Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2613/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2613/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 2613/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 2613/2015
Ședința publică de la 04 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar A. V.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamanții S. M., N. G., D. L., P. M., D. N., B. I., P. A. I., D. R. L., S. M. I., B. M., L. G., C. G., PATA LAVINEL I., N. M., B. R., S. G.,N. D., D. G., B. M. R., D. V., ICA G., STAMIN E. N., Ș. M., T. F., N. L., C. T., S. L., PATA I., MELTZER A., G. TEONIFIA, B. A., A. C., D. A., VIRBAN M., I. S. și pe pârâții M. SĂNĂTĂȚII,DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ D., M. FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Având în vedere dispozițiile art. 95 pct.1 din noul C.p.c. și dispozițiile art. 208 și 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, forma actualizată, instanța constată că este competentă material cât și teritorial de a soluționa cauza dedusă judecătii și legal investită.
Instanța în baza art. 258 noul C.p.c., încuviințează proba cu înscrisurile depuse.
Față de cererea de renunțare la judecată în ceea ce priveste capătul 3 al actiunii, în contradictoriu cu pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE, instanța ia act de această precizare.
În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea procesului.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a reținut spre soluționare pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Sănătății, pe excepția prescripției dreptului material la acțiune și pe fondul cauzei .
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 14.01.2015, reclamanții S. M., N. G., D. L., P. M., D. N., B. I., P. A. I., D. R. L., S. M. I., B. M., L. G., C. G., PATA LAVINEL I., N. M., B. R., S. G.,N. D., D. G., B. M. R., D. V., ICA G., STAMIN E. N., Ș. M., T. F., N. L., C. T., S. L., PATA I., MELTZER A., G. TEONIFIA, B. A., A. C., D. A., VIRBAN M., I. S. au chemat în judecată pe pârâții M. SĂNĂTĂȚII, M. FINANȚELOR, DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 și în continuare până la includerea în salariu, reactualizat in functie de indicele de inflatie la data plătii efective; obligarea pârâților la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, incepand cu data de 01.01.2011, obligarea paratului M. Finantelor Publice sa asigure paratului M. Sănătății sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că acest drept a fost prevăzut de legislația în vigoare, pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv, iar în acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs, în interesul legii, a statuat „ dreptul la acordarea premiului anual, nu a fost înlăturat prin abrogarea art.25 din Legea - cadru DT.330/2009, ci reprezintă în continuare, o creanță lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului, soldei/indemnizației de bază.
Ori, raportat la această concluzie se reține că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea - cadru nr. 330 / 2009, începând cu luna ianuarie 2011. în acest sens, aceeași instanță a stipulat în deciziile menționate, că majorarea salarială din anul 2011, rezultă ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare.
Astfel, Curtea Constituțională, prin această interpretare cu caracter obligatoriu, a statuat asupra modalității in care subzistă dreptul de creanță al angajatului in cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat in forma anterioară prevăzută de act. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009.
Au arătat că nu se poate analiza includerea premiului în majorările salariate prev. de art. 1 din Legea nr. 285/2010, ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, întrucât ar contraveni celor stipulare cu forță obligatorie de Curtea Constituțională.
Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii - cadru nr. 330/2009, fiind înlocuită cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
Au susținut că interpretarea textului din motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție este de natură a-i îndreptăți la introducerea in salariu a premiului anual sub forma unei majorări a salariului lunar. De altfel, atât Înalta Curte, cât și instanțele ordinare au interpretat în același sens textul Legii Dr. 221/2009 pentru acordarea unor diferențe salariate profesorilor.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010, art. 1 din Codul civil, art. 15 alin.2, 20,41,44, 124, 125 din Constituția României, art. 1 din primul protocol adițional Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Directiva Consiliului nr._/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea in muncă și ocuparea forței de muncă, Legea nr. 47/1992, Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin precizarea depusă la data de 19 02 2015, reclamanții au arătat că renunță la judecată împotriva pârâtului M. Finanțelor Publice.
Pârâta DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ D. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând că nu mai există suport legislativ în acordarea premiului anual.
La data de 30.03.2015, pârâtul M. SĂNĂTĂȚII, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raport juridic dedus judecății, cât și între pârât și cel obligat în acest raport juridic.
A invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, raportat la dispozițiile art 171 din Codul muncii, apreciind astfel că, față de data formulării prezentei cereri, respectiv 14.01.2015, dreptul la acțiune este prescris.
La data de 26.03.2015 pârâtul M. FINANȚELOR prin Directia Generala Regională a Finantelor Publice C. a formulat întâmpinare prin care solicitarespingerea acțiunii formulată de reclamant ca fiind neîntemeiata si introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva .
Astfel drepturile solicitate sunt drepturi salariale, in temeiul raporturilor juridice pe care reclamanții le au cu angajatorul, Statul R. prin M. Finantelor Publice neavând nici un raport juridic cu reclamantii.
Atributiile Ministerului Finantelor Publice sunt expres si limitativ prevazute de lege, acesta nu poate sa aloce fondurile necesare platii drepturilor salariale pretinse, in afara dispozitiilor legale care reglementeaza atributiile sale. Intre M. Finantelor Publice si institutia bugetara angajatoare nu exista nici un raport juridic.
Paratul a invocat prescriptia dreptului material la actiune, precizând ca primele anuale reprezinta adaosuri la salariul de baza sub forma premiilor acordate din fondul de premiere aflat la dispozitia angajatorului, deci sunt drepturi salariale in sensul prevederilor art. 160 din Codul Muncii si art. 1 din Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 95/1949, iar termenul de prescriptie in care pot fi formulate cererile de chemare in judecata este de 3 ani, prevazut la art. 171, ali. 1 si art. 268, alin 1, lit. C, din Codul Muncii si art. 1,3,7 si 8 din Decretul nr. 167/1958, privind prescriptia extinctiva.
In drept, a invocat dispozitiile art. 205-208 din NCPC..
Reclamanții nu au depus răspuns la întâmpinare .
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. SĂNĂTĂȚII raportat la obiectul cauzei ,respectiv stabilirea și acordarea diferențelor de drepturi bănești aferente unui raport de muncă, se reține că acesta este atributul exclusiv al angajatorului, subiect pasiv al raportului obligațional dedus judecății ce poate verifica condițiile de acordare și stabilire a drepturilor salariale ale angajaților săi.
Astfel, răspunderea pentru neplata drepturilor bănești către angajați aparține angajatorului pârât DSP D. ca fiind instituția cu care reclamanții au stabilit raporturile de muncă, între reclamanți și M. SĂNĂTĂȚII neexistând un raport juridic de muncă.
Pentru aceste considerente, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M. SĂNĂTĂȚII urmează a fi admisă și în consecință, cererea va fi respinsă în contradictoriu cu acesta.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune cu privire la drepturile bănești aferente perioadei 01.01.2011 – 13.01.2012:
În ceea ce privește prescripția extinctivă, atât în regimul Decretului nr.167/1958 – articolul 3 alineatul 1, cât și al Noului cod civil – articolul 2517, termenul general de prescripție, aplicabil în prezenta cauză, este de 3 ani.
Prevederile referitoare la principiile de aplicare in timp a legii civile, continute si de art. 6, alin 4 CC, potrivit carora "prescriptiile decaderile, si uzucapiunile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a legii noi sunt in intregime supuse dispozitiilor legale care le-au instituit."
Așadar se observa ca, prescriptiile extintive incepute inainte de 01.10.2011 si neimplinite pana la aceasta data, reprezentand situatii juridice in curs de realizare, raman supuse legii vechi, dandu-se satisfactie principiului respectarii asteptarilor legitime ale partilor.
Legea sub imperiul căreia a început sa curgă, va guverna atât aspectele de drept material, cat si pe cel de drept procesual referitoare la prescripție, chiar daca aceasta s-a împlinit după . CC.
Dispozițiile art. 18 din Decretul nr. 167/1958, rămân aplicabile în privința prescripțiilor extinctive care au început sa curgă în perioada cat acest act normativ a fost in vigoare.
Astfel, întrucât cererea de chemare în judecată de față, a fost formulată în data de 14.01.2015 si privește diferențele salariale aferente perioadei 01.01.2011 la zi și în continuare instanța va constata intervenită prescripția pentru perioada în afara termenului de 3 ani înaintea datei introducerii cererii, respectiv va admite excepția prescripției extinctive pentru perioada 01.01._12, văzând și disp.art 268 alin 1 lit c din C muncii.
În ceea ce privește fondul cauzei,vizând perioada 14 01 2012 și în continuare, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 "(1)Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.(2)Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.(3)Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.(4)Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul."
Textul de lege anterior menționat a fost abrogat prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010 - privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice -, act normativ intrat în vigoare în data de 01.01.2011.
Conform prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi."
Prin urmare, legiuitorul a stabilit în mod expres că, în anul 2011, nu se mai acordă premiul anual cuvenit pentru munca prestată în anul 2010 - ca o prestație distinctă -, însă sumele aferente vor fi avute în vedere atunci când vor fistabilite majorările salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar. Cu alte cuvinte, suma reprezentând premiul anual a fost acordată personalului bugetar, însă sub altă formă, fiind înglobată în cadrul majorărilor salariale prevăzute de Legea nr. 285/2010.
Ca atare, nu se poate susține că prevederile Legii anterior menționate ar retroactiva, întrucât respectivele dispoziții nu aduc atingere drepturilor salariale câștigate – nu produc nici un efect pentru perioada anterioară intrării în vigoare a actului normativ -, legiuitorul operând o modificare numai în ceea ce privește modalitatea de plată a premiului anual aferent anului 2010 (sumele cuvenite fiind avute în vedere lacalcularea majorărilor salariale acordate în anul 2011), cuantumul acestuia rămânând neschimbat.
În mod similar, nu se poate susține că prevederile Legii anterior menționate ar încălca dreptul de proprietate al reclamantei, întrucât respectivele dispoziții nu aduc atingere drepturilor salariale câștigate – nu produc nici un efect pentru perioada anterioară intrării în vigoare a actului normativ -, legiuitorul operând o modificare numai în ceea ce privește modalitatea de plată a premiului anual aferent anului 2010 (sumele cuvenite fiind avute în vedere lacalcularea majorărilor salariale acordate în anul 2011), cuantumul acestuia rămânând neschimbat.
În acest sens, I.C.C.J, prin Decizia nr. 21/18.11.2012 – prin care a fost soluționat un recurs în interesul legii -, a stabilit că ”... în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.”.
Cu privire la nesocotirea prevederilor art. 1 protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța consideră că respectivele dispoziții nu sunt incidente în cauză, din moment ce reclamanții nu au fost lipsiti de un „bun” ci doar modalitatea de acordare prevăzută de actul normativ care instituia acel drept salarial (art. 25 din Legea nr. 330/2009) a fost schimbată printr-un act normativ adoptat ulterior (art. 8 din Legea nr. 285/2010) – ceea ce constituie prerogativa legiuitorului -, fără însă ca în acest fel să fi fost afectată substanța dreptului.
Prin urmare, cererea de chemare în judecată nu ar putea fi primită decât în ipoteza în care reclamanții nu ar fi beneficiat de majorarea cu 15% a cuantumului sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care făceau parte, potrivit legii, din indemnizația brută de încadrare acordată pentru luna octombrie a anului 2010 – or, nu există nicio dovadă în acest sens (de altfel, reclamanții nici nu au pretins acest lucru) -, însă nu se poate pretinde ca, în afara respectivei majorări să opereze și o altă majorare a salariului lunar încasat începând cu data de 01.01.2011, prin împărțirea sumei reprezentând premiul anual cuvenit pentru anul 2010 la cele 12 luni ale anului 2011 și adăugarea sumei rezultate la indemnizația de încadrare.
Decizia nr. 21/18.11.2012 a Î.C.C.J. este foarte clară, și stabilește că premiulpentru anul 2010, a fost inclus în majorarea salarială de 15% reglementată de art. 1 alin. 1 din Legea 285/2010 și nu în afara respectivului procent de majorare a indemnizației brute de încadrare începând cu data de 01.01.2011, salariații trebuie să mai beneficieze, în mod distinct, și de o altă creștere salarială, prin adăugarea premiului anual cuvenit pentru anul 2010.
Cu alte cuvinte, nu poate opera o confuzie între noțiunile de "inclus" și "adăugat" iar, din interpretarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 – așa cum a fost realizată de Î.C.C.J -, rezultă în mod indubitabil că funcționarilor publici le-a fost achitată suma reprezentând premiul anual cuvenit pentru anul 2010 – respectiva sumă fiind înglobată în cadrul majorării salariale de 15% prevăzută de art. 1 alin. 1 din Legea 285/2010 -, astfel încât reclamanții nu pot susține că, începând cu data de 01.01.2011, drepturile salariale de care au beneficiat au fost stabilite în mod eronat, și că ar fi fost îndreptățiți la achitarea unui salariu într-u cuantum superior.
In ceea ce priveste practica instantei europene in materie, Tribunalul retine ca prin decizia pronunțată la 06.12.2011 în cauzele F. M. împotriva României și A. G. Sentes Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat aceleași susțineri arătând că: "dispozițiile Convenției nu conferă un drept de a primi un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea cauza Vilho Eskelinen și alții c. Finlandei [M.C.], hotărârea din 19 aprilie 2007, nr._/00, par. 94, și mutatis mutandis, cauza Kjartan Ásmundsson c. Islandei, hotărârea din 12 octombrie 2004, nr._/00, par. 39). O creanță poate fi considerată drept o „valoare patrimonială”, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, numai atunci când are o bază suficientă în dreptul intern, spre exemplu atunci când este confirmată de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor (Kopecky c. Slovaciei, hotărârea din 28 septembrie 2004, par. 45-52).
Revine statului, să stabilească, de o manieră discreționară, ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat.
Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare (cauza Ketchko c. Ucrainei, hotărârea din 8 noiembrie 2005, nr._/00, par. 23).
Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare. În mod similar, un reclamant poate invoca o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor sale, în ce privește salariile, atunci când a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătorească dreptul la o creanță suficient de bine determinată împotriva statului pentru a fi exigibilă (cauza M. c. României, hotărârea din 15 iunie 2010, nr._/05, par. 26).
Pentru considerentele expuse anterior, instanța apreciază pe fond acțiunea formulată ca fiind neîntemeiată și, în consecință, o va respinge.
Față de soluția dată cererii principale, se vor respinge și cererile accesorii, actualizarea și dobânda reprezentând un accesoriu al debitului principal, în lipsa constatării îndreptățirii reclamanților la acordarea premiului anual prin includerea în salariul lunar.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. SĂNĂTĂȚII, cu sediul în București, .. 1-3, Sector 1, Cod_.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01._12.
Respinge acțiunea formulată de către reclamanții S. M., N. G., D. L., P. M., D. N., B. I., P. A. I., D. R. L., S. M. I., B. M., L. G., C. G., PATA LAVINEL I., N. M., B. R., S. G.,N. D., D. G., B. M. R., D. V., ICA G., STAMIN E. N., Ș. M., T. F., N. L., C. T., S. L., PATA I., MELTZER A., G. TEONIFIA, B. A., A. C., D. A., VIRBAN M., I. S., cu domiciliul ales în C., . Județul D. la DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ D., în contradictoriu cu pârâtul M. SĂNĂTĂȚII ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală și împotriva DIRECȚIEI DE S. PUBLICĂ D., cu sediul în C., ., Județul D., urmare a prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada 01 01_12 și ca neîntemeiată pentru perioada începând cu 14 01 2012 și în continuare.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare. Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2015.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
Red.Jud.GS
5ex/19.06.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... → |
|---|
