Pretentii. Sentința nr. 6144/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6144/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 09-11-2015 în dosarul nr. 6144/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ Sentința nr. 6144/2015
Ședința publică de la 09 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Asistent judiciar - Ș. I.
Asistent judiciar - M. G. M.
Grefier M. Ș.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă, privind pe reclamanta S.C. T. C. SRL (fostă RA Termoficare C.) și pe pârâtul T. B., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: consilier juridic J. S. pentru administratorul judiciar Siomax S.P.R.L. al societății reclamante, lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constată finalizată faza procesuală de cercetare judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentantul administratorului judiciar Siomax S.P.R.L. solicită admiterea acțiunii și depune concluzii scrise în acest sens.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus, la data de 23.02.2015 la Tribunalul D., reclamanta . C. (FOSTĂ R.A. TERMOFICARE C.) a solicitat instanței sa dispună obligarea pârâtului T. B., la restituirea sumei de 1801 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit în anul 2012.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca pârâtul are calitatea de salariat al societății, fiind încadrat cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, în funcția de fochist.
Reclamanta a precizat că în anul 2012, salariații au beneficiat de creșteri salariale ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare, conform Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate în anul 2012.
A susținut reclamanta ca aceasta majorare a fost încasată necuvenit, întrucât prin Decizia nr. 26/2013 a Curții de Conturi a fost stabilit un prejudiciu de 1.808.056 lei, cauzat de majorarea nejustificată în anul 2012 a cheltuielilor de personal peste nivelul stabilit prin Legea bugetului de stat nr. 293/2011.
Conducerea societății a stabilit recuperarea integrală a prejudiciului constatat prin actul de control, de la salariații societății și a procedat la determinarea sumelor încasate de fiecare salariat, printr-un algoritm unic, susținând că, în speța dedusa judecații, pârâtul a încasat în anul 2012 suma solicitată, ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare.
Cererea a fost întemeiata în drept pe dispozițiile art. 256 Codul Muncii.
În baza art.411 Ncpc, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În scop probator a solicitat proba cu înscrisuri și au fost depuse, în copie, înscrisuri: carte de identitate pârât, contract individual de muncă și anexa, centralizator cu sumele datorate de salariați, Hotărârea nr.154/2012, a Consiliului Local C., contract colectiv de munca pentru anii 2011-2012 și anexe la acesta, . a Tribunalului D., Decizia nr.26/2013 a Curții de Conturi D..
La dosar, reclamanta a depus la dosar prin serviciul arhivă date privind modul de calcul prin care s-a ajuns la suma de 1801 lei(suma datorată), în vederea ducerii la îndeplinire a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi prin Decizia nr. 26/01.04.2013, referitoare la stabilirea întinderii prejudiciului și recuperarea sumei de 1.808.056 lei, reprezentând cheltuieli salariale acordate în anul 2012 cu încălcarea art.45 lit.a din Legea nr.293/2011.
S-a învederat că fondul de salarii total brut + tichetele de masă, realizat în anul 2012 a fost în sumă de 20.396.026 lei (salarii brute total salariați în sumă de 18.555.922 lei + tichete de masă total salariați în sumă de 1.840.104 lei, că suma cu care s-a depășit fondul de salarii în anul 2012 față de anul 2011 a fost de 1.331.133 lei, că s-a făcut un raport procentual între valoarea depășirii salariilor + tichete de masă din anul 2012 față de anul 2011 (1.331.133 lei) și suma salariilor brute + tichete de masă pe anul 2012 (20.396.026 lei), rezultând un procent de 6,5265% (1.331.133: 20.396.026 x 100 = 6,5265%) și că acest procent a fost aplicat la salariul brut pentru anul 2012 în sumă de_ lei al salariatei, rezultând suma de 1801 lei, ca sumă necuvenită urmare majorării salariale_ x 6,5265%=1801 lei.
S-a anexat în copie Decizia nr.26/2013 a Curții de Conturi D..
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, arătând că cererea reclamantei este abuzivă întrucât suma solicitată de aceasta reprezintă contraprestația muncii depuse de pârâta ca salariat în baza contractului individual de muncă potrivit art.159 C Muncii .
Arată că Decizia Curții de Conturi nr. 26/2013, ce sta la baza stabilirii prejudiciului nu îi este opozabilă si nu face dovada neexecutării obligațiilor contractuale stabilite în sarcina sa, reclamanta încercând o îmbogățire fără justă cauză, atâta timp cât organul de control a aplicat o sancțiune societății reclamante, prin raportare la plățile făcute ca beneficiar al muncii prestate de angajat, și nu salariatului.
Deși reclamanta arată că este antrenată răspunderea contractuală, nu precizează ce clauze din contract au fost încălcate de pârâtul salariat, în speță neputând fi vorba de încasarea necuvenită de salariu pentru munca prestată.
Ori majorările salariale din cauză au fost avizate de Ministerul Muncii prin ITM în anul 2012 prin înregistrarea Contractului Coplectiv de Muncă la nivelul Regiei Termoficare iar bugetul de venituri și cheltuieli al regiei a fost aprobat de Consiliul local C. prin HCL 70/2012.
Mai arată că restituirea acestor sume pentru munca prestată este nefondata, ducând la ruperea echilibrului just dintre protectia proprietății și cerințele interesului general, întrucât salariile deja încasate reprezintă un B. in sensul art.1 din protocol aditional la CEDO.
În dovedirea susținerilor, a solicitat proba cu înscrisuri si depune HCL C. nr.70/2013 și pr.vb. de negociere CCM din 09.02.2012, cu dovada înregistrării la ITM a CCM din 24.02.2012, anexând chitanta onorariu avocat.
Reclamanta S.C. T. C. a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtului, solicitând instanței să înlăture apărările formulate și argumentele invocate prin întâmpinare și admiterea cererii așa cum a fost formulată.
La termenul din 28.09.2015, administratorul judiciar SIOMAX SPRL, depune certificar ORC D., note de ședință, prin care învederează instanței că S.C. T. C. SRL este în procedura insolvenței prevăzută de Legea 85/2014, și potrivit s.c. 363/18.03.2015, pronunțată de Tribunalul D. –SECȚIA II CIVILĂ în dosarul_, pe care o depune în copie, a fost desemnat administratorul judiciar SIOMAX SPRL, sens în care solicită conceptarea și citarea reclamantei prin SIOMAX SPRL, precizând și că își însușește cererea de chemare în judecată formulată de către debitoarea S.C. T. C. SRL, solicitând admiterea acesteia așa cum a fost formulată, depunând la termenul din 09.11.2015 și concluzii scrise.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisurile propuse și depuse de părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul reține și constată următoarele:
Pârâtul este angajatul societății reclamante, beneficiind în anul 2012 de un salariu de bază brut stabilit în baza contractului de muncă și a dispozițiilor contractului colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate în anul respectiv, prin acesta din urmă fiind negociată majorarea coeficienților de ierarhizare, astfel cum sunt menționați la art. 47.1 CCM .
Referitor la apărarea întemeiată pe faptul că sumele ce fac obiectul cauzei au fost încasate cu titlu de salariu, în temeiul unui contract perfect valabil, ale cărui clauze nu au fost anulate, Tribunalul reține că premisa emiterii actului administrativ în cauza pendinte este dată de reținerea incidenței art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, cu modificările și completările ulterioare. Conform acestui text legal, în situațiile în care organele de audit extern ale Curții de Conturi constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt, iar stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.
Apărările pârâtului, conform cărora sumele de bani de care a beneficiat aceasta nu sunt nedatorate, deoarece au fost stabilite prin contractul colectiv de muncă ori acordul colectiv din cadrul unității, sunt neîntemeiate.
Astfel, împrejurarea că printr-un acord colectiv de muncă se stabilesc pe bază de negociere alte drepturi de natură salarială ori se majorează drepturile în afara ori peste limitele prevăzute de lege nu pot fi opuse cu succes terților și în principal organelor de control administrativ extern de audit financiar, dar în același timp și pe baza aceleași rațiuni, nici instanței judecătorești.
Cum în cauză contestația formulată împotriva deciziei nr. 26/01.04.2013, emisă de Curtea de Conturi D. a fost respinsă prin sentința nr. 997/06.03.2014, pron. de Tribunalul D. - Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/63/201, definitivă prin respingerea recursului, conf. deciziei nr. 6052/2014 a Curții de Apel C., ea devine obligatorie, neputându-i-se opune, pentru argumentele arătate, valabilitatea clauzelor din contractele colective de muncă invocate de pârâtă.
În ceea ce privește modul de calcul al debitului, Tribunalul constată următoarele:
Astfel cum reiese din cererea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea salariatului pârât la restituirea sumelor de bani pretins încasate necuvenit în anul 2012, sumă ce a rezultat, potrivit chiar susținerilor reclamantei, din majorarea coeficienților de ierarhizare, conform negocierii contractului colectiv de muncă.
Așa cum rezultă din cuprinsul Deciziei 26/01.04.2013 a Camerei de Conturi D., prejudiciul în cuantum de 1.808.056 lei reprezintă diferența dintre nivelul cheltuielilor de personal efectuate de reclamanta în anul 2012 ( aceste cheltuieli fiind compuse din salariile în bani plătite angajaților, c/valoarea tichetelor de masă și contribuțiile către bugete) și cheltuielile de personal efectuate de societate în anul 2011. Potrivit aceleiași Decizii a Camerei de Conturi D., un motiv al creșterii cheltuielilor de personal în anul 2012 se datorează atât majorării coeficienților minimi de ierarhizare pentru anumite categorii de salariați, dar și suplimentarii numărului de salariați ai regiei.
În ce-l privește pe pârât, reclamanta afirmă că prejudiciul ce se dorește a fi recuperat, în cuantum de 1801 lei, provine din creșterea salarială de care aceasta a beneficiat în cursul anului 2012, ca urmare a creșterii coeficienților de ierarhizare, însă înscrisul depus în susținerea cererii la dosar relevă faptul că suma respectivă provine din însumarea majorărilor salariale cu c/valoarea tichetelor de masă, rezultând un total de _ lei, la care s-a aplicat un procent de 6,5265%, deci nu doar din creșterile salariale de care face vorbire în cererea de chemare în judecată.
Ca atare, instanța constată că acest mod de calcul este incorect, salariatului pârât fiindu-i imputată o sumă care depășește creșterea rezultată prin majorarea coeficienților de ierarhizare, creștere salarială care, de altfel nici nu este probată sub aspectul perioadei la care s-a aplicat, a cuantumului lunar al acesteia în perioada dedusă judecății și a temeiului în care s-a dispus de către reclamanta angajator .
Examinând comparativ coeficienții de ierarhizare menționați în CCM la nivelul Regiei Autonome Termoficare încheiat la 10.02.2012, cu cei prevăzuți în CCM din 23.03.2011 se constată că în privința anumitor categorii de salariați – și nu pentru toți salariații unității – au fost stabiliți coeficienți de ierarhizare mai mari cu 0,8 % în 2012, față de coeficienții stabiliți în 2011.
Prin urmare, creșterea salarială datorată majorării coeficienților de ierarhizare de care a beneficiat o parte a salariaților reclamantei a fost de 0,8%, nefiind justificat procentul de 6,5265% aplicat de reclamantă tuturor salariaților.
De asemenea, Tribunalul constată că, deși potrivit contractului colectiv de muncă și susținerilor reclamantei, majorarea coeficienților de ierarhizare a vizat doar anumite categorii de salariați, la determinarea coeficientului s-a avut în vedere numărul total de salariați ai reclamantei, astfel cum aceasta precizează.
Sub același aspect, Tribunalul retine că, astfel cum rezultă din cuprinsul Deciziei 26/01.04.2013 a Camerei de Conturi D., prejudiciul în cuantum de 1.808.056 lei reprezintă diferența dintre nivelul cheltuielilor de personal efectuate de reclamantă în anul 2012 ( aceste cheltuieli fiind compuse din salariile în bani plătite angajaților, c/valoarea tichetelor de masa și contribuțiile către bugete) și cheltuielile de personal efectuate de societate în anul 2011.
Astfel, Tribunalul constată că reclamanta a urmărit recuperarea de la salariați, în mod greșit, a întregului prejudiciu, în care chiar personal recunoaște ca sunt incluse, în plus față de salariile în bani efectiv plătite salariaților, atât c/valoarea tichetelor de masă (care nu a făcut obiectul prezentei acțiuni) și contribuția către bugetul de stat, datorată de către angajator, nicidecum de către salariat.
Sub același aspect, Tribunalul retine că, potrivit aceleiași Decizii a Camerei de Conturi D., un motiv al creșterii cheltuielilor de personal în anul 2012 se datorează atât majorării coeficienților minimi de ierarhizare pentru anumite categorii de salariați, dar și suplimentării numărului de salariați ai regiei.
Constatându-se astfel că algoritmul de calcul aplicat în vederea determinării unui procent unic este incorect, sumele imputate salariatului pârât nefiind justificate, pentru considerentele arătate anterior, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată, iar în baza art. 453 Cod proc civ., va obliga reclamanta să plătească acestuia suma de 30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. T. C. S.R.L, cu sediul în C., .. 14, in insolvență, prin administrator judiciar SIOMAX SPRL Tg-J., cu sediul în ., P+E, Tg. J., Jud.Gorj, împotriva pârâtului T. B., având CNP_, cu domiciliul în Mun.C., ..14, jud.D., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Obligă reclamanta către pârât la plata sumei de 30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 09.11.2015.
PREȘEDINTE,
C. C.
Asistent judiciar, Ș. I. Asistent judiciar, M. G. M.
Grefier, M. Ș.
Red/tehnored./Jud.C.C./As.jud.M.G.M/
4 ex/16.11.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 6136/2015. Tribunalul DOLJ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 6145/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
