Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1167/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1167/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 12927/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 1167/2015
Ședința publică de la 04 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I.
Asistent judiciar C. E. I.
Asistent judiciar Ș. I.
Grefier S. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamantii C. M., C. J., I. E., M. I.-PRIN SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII și pe pârât DIRECȚIA G. DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI D., având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns cons.j.D. pentru reclamant, lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care,
Instanța, verificând competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 131 Cod Procedură Civilă raportat la art. 269 Codul Muncii, constată că este competentă general, material și teritorial de a soluționa prezenta cauză.
Instanța pune în discuție durata estimativă a cercetării procesului, în temeiul art.238 din C.p.c.
Cons.jr.D. pentru reclamant estimează durata soluționării dosarului ca fiind 6 luni.
Instanța, în temeiul art.238 C.p.c., estimează durata cercetării cauzei ca fiind 6 luni.
Instanța pune în discuție probele.
Cons.jr.D. pentru reclamant solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar .
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar pentru ambele părți,în baza art.258 noul C.pc., considerând-o utilă soluționării cauzei.
Cons.jr.D. pentru reclamant solicită suspendarea judecării cauzei în baza art.520 alin.4 NCPP ,învederând faptul că Înalta Curte de Casația și Justiție a fost sesizată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea în fond a prezentei cauze.
Instanța respinge cererea și acordă cuvântul pe excepția prescripției dreptului material la acțiune in raport de data introducerii actiunii și pe fondul cauzei.
Cons.jr.D. pentru reclamant solicită respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Constatându-se dosarul în stare de judecată s-a trecut la soluționare
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
La data de 13.10.2014, pe rolul Tribunalului D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a fost înregistrată cererea formulată de către SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII" pentru reclamantii membri de sindicat C. M., C. J., I. E., M. I., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D. prin care a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligată să plătească dobânda legală cuvenită pentru creanțele stabilite prin sentința definitivă și irevocabilă nr.1662/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul D. de data pronunțării acestei hotărâri și până la data plății efective.
În motivarea cererii, a arătat că, prin sentința irevocabilă indicată, s-a dispus obligarea paratului să calculeze și să plătească diferențele dintre drepturile cuvenite și cele încasate, actualizate la momentul plații, aceste drepturi fiind plătite eșalonat conform OG nr.71/2009.
Reclamanții au solicitat plata dobânzii aferente sumelor restante de la data pronunțării sentinței definitive și executorii, având în vedere dispozițiile art.1535 alin 1 Cciv și decizia nr. 2/2014 data de ICCJ.
In opinia reclamanților dispozițiile OG nr.71/2009 intrată în vigoare ulterior duce doar la suspendarea executării silite, nefiind de natură să împiedice dreptul reclamanților de a solicita repararea integrală a prejudiciului prin acordarea de daune interese. Date fiind dispozițiile art 2518 pct 1 CC, drepturile reale ale reclamanților nefiind imprescriptibile, li se aplică termenul de prescripție de 10 ani și nu de 3 ani.
Prin decizia nr. 2/2014 ÎCCJ a statuat că pot fi acordate daune interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonata a sumelor prevăzute in titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și art. 2 din OUG nr.71/2009.
A susținut că toate aceste sume sunt purtătoare de dobânzi, ce reprezintă prețul lipsei de folosință, în temeiul art. 1530, 1535 din Noul Cod Civil, Decizia ICCJ nr. 2/2014, art 274 CM, art 29 alin 4 din OUG nr.80/2013 rap la art 270 CM.
În scop probatoriu, a depus la dosar în copie: tabel semnături membri de sindicat; cărți de identitate, sentința nr. 1662/27.04.2009 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul D.
Reclamantul a solicitat judecarea în lipsă în temeiul art.411, pct.2 NCPC.
Pârâta DGASPC D., legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate invocând dispoz. art 1 din OG nr.71/2009, care permite unității pârâte să eșaloneze plățile stabilite în titlul executoriu, acest fapt neproducând reclamanților nici un fel de daune. Astfel pârâta consideră ca nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru nașterea dreptului la daune interese moratorii, nici condițiile generale de angajare a răspunderii civile a instituției.
Reclamanții au depus răspuns la întâmpinare reiterând motivele de admitere a acțiunii și faptul că decizia nr.2/2014 a ICCJ a considerat admisibil cumulul dobânzii legale cu actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflație.
A fost încuviințată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța din oficiu a invocat excepția prescripției extinctive pentru perioada 27.04._11.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
In temeiul dispoz art 248 C., instanța va analiza cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 27.04._11, invocată din oficiu:
Prevederile referitoare la principiile de aplicare în timp a legii civile, conținute de art. 6 alin. (4) din Codul civil, potrivit cărora, „prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”.
Așadar, se observă că, prescripțiile extinctive începute înainte de 01 octombrie 2011 și neîmplinite până la această dată, reprezentând situații juridice în curs de realizare – facta pendentia - rămân supuse legii vechi, dându-se satisfacție principiului respectării așteptărilor legitime ale parților.
Legea sub imperiul căreia prescripția a început să curgă va guverna atât aspectele de drept material, cât și pe cele de drept procesual referitoare la prescripție, chiar dacă aceasta s-a împlinit după . Codului civil
Dispozițiile art.18 din Decretul nr.167/1958 rămân aplicabile în privința prescripțiilor extinctive care au început să curgă în perioada cât acest act normativ a fost în vigoare, chiar dacă procesul a început după data de 1 octombrie 2013, astfel ca instanța poate invoca din oficiu excepția prescripției extinctive
Astfel instanța va înlătura susținerile reclamanților privind aplicarea dispoz. art 2518 pct 1 cod civil și implicit pe cele privind termenul de prescripție de 10 ani care ar fi aplicabil în lumina noului cod civil.
Astfel, față de data promovării acțiunii de față 13.10.2014, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 27.04._11, invocată din oficiu, și, în consecință va respinge acțiunea pentru această perioadă, având în vedere că potrivit art.283 al. 1 lit. c Codul Muncii este reglementat termenul de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe fond :
Reclamanții au fost angajații unității pârâte în perioada solicitata.
Prin sentința nr.1662/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr. 913/ 63/2009, depusă în copie la dosar, pârâta unitate școlară a fost obligată la plata către reclamanții membri de sindicat, a sumei de 74 lei/lună reprezentând drepturi speciale pentru refacerea capacității de muncă și la plata sumei de 7 lei/zi, reprezentând contravaloarea unei mese calde, corespunzător activității fiecăruia, începând cu data de 01.01.2008 și până la 27.04.2009, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, in raport de data angajarii si durata efectiv lucrata.
Problema de drept supusă analizei este de a se determina dacă pentru sumele respective creditorii au dreptul la dobânzi și data de la care debitorul obligației stabilite prin sentința nr. 1662/2009 are obligația de a achita creditorilor dobânda legală pentru întârzierea în executare.
Ipoteza cauzei de față este cea avută în vedere în decizia în interesul legii nr.2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și publicată în Monitorul Oficial nr. 411 din 3 iunie 2014.
Reclamanții, salariați din sectorul bugetar, au solicitat în prezenta cauză acordarea daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale, pentru plata sumelor prevăzute în titlul executoriu, având ca obiect acordarea unor drepturi salariale. Debitorul obligației se află sub incidența dispozițiilor din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009.
Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat natura juridică a măsurilor dispuse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 și a stabilit că aceasta are drept consecință o „suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art. 1 alin. (2) din ordonanța de urgență, potrivit căruia, în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract.
De asemenea Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat îndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 și a stabilit că aceste condiții sunt îndeplinite.
Constatând astfel îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că:
„În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1) alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.
Dezlegarea problemei de drept judecate prin decizia în interesul legii este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 din Codul de procedură civilă.
Prin urmare, cererea privind acordarea dobânzilor este întemeiată.
In ceea ce privește data de la care urmează să fie acordate dobânzile, se are în vedere că obligativitatea deciziei în interesul legii impune analiza naturii juridice a obligației de plată a dobânzii legale prin prisma instituției răspunderii civile delictuale.
Cum obligațiile constatate prin titlul executoriu trebuiau aduse la îndeplinire de bună-voie și de îndată de către debitor, rezultă că momentul nașterii dreptului la reparație este data la care hotărârea pronunțată a devenit executorie si aceasta nu a fost executată.
În cazul de față, fiind vorba de o hotărâre judecătorească pronunțată în materia conflictelor de muncă, hotărârea primei instanțe este executorie de drept la data de pronunțării. Sub acest aspect, Tribunalul constată că, potrivit regulii în materie, prevăzută la art.1088 alin.2 partea I tezei finale Cod civil, dobânda se acordă de la data introducerii acțiunii, numai că, de la această regulă există anumite excepții și anume: "afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept" -art.1088 alin.2 Partea a II-a a tezei finale Cod civil.
Ori, potrivit art.1079 alin.2 pct.3 Cod civil, debitorul este de drept în întârziere când obligația nu putea fi îndeplinită decât într-un timp determinat, ce debitorul a lăsat să treacă.
Potrivit dispozițiilor art.448 alin.1 pct.2 NCPC, hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept atunci când au ca obiect plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă, iar potrivit dispozițiilor art.622 NCPC, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bună-voie.
Aceeași dispoziție din norma generală este preluată de legea specială – Codul Muncii, care în art.274 prevede că hotărârile pronunțate în fond sunt definitive și executorii de drept.
Se constată că, prin sentința civilă ce constituie titlu executoriu, pârâta a fost obligată la plata unor anumite sume de bani ce au, fără îndoială, ca izvor, raporturile juridice de muncă existente între salariat și unitatea de învățământ.
Așadar, obligația unității de învățământ pârâte de a achita sumele de bani a devenit exigibilă la momentul pronunțării hotărârii de către instanța de fond, întrucât hotărârea acesteia era una executorie de drept, în conformitate cu prevederile art.448 alin.1 pct.2 NCPC.
Dobânzile legale trebuie acordate de la data pronunțării hotărârilor judecătorești ce constituie titluri executorii și datorită faptului că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr.71/2009 nu au produs efecte în privința exigibilității creanțelor, în sensul amânării scadenței acestora.
Astfel, creanțele recunoscute în favoarea salariaților membri de sindicat, fiind certe, lichide și exigibile, obligația de plată este cu execuție imediată, chiar de la data pronunțării hotărârilor în primă instanță, potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul muncii, republicat. Aceasta înseamnă că plata trebuia făcută la momentul nașterii raportului juridic obligațional, obligația rezultată din aceste titluri executorii nefiind afectată de vreun termen.
Mai mult, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată nu s-a negat existența și întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu s-a refuzat punerea acestora în executare, ci s-a stabilit o modalitate de executare eșalonată a obligaților de plată conținute în aceste titluri.
Acest act normativ nu are semnificația exonerării debitorilor de plata daunelor-interese moratorii, întrucât art. 1082 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1530 din Codul civil din anul 2009, consacră principiul răspunderii debitorului pentru executarea cu întârziere, acesta putând fi obligat la despăgubiri, indiferent dacă a acționat cu intenție sau din culpă.
Răspunderea sa civilă va fi atrasă ori de câte ori nu se dovedește existența unei cauze străine, exoneratoare de răspundere, reprezentată fie de cazul fortuit, forța majoră, fapta creditorului însuși ori fapta unui terț pentru care debitorul nu este ținut a răspunde. În plus, pentru ca fapta unui terț să producă efectul exonerator, este necesar ca aceasta să aibă caracteristicile forței majore sau ale cazului fortuit.
Or, eșalonarea plății instituită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată, nu este o cauză exoneratoare de răspundere, ci constituie un eveniment pe care debitorii, deși îl puteau prevedea, nu au luat măsuri corespunzătoare, pentru a evita neexecutarea.
În același sens este și jurisprudența Curții Europene Drepturilor Omului, în care s-a statuat că unei persoane care a obținut o hotărâre judecătorească executorie împotriva statului, ca urmare a soluționării unui litigiu în favoarea sa nu i se poate cere să recurgă la proceduri de executare, pentru a obține executarea, reclamantului, în calitate de creditor, fiindu-i cauzat un prejudiciu material constând în imposibilitatea de a se folosi de banii săi, deci o pierdere de profit cauzată de imposibilitatea punerii în executare, într-un termen rezonabil, a hotărârii judecătorești pronunțate în favoarea sa.
Foarte important de reținut este și faptul că, împrejurarea că prin dispozițiile art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată, s-a prevăzut actualizarea acestor sume cu indicele prețurilor de consum, comunicat de Institutul Național de S. nu reprezintă un impediment legal în acordarea dobânzii legale penalizatoare, cu titlu de daune-interese moratorii, deoarece prin neexecutarea integrală a obligației de plată la data la care sumele erau datorate, adică la momentul când creanțele au devenit certe, lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul creditorilor un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Totodată, actualizarea creanțelor nu asigură repararea integrală a prejudiciului produs, având o natură juridică diferită de aceea a dobânzii solicitate de reclamanți.
Astfel, actualizarea creanței cu indicele de inflație reprezintă un calcul matematic, aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la puterea lor de cumpărare. Scopul actualizării fiind acela de a menține valoarea reală a obligației monetare la data efectuării plății, aceasta se acordă cu titlu compensatoriu (damnum emergens).
În schimb, dobânda legală penalizatoare, reprezentând câștigul pe care creditorul l-ar fi obținut din investirea banilor, dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență, se acordă cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat prin întârziere și acoperă beneficiul nerealizat (lucrum cessans).
Așadar, acordarea dobânzii legale, până la data plății integrale a drepturilor stabilite prin titluri executorii, alături de actualizarea cu indicele de inflație nu conduce la o dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare integrală a acestuia, în acord cu dispozițiile art. 1084 din Codul civil din anului 1864.
In consecința, având în vedere și admiterea excepției prescripției extinctive a dreptului material pentru perioada 27.04._11, instanța urmează să admită în parte acțiunea și să oblige pârâta la plata către reclamanți a dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentinței nr.1662/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, calculată începând cu 13.10.2011 și până la data plății efective.
La pronunțarea soluției, instanța are în vedere practica unitară, actuală, în această materie, a Curții de Apel C. (dosar nr._/63/2013), precum și necesitatea unificării practicii și la nivelul Tribunalului D..
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezentate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 27.04._11 și, în consecință, respinge acțiunea față de această perioadă.
Admite în parte acțiunea formulată de SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII", cu sediul în C., . nr 32, județul D., pentru reclamantii membri de sindicat C. M., având CNP_, C. J. având CNP_, I. E. și M. I., având CNP_, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., cu sediul în C., . 22, judetul D..
Obligă pârâta să plătească reclamanților membri de sindicat dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite conform sentinței nr.1662/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ calculată începând cu 13.10.2011 și până la data plății efective.
Executorie.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică, azi, 04.03.2015
PREȘEDINTE M. I.
Asistent judiciar Ș. I. Asistent judiciar C. E. I.
Grefier S. P.
Red./Tehnored.M.I.,Ș.I.
4 ex/03.04.2015
| ← Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1737/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
