acest lucru) -, însă nu se poate pretinde ca, în afara respectivei majorări să opereze și o altă majorare a salariului lunar încasat începând cu data de 01.01.2011, prin împărțirea sumei reprezentând premiul anual cuvenit pentru anul 2010 la cele 12 luni ale anului 2011 și adăugarea sumei rezultate la indemnizația de încadrare.
Decizia nr. 21/18.11.2012 a Î.C.C.J. este foarte clară, și stabilește că premiulpentru anul 2010, a fost inclus în majorarea salarială de 15% reglementată de art. 1 alin. 1 din Legea 285/2010 și nu – așa cum înțelege reclamanta – că, în afara respectivului procent de majorare a indemnizației brute de încadrare începând cu data de 01.01.2011, salariații trebuie să mai beneficieze, în mod distinct, și de o altă creștere salarială, prin adăugarea premiului anual cuvenit pentru anul 2010.
Cu alte cuvinte, nu poate opera o confuzie între noțiunile de "inclus" și "adăugat" iar, din interpretarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 – așa cum a fost realizată de Î.C.C.J -, rezultă în mod indubitabil că funcționarilor publici le-a fost achitată suma reprezentând premiul anual cuvenit pentru anul 2010 – respectiva sumă fiind înglobată în cadrul majorării salariale de 15% prevăzută de art. 1 alin. 1 din Legea 285/2010 -, astfel încât reclamanta nu poate susține că, începând cu data de 01.01.2011, drepturile salariale de care a beneficiat au fost stabilit în mod eronat, și că ar fi fost îndreptățită să i se achite un salariu într-u cuantum superior.
In ceea ce priveste aplicabilitatea in cauza a Cauzei C 310 (A. si altii), Tribunalul retine ca, prin Hotararea Curtii (Camera a patra) din 07.07.2011, CJUE a respins ca inadmisibila cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare.
In ceea ce priveste practica instantei europene in materie, Tribunalul retine ca prin decizia pronunțată la 06.12.2011 în cauzele F. M. împotriva României și A. G. Sentes Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat aceleași susțineri arătând că: "dispozițiile Convenției nu conferă un drept de a primi un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea cauza Vilho Eskelinen și alții c. Finlandei [M.C.], hotărârea din 19 aprilie 2007, nr._/00, par. 94, și mutatis mutandis, cauza Kjartan Ásmundsson c. Islandei, hotărârea din 12 octombrie 2004, nr._/00, par. 39). O creanță poate fi considerată drept o „valoare patrimonială”, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, numai atunci când are o bază suficientă în dreptul intern, spre exemplu atunci când este confirmată de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor (Kopecky c. Slovaciei, hotărârea din 28 septembrie 2004, par. 45-52).
Revine statului, să stabilească, de o manieră discreționară, ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat.
Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare (cauza Ketchko c. Ucrainei, hotărârea din 8 noiembrie 2005, nr._/00, par. 23).
Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare. În mod similar, un reclamant poate invoca o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor sale, în ce privește salariile, atunci când a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătorească dreptul la o creanță suficient de bine determinată împotriva statului pentru a fi exigibilă (cauza M. c. României, hotărârea din 15 iunie 2010, nr._/05, par. 26).
Pentru considerentele expuse anterior, instanța apreciază acțiunea formulată ca fiind neîntemeiată și, în consecință, o va respinge.
F. de solutia data cererii principale, in baza principiului accesoriul urmeaza principalul, aceeasi va fi solutia si in ce priveste capatul de cerere privitor la dobanda, dobanda reprezentand un accesoriu al debitului principal in lipsa constatării indreptatirii la primirea premiului anual (care reprezinta capatul de cerere principal).
Astfel, nu poate fi admisa cererea privind acordarea dobanzii, aceasta neavand o existenta de sine statatoare.
Va fi respins, totodata, si capatul de cerere privind obligarea pârâților să asigure, prin bugetul local, sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.
Opinia asistenților judiciari este conforma cu hotărârea si considerentele prezente
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului P. M. Băilești, cu sediul in Băilești, ., județul D. si, in consecinta, respinge actiunea fata de acest parat.
Respinge actiunea precizată formulată de reclamanta C. A., cu domiciliul in municipiul B., . nr. 30, județul D. împotriva paratului Consiliu L. Băilești, cu sediul in Băilești, ., județul D., ca neintemeiata.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicarea prezentei hotarari, cererea de apel urmand a fi depusa la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 03.09.2015.
PREȘEDINTE M. R. H.
Asistent judiciar M. D.
Asistent judiciar C. - M. M.
Grefier C. C. P.
Red, jud. M.R.H., a.j. M.D.
5 EX./11.09.2015
C.P. 04 Septembrie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
