Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2654/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2654/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 2654/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 2654/2015
Ședința publică de la 05 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier S. B.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul S. P. IMOBILIARĂ ȘI C. D. pentru membrul de sindicat S. D. R., cu sediul în C., ..4, jud. D. în contradictoriu cu pârâta O. DE C. ȘI P. IMOBILIARĂ D., cu sediul în C., ..4, jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic N. M.-C. pentru pârâtă, lipsă fiind reclamantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că s-au depus la dosar relațiile solicitate de către instanță la termenul anterior, reclamantul precizând expres că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea pârâtei la acordarea premiului anual.
Se comunică reprezentantei pârâtei revenirea la răspunsul la întâmpinare, formulată de reclamantă filele 85-86 dosar.
Instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probe.
Consilier juridic N. M.-C. pentru pârâtă, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. În ceea ce privește probele solicitate de reclamant arată că este de acord cu încuviințarea probei cu înscrisuri și se opune la încuviințarea probei cu interogatoriu și proba cu efectuarea unei expertize contabile, întrucât nu sunt concludente soluționării cauzei.
În deliberare, cu privire la probele solicitate și având în vedere că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 255 NCPC privind utilitatea probei cu înscrisuri instanța, în temeiul art. 258 NCPC încuviințează pentru reclamant și pârât probele solicitate, ca fiind utile și concludente soluționării cauzei. În ceea ce privește proba cu interogatoriu și proba cu efectuarea unei expertize contabile, instanța le respinge ca nefiind utile soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul pe excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă și, sub rezerva pronunțării pe această excepție și pe fondul cauzi.
Consilier juridic N. M.-C. pentru pârâtă solicită admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune și respingerea acțiunii, ca neîntemeiate.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată la data de 23.01.2015, pe rolul Tribunalului D. sub nr._, reclamantul S. P. Imobiliară și C. D. în numele membrei de sindicat S. D. R. a chemat în judecată pârâtul O. de C. și P. IMOBILIARA D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, acesta să fie obligat:
- la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual pentru anul 2010 în salariul lunar, începând cu data de 01.01.2011 și în continuare, până la includerea respectivului premiu în salariu, sumele urmând a fi reactualizate în funcție de indicele de inflație la momentul plății efective;
- la plata de daune moratorii, respectiv dobânzi legale, începând cu data de 01.01.2011 (potrivit OG nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, în vigoare până la 01.09.2011, când a devenit aplicabilă O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală).
În motivarea în fapt a cererii a arătat că din dispozițiile art. 25 din L 330/2009 rezultă că dreptul la premiul anual (în concret premiul anual pentru 2010), este un drept de natură salarială fiind acordat "pentru activitatea desfășurată" în raport de perioada lucrată.
Singura condiție pentru reducerea sau neacordarea acestui premiul se referă la desfășurarea necorespunzătoare a activității sau sancționarea disciplinară.
Fiind un drept de natură salarială, premiul anual intră sub sfera de protecție a art. 1 din Primul protocol al CODEO, el constituind un "bun" în sensul acestui text.
Se mai arată că dreptul de a beneficia de premiul anual pentru anul 2010 este câștigat, deci creanța ce derivă din acest drept este ceră și lichidă atâta timp cât dispozițiile legale ce prevedeau acordarea dreptului erau în vigoare la adta de 31.12.2010, doar modalitatae de acordare a sumelor bănești fiind amânată și anume eșalonat și suucesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului de bază cu sumele corespunzătoare premiului anula pentru anul 2010.
În privința drepturilor asupra veniturilor salariale jurisprudența CEDO a stabilit că "dreptul de a primi venituri salariale poate face obiectul protecției art. 1 din primul Protocol la CEDO dacă are o fundamentare în legislația internă".
În cauză, dreptul de a primi premiul anual pentru anul 2010 a avut până la 01.01.2011 o fundamentare în legislația internă, respectiv art. 25 din L 330/2009.
Cu toate acestea, plata nu s-a mai efectuat deoarece a intervenit art. 8 din L 284/2010 care a prevăzut expres că " sumele…nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011" și că "acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar ".
În drept, au fost invocate disp. art. 25 din Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010, art. 1 din Codul civil, art. 15, alin. 2, 20, 41, 44, 124, 125 din Constituția României, art. 1 din primul protocol adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Directiva Consiliului nr. 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, Legea nr. 47/1992, Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și cu expertiză contabilă extrajudiciară.
La cerere au fost atașate copie CI și adeverință de salariat.
În data de 18.03.2015, pârâtul O. DE C. ȘI P. IMOBILIARĂ D. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivarea excepției invocate, pârâta invocă dispozițiile art. 24 alin. 4 din Legea cadru nr. 330/2009 în care se statuează că plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acorda premiul (in speță, ianuarie 2011), data de la care începe sa curgă și termenul general de prescripție de 3 ani a dreptului la acțiune în instanță.
Astfel, apreciază că termenul de prescripție în cazul de fată s-a împlinit la sfârșitul lunii ianuarie 2014, ori, acțiunea a fost depusă la instanță la data de 26.01.2015, fiind tardiv formulată.
De asemenea, invocă art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice: " Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vede la stabilirea majorărilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi".
In ceea ce privește fondul cauzei, în cuprinsul întâmpinării s-a învederat faptul că, în urma abrogării art. 25 din Legea nr. 330/2009, atât funcționarii cat si personalul contractual nu au mai beneficiat de premiul anual - nici ca plata efectiva la începutul anului, nici prin includerea acestui drept in salariul lunar in conformitate cu prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010. In acest sens se pronunța si înalta Curte de Casație si Justiție in soluționarea unui recurs in interesul legii statuând: "dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din legea 330/2009, ci reprezintă in continuare o creanța lichida si exigibila a angajatului asupra angajatorului sau, modificata fiind, numai modalitatea de acordare si anume eșalonat si succesiv, in anul 2011, respectiv prin creșterea, in mod corespunzător a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de baza."
Solicită cheltuieli de judecată.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 C.pr.civ., Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, Decizia nr. 257/20.03.2012.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a arătat că înțelege să modifice obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul că solicită contravaloarea voucherului de vacanță pentru anul fiscal 2014, această modificare având ca fundament îndreptarea unei erori materiale în sensul că în loc de 04.07.2014 cum eronat a fost redactat, corect este 06.07.2014.
Față de motivele de modificare a obiectului cererii de chemare în judecată, instanța a pus în vedere reclamantei să precizeze expres obiectul cererii de chemare în judecată.
La data de 03.06.2015, reclamanta a precizat că obiectul cererii de chemare în judecată este obligarea pârâtei la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual pentru anul 2010 în salariul lunar, începând cu data de 01.01.2011 și în continuare, până la includerea respectivului premiu în salariu, sumele urmând a fi reactualizate în funcție de indicele de inflație la momentul plății efective; obligarea pârâtei la plata de daune moratorii, respectiv dobânzi legale, începând cu data de 01.01.2011 (potrivit OG nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, în vigoare până la 01.09.2011, când a devenit aplicabilă O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală).
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
In ceea ce privește excepția tardivității invocată de pârâta prin întâmpinare, instanța urmează a o califica și soluționa ca fiind excepție a prescripției dreptului material la acțiune, având in vedere argumentele în baza cărora este întemeiata.
Astfel, Tribunalul retine ca, in conformitate cu prevederile art. 268 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, cererea având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat se poate formula in termen de 3 ani de la nașterea dreptului.
In speță, in ipoteza recunoașterii îndreptățirii salariaților la plata sumelor reprezentand premiul anual, plata acestor sume putea fi făcută pe tot parcursul anului 2011.
Astfel, față de data înregistrării prezentei acțiuni (26.01.2015), se constata ca termenul prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c era împlinit la data promovării acțiunii, fiind îndeplinite condițiile de admitere a excepției prescripției dreptului material la acțiune .
Astfel, articolul 268 din Legea nr. 53/2003 C o d u l m u n c i i, prevede ca:
"(1) Cererile in vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate:
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator;
Tribunalul constată că în speță, acțiunea formulata de către reclamantă se încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 268 al. 1 lit. c din Codul Muncii, în conformitate cu care termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Așadar, în conformitate cu dispozițiile art. 283 alin. 1 din Codul Muncii, termenul de prescripție este de 3 ani si începe să curgă de la data nașterii dreptului.
În ceea ce privește data nașterii dreptului, Tribunalul constată că în speță, data nașterii dreptului la acțiune îl reprezintă momentul in care persoana interesata a cunoscut/ar fi trebuit sa cunoască faptul că includerea premiului anual pentru 2010 în salariul lunar nu a avut loc.
Tribunalul nu poate reține aserțiunea reclamantei din răspunsul la întâmpinare ca aceasta " nu a cunoscut conținutul concret al dreptului sau reprezentat de majorarea salariala prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului cu sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010, si, mai mult, pârâta nu le-a comunicat prin vreun înscris cuantumul acestor sume."
Potrivit art. 166 al. 1 din Codul Muncii, salariul se plătește in bani cel puțin odată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
Plata salariului se poate efectua și prin virament într-un cont bancar, astfel cum prevede al. 2 al aceluiași articol.
Or, atâta timp cât efectuarea plății drepturilor salariale a avut loc, reclamanta cunoscând, deci, în mod concret conținutul acestora, tribunalul constată că susținerea acesteia nu are fundament .
Așa fiind, raportat la data promovării acțiunii, 23.01.2015, constatând ca termenul de prescripție era împlinit la data promovării acțiunii, urmează a admite excepția prescripției pentru perioada 1.01._12 și în consecință va respinge acțiunea pentru această perioadă, ca fiind prescrisă.
Pe fondul cauzei, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, reclamanta, pe perioada dedusa judecății, respectiv începând cu 23.01.2012 până în prezent, a avut calitatea de salariat al unității parate, instituție publica.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 "(1)Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.(2)Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.(3)Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.(4)Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul."
Textul de lege anterior menționat a fost abrogat prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010 - privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice -, act normativ intrat în vigoare în data de 01.01.2011.
Conform prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi."
Obligarea angajatorilor la plata distinctă a sumelor aferente acestui premiu după abrogarea expresă a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 330/2009 este lipsită de suport legislativ, iar în soluționarea cererilor de chemare în judecată având acest obiect, instanțele nu pot proceda la un examen de constituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 în condițiile în care acesta a fost efectuat de Curtea Constituțională, în cadrul controlului de constituționalitate constatându-se că aceste prevederi legale nu conțin elemente de retroactivitate și nici nu încalcă dreptul de proprietate al reclamantei.(Decizia Curții Constituționale nr. 1655/2010, nr. 784/2010).
Prin urmare, legiuitorul a stabilit în mod expres că, în anul 2011, nu se mai acordă premiul anual cuvenit pentru munca prestată în anul 2010 - ca o prestație distinctă -, însă sumele aferente vor fi avute în vedere atunci când vor fistabilite majorările salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar. Cu alte cuvinte, suma reprezentând premiul anual a fost acordată personalului bugetar, însă sub altă formă, fiind înglobată în cadrul majorărilor salariale prevăzute de Legea nr. 285/2010.
Ca atare, nu se poate susține că prevederile Legii anterior menționate ar retroactiva, întrucât respectivele dispoziții nu aduc atingere drepturilor salariale câștigate – nu produc nici un efect pentru perioada anterioară intrării în vigoare a actului normativ -, legiuitorul operând o modificare numai în ceea ce privește modalitatea de plată a premiului anual aferent anului 2010 (sumele cuvenite fiind avute în vedere lacalcularea majorărilor salariale acordate în anul 2011), cuantumul acestuia rămânând neschimbat.
În mod similar, nu se poate susține că prevederile citate ar încălca dreptul de proprietate al reclamantei, întrucât respectivele dispoziții nu aduc atingere drepturilor salariale câștigate – nu produc nici un efect pentru perioada anterioară intrării în vigoare a actului normativ -, legiuitorul operând o modificare numai în ceea ce privește modalitatea de plată a premiului anual aferent anului 2010 (sumele cuvenite fiind avute în vedere lacalcularea majorărilor salariale acordate în anul 2011), cuantumul acestuia rămânând neschimbat.
Cu alte cuvinte, nu poate opera o confuzie între noțiunile de "inclus" și "adăugat" iar, din interpretarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 – așa cum a fost realizată de Î.C.C.J -, rezultă în mod indubitabil că funcționarilor publici le-a fost achitată suma reprezentând premiul anual cuvenit pentru anul 2010 – respectiva sumă fiind înglobată în cadrul majorării salariale de 15% prevăzută de art. 1 alin. 1 din Legea 285/2010 -, astfel încât reclamanta nu poate susține că, începând cu data de 01.01.2011, drepturile salariale de care a beneficiat au fost stabilit în mod eronat, și că ar fi fost îndreptățită să i se achite un salariu într-u cuantum superior.
În acest sens, I.C.C.J, prin Decizia nr. 21/18.11.2012 – prin care a fost soluționat un recurs în interesul legii -, a stabilit că ”... în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.”.
Decizia nr. 21/18.11.2012 a Î.C.C.J. este foarte clară, și stabilește că premiulpentru anul 2010, a fost inclus în majorarea salarială de 15% reglementată de art. 1 alin. 1 din Legea 285/2010 și nu – așa cum înțelege reclamanta – că, în afara respectivului procent de majorare a indemnizației brute de încadrare începând cu data de 01.01.2011, salariații trebuie să mai beneficieze, în mod distinct, și de o altă creștere salarială, prin adăugarea premiului anual cuvenit pentru anul 2010.
Această decizie are caracter obligatoriu pentru instanțele de judecată, conform art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă, atât cu privire la dispozitiv, cât și cu privire la considerentele avute în vedere de ICCJ, acestea din urmă configurând soluția juridică adoptată în prezenta speță.
Cu privire la nesocotirea prevederilor art. 1 protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța consideră că respectivele dispoziții nu sunt incidente în cauză, din moment ce reclamanta nu a fost lipsită de un „bun” ci doar modalitatea de acordare prevăzută de actul normativ care instituia acel drept salarial (art. 25 din Legea nr. 330/2009) a fost schimbată printr-un act normativ adoptat ulterior (art. 8 din Legea nr. 285/2010) – ceea ce constituie prerogativa legiuitorului -, fără însă ca în acest fel să fi fost afectată substanța dreptului.
În concluzie, premiul anual aferent anului 2010, reglementat inițial prin art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, a fost inclus, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010, de către legiuitor în noua reglementare salarială, sub forma unor majorări salariale stabilite în art. 1 din Legea nr. 285/2010.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța apreciază acțiunea formulată ca fiind neîntemeiată și, în consecință, o va respinge.
F. de soluția data cererii principale, in baza principiului accesoriul urmează principalul, aceeași va fi soluția si în ce privește capătul de cerere privitor la dobânda, dobânda reprezentând un accesoriu al debitului principal in lipsa constatării îndreptățirii la premiul anual (care reprezintă capătul de cerere principal).
Astfel, nu poate fi admisa cererea privind acordarea dobânzii, aceasta neavând o existenta de sine stătătoare.
Instanța va respinge și cererea pârâtei de acordare a cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată întrucât nu s-au depus dovezi justificative.
Opinia asistenților judiciari este conforma cu hotărârea si considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01._12, și în consecință respinge acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă.
Respinge, în rest, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul S. P. IMOBILIARĂ ȘI C. D. pentru membrul de sindicat S. D. R., cu sediul în C., ..4, jud. D. în contradictoriu cu pârâta O. DE C. ȘI P. IMOBILIARĂ D., cu sediul în C., ..4, jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 05.06.2015.
Președinte, Asistenți judiciari,
M. V. M. V. C.
M. C. S.
Grefier,
S. B.
Red/tehnored/ M.V
4 ex/29.06.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2672/2015. Tribunalul DOLJ | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2675/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
