Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 3623/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3623/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-09-2015 în dosarul nr. 3623/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 3623/2015
Ședința publică de la 07 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Asistent judiciar - Ș. I.
Asistent judiciar - M. G. M.
Grefier - M. Ș.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă, privind cererea formulată de reclamanta L. C. C., în contradictoriu cu pârâții Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului D., cu sediul în mun. C., .. 22, jud. D., C. Județean D., cu sediul în mun. C., ., jud. D., M. E. și Finanțelor, cu sediul în mun. București, ., sector 5, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului D., prin consilier juridic J. A., lipsind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Fiind primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, instanța constată că este competenta general, material și teritorial să judece prezenta cauză, potrivit art. 131 alin. 1 Cod de procedură civilă raportat la art. 269 Codul Muncii.
Instanța pune în discuție probele solicitate de părți în cauză.
Reprezentantul pârâtei Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului D. solicită încuviințarea probei cu actele depuse la dosar și arată că se opune probei cu expertiză contabilă solicitată de reclamant, întrucât nu este necesară.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri pentru reclamantă și pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului D., urmând a respinge proba cu expertiză contabilă solicitată reclamantă, ca nefiind utilă cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constată finalizată faza procesuală de cercetare judecătorească și acordă cuvântul asupra excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Județean D. și M. E. și Finanțelor, precum și asupra fondului cauzei.
Reprezentantul pârâtei Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului D. solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Județean D. și M. E. și Finanțelor, iar pe fond, solicită respingerea acțiunii reclamantei, conform întâmpinării depusă la dosar.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 06.02.2015, reclamanta L. C. C. a chemat în judecată pe pârâții C. JUDEȚEAN D., DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI și M. FINANȚELOR PUBLICE, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtelor la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 și în continuare, până includerea acestuia în salariu, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective,
- obligarea pârâților la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, începând cu data de 01.01.2011 potrivit O.G. 9/2000, privind nivelul dobânzii legate pentru obligații bănești în vigoare până la data de 01.09.2011, când a devenit aplicabilă O.G. 13/2011, privind dobânda legală,
- obligarea pârâtului M. Finanțelor Publice să asigure pârâtului C. Județean D. sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că acest drept a fost prevăzut de legislația în vigoare pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție - în soluționarea unui recurs în interesul legii - a statuat "dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009, ci reprezintă în continuare o creanță lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011 - respectiv prin creșterea, în mod corespunzător a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază".
Or, raportat la această concluzie, trebuie reținut că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie 2011. În acest sens, aceeași instanță a stipulat că majorarea salarială din anul 2011 - rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază -, este acordată și în continuare.
Curtea Constituțională, prin această interpretare cu caracter obligatoriu, a statuat asupra modalității în care subzistă dreptul de creanță al angajatului în cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009.
Din acest punct de vedere, nu se poate analiza includerea premiului în majorările salariale prev. de art. 1 din Legea nr. 285/2010, ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, întrucât ar contraveni celor stipulate cu forță obligatorie de Curtea Constituțională.
Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat, s-a stins odată cu abrogarea Legii cadru nr. 330/2009, fiind înlocuită cu o nouă modalitate de plată - prevăzută de lege -, prin executare succesivă.
Interpretarea textului din motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție este de natură a o îndreptăți pe reclamantă la introducerea în salariu a premiului anual sub forma unei majorări a salariului lunar. De altfel, atât Înalta Curte, cât și instanțele ordinare au interpretat în același sens textul Legii nr. 221/2009 pentru acordarea unor diferențe salariale profesorilor.
Mai mult decât atât, poate cel mai important argument vine chiar din dispozitivul Deciziei nr. 21/2013 care nu prevede imposibilitatea acordării acestui drept salarial, ci stabilește că, "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2010 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma vechii reglementări".
În opinia reclamantei, dreptul de a beneficia de acest premiu este câștigat, atât timp cât dispoziții legale ce îl prevedeau erau în vigoare la data de 31.12.2010, doar plata sumelor bănești fiind amânată pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul, orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivității.
A mai invocat principiul neretroactivității legii civile și încălcarea prevederilor art. 1 din protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010, art. 1 din Codul civil, art. 15 alin.2, 20,41,44, 124, 125 din Constituția României, art. 1 din primul protocol adițional Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Directiva Consiliului nr._/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea in muncă și ocuparea forței de muncă, Legea nr. 47/1992, Decizia nr. 2/2014 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza dispoz. art.254 alin. 2 și 5 C.p.civ s-a solicitat încuviințarea probei cu expertiză contabilă și proba cu înscrisuri.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza dispoz. art. 223 și art.411 alin.2 C.p.civ
S-a anexat în copie: cartea de identitate, adeverință de salariat nr.1196/05.03.2015, contract individual de muncă, carnet de muncă .
Pârâtul M. E. ȘI FINANȚELOR, prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca fiind neîntemeiată și introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă .
În ceea ce privește această excepție arată că drepturile solicitate de reclamantă sunt drepturi salariale, în temeiul raporturilor juridice pe care le are cu angajatorul, or Statul R., prin M. Finanțelor Publice nu are nici un raport juridic cu reclamanta.
Atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice sunt expres și limitativ prevăzute de lege, acesta nu poate să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale pretinse, în afara dispozițiilor legale care reglementează atribuțiile sale. Intre M. Finanțelor Publice și instituția bugetară angajatoare a reclamantei nu există nici un raport juridic.
Pârâtul a invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune, precizând că primele anuale reprezintă adaosuri la salariul de baza sub forma premiilor acordate din fondul de premiere aflat la dispoziția angajatorului, deci sunt drepturi salariale în sensul prevederilor art. 160 din Codul Muncii și art. 1 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 95/1949, iar termenul de prescripție în care pot fi formulate cererile de chemare în judecată este de 3 ani, prevăzut la art. 171, alin. 1 si art. 268, alin 1, lit. c, din Codul Muncii și art. 1,3,7 si 8 din Decretul nr. 167/1958, privind prescripția extinctivă.
Aceleași prevederi legale sunt aplicabile și în cazul solicitărilor de plată privind actualizarea cu indicele de inflație și de obligare la daune interese moratorii începând cu 01.01.2011, întrucât cererea de obligare la plata dobânzilor are un caracter accesoriu față de cererea de acordare a drepturilor bănești, fiind prescris dreptul la acțiune pentru plata daunelor anterior celor 3 ani de la data formulării acțiunii.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât prin dispoz. art.8 din Legea nr.285/2010, privind salarizarea în anul_ a personalului plătit din fonduri publice, s-a stabilit că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011.
Potrivit art.1 din Legea nr. 285/2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizaților de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010 se majorează cu 15%.
Astfel premiului anual pentru anul 2010 prevăzut de art.25 din Legea nr.330/2009 a fost acordat, fiind inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011.
Creșterea salarială din anul 2011, care includea și premiul anual din 2010 în salariul de bază, este acordată și în continuare, conform OUG nr.80/2010, pentru completarea art.11 din OUG nr. 37/2008, privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, așa cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.283/2011, care la art.1 alin.1 prevede că în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/ soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizaților de încadrare, s-a menținut la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.
Aceste drepturi au fost menținute în plată și în anul 2013 în temeiul art.1 din OUG nr.84/2012 care prevede că în anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art.1 și art.5 din OUG nr.19/2012.
În anul 2014, aceste drepturi au fost menținute potrivit art.1 alin.1 din OUG nr.103/2013 care prevăd că în anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază /soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea –cadru nr.284/2010..
În anul 2015, drepturile salariale au fost menținute prin art.1 alin.1 din OUG nr.83/2014 care prevede că în anul 2015 cuantumul brut al salariilor de bază /soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea –cadru nr.284/2010.
S-a mai arătat că art.8 din Legea nr.285/2010 a făcut obiectul analizei de constituționalitate prin deciziile nr. 115/2012 și nr.257/2012, în sensul că s-a constatat de către Curtea Constituțională că aceste prevederi legale nu conțin elemente de retroactivitate și nici nu încalcă dreptul de proprietate, fiind conforme cu normele Constituției României și Primul Protocol adițional la CEDO.
Curtea Constituțională a constatat că potrivit prevederilor OUG nr. 80/2010, creșterea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariu de bază este acordată și în continuare, dovadă în acest sens fiind faptul că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde nici un premiu anual pe anul 2011.
S-a invocat de asemenea și decizia nr.21/18.11.2013 prin care Î.C.C.J. a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ICCJ care stabilește că premiul anual pentru anul 2010 prevăzut de art.25 din Legea nr.330/2009 a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispoz.art.1 din Legea nr.285/2010, neputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
În ceea ce privește reactualizarea sumelor solicitate în funcție de indicii de inflație la data plății efective și acordarea de daune interese moratorii, respectiv dobânda legală, arată că acordarea unor sume pentru acoperirea prejudiciului trebuie să îndeplinească cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, ori în cauza de față reclamanta nu a făcut această dovadă.
Ca practică judiciară a invocat decizia civilă nr.95/27.01.2015, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr._/99/2013*.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-208 N.C.P.C.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza dispoz. art.223 alin.2. C.p.civ.
La data de 06.05.2015, pârâtul C. JUDEȚEAN D., a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive ,motivată de faptul că aceasta presupune existența unei identități între persoana reclamantei și persoana care este titulara dreptului din raportul dedus judecății pe de o parte, precum și între pârât și cel obligat în același raport juridic, pe de altă parte.
Prin acțiunea formulată, reclamanta arată că își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului D..
În conformitate cu art. 222 din Codul Civil "persoana juridică având în subordine o altă persoană juridică nu răspunde pentru neexecutarea obligațiilor acesteia și nici persoana juridică subordonată nu răspunde pentru persoana juridică față de care este subordonată, dacă prin lege nu se dispune altfel. Astfel cel care poate fi obligat în raportul juridic dedus judecății este D.G.A.S.P.C. D., instituție cu personalitate juridică.
Mai arată că potrivit prevederilor Codului Muncii, răspunderea pentru neplata drepturilor bănești, către angajați aparține exclusiv angajatorului, respectiv, D.G.A.S.P.C. D., astfel că numai acesta poate fi obligat la achitarea către reclamantă a drepturilor solicitate de aceasta.
Pârâtul mai învederează faptul că potrivit dispozițiile art.8 din Legea 285/2010, privind salarizarea în anul 2011, "sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar" și că dispozițiile prevăzute în legea cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice au fost abrogate prin art. 39, alin. 1, lit. w, din Legea 284/2010, motiv pentru care începând cu data de 01.01.2011 au devenit aplicabile prevederile Legii 284/2010.
S-a mai arătat că sumele reprezentând premiul anual pentru activitatea desfășurată în anul 2010 au fost incluse în majorarea salariilor, începând cu data de 01.01.2011, astfel că reclamanta nu a fost lipsită de aceste drepturi bănești și, că prin decizia nr.257/20.03.2012, Curtea Constituțională a constatat că majorarea salarială din anul 2011, urmare a includerii premiului anual din 2010 este acordată și în continuare, dovadă fiind faptul că de la 01.01.2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, deși pentru anul 2011 nu s-a acordat nici un premiu.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 C., precum și pe actele normative invocate.
La data de 24.04.2015, pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A invocat excepția prescripției dreptului de a solicita plata drepturilor bănești, potrivit dispoz. art.171 al.1 și 268 al.1 lit."c" din C. Muncii, rep.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivată de faptul că prin Decizia nr. 1615/2011, Curtea Constituțională a statuat cu privire la natura premiilor în bani acordate angajaților, apreciind că acestea sunt drepturi salariale suplimentare iar nu drepturi fundamentale, asupra cărora legiuitorul poate dispune modificări, suspendări sau chiar anularea acordării lor.
De asemenea, prin art. 8 din Legea 285/2010, legiuitorul a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază. Așadar, beneficiul premiului anual pe 2010 este recunoscut de angajator, fiind modificată doar modalitatea de acordare și anume, eșalonat și succesiv, prin creșterea corespunzătoare a salariului de bază.
Referitor la anul 2011, a arătat că potrivit prevederilor O.U.G 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G 37/2008, creșterea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază este acordată și în continuare ,dovadă că la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției .
Consideră că nu se poate reține nici principiul neretroactivității legii și că, Curtea Constituțională s-a pronunțat în acest sens prin Decizia nr. 812/09.11.2006 și prin Decizia nr. 458/02.12.2003.
Cu privire la daunele moratorii, apreciază că acestea ar putea fi datorate doar în situație neachitării la scadență a obligațiilor ce-i revin, or, în cauza de față reclamanta nu precizează nici o sumă anume și nici scadența acesteia.
Mai mult, pârâta consideră că nu sunt îndeplinite nici condițiile de angajare a răspunderii civile delictuale, respectiv, existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate.
Referitor la invocarea de către reclamantă a prevederilor Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27.11.2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene și Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene, pârâtul apreciază că în cauza de față nu se pune problema unei stări de discriminare sub aspectul încadrării în muncă și al ocupării forței de muncă, astfel că aceste reglementări nu au incidență în cauză.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 NCPC și urm. din C.p.civ și pe celelalte acte normative incidente.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza dispoz. art.411 alin.2 C.p.civ.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care solicită respingerea excepțiilor și apărările invocate de pârâte .
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin (1) C. proc civ, "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei"
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Județean D. și M. Finanțelor Publice, Tribunalul reține că este întemeiată, urmând să o admită pentru următoarele considerente:
Obligația angajatorului de a plăti angajatului drepturile salariale cuvenite este corelativa obligației salariatului de a presta munca în favoarea angajatorului, ambele obligații rezultând din contractul de munca intervenit între părți, având astfel o natură pur contractuala, situație în care nu poate fi impusă unor alte persoane (fizice sau juridice), care au calitatea de terți față de raportul contractual de muncă.
În cauză, nici C. Județean D. și nici M. Finanțelor Publice nu au calitatea de părți în contractul individual de muncă, acesta intervenind doar între reclamantă și pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului D., așa încât Tribunalul va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Județean D. și M. Finanțelor Publice și va respinge în consecință acțiunea față de aceștia ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce priveste excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare de pârâta D.G.A.S.P.C D. și de pârâtul M. Finanțelor Publice prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., Tribunalul urmează să o admită din următoarele considerente:
Având în vedere că petitul principal al cererii îl reprezintă acordarea diferenței de salariu (reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar) începând cu data de 01.01.2011 și în continuare, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective, Tribunalul apreciază că în cauză își găsesc aplicare dispozițiile articolului 268 alin.1 lit.c din Codul Muncii, în conformitate cu care cererile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat se poate formula în termen de 3 ani de la nașterea dreptului.
În speță, în ipoteza recunoașterii îndreptățirii salariaților la plata sumelor reprezentând premiul anual, plata acestor sume putea fi făcută pe tot parcursul anului 2011, așa încât, față de data înregistrării prezentei acțiuni ( 06.02.2015), se constată că termenul prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c era împlinit la data promovării acțiunii, astfel că sunt îndeplinite condițiile de admitere a excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01._12 .
Dispozițiile referitoare la prescripție au caracter imperativ și drept urmare pot fi invocate oricând, de oricine și în orice stadiu procesual al judecății, aceeași concluzie reieșind și din Decizia in interesul legii nr. 1/2014, care a statuat că " În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958, privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011."
Ca atare, față de considerentele mai sus expuse, Tribunalul va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune privind perioada 01.01._12 și va respinge astfel cererea ca fiind prescrisă pentru această perioadă.
Pe fondul cauzei, în ce privește perioada ulterioară datei de 06.02.2012, instanța reține următoarele:
Reclamanta L. C. C. este salariata unității pârâte, ca și personal contractual, solicitând în prezenta cauză acordarea diferenței de salariu, reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 și în continuare.
Pentru anul 2010, legea 330/2010 a prevăzut dreptul salariaților la acordarea premiului anual, plata acestuia urmând să se facă începând cu luna ianuarie a anului următor, adică ianuarie 2011.
Astfel, potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009, "(1)Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.(2)Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.(3)Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.(4)Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul."
Textul de lege anterior menționat a fost abrogat prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010 - privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice - act normativ intrat în vigoare în data de 01.01.2011.
Conform prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi."
Prin urmare, legiuitorul a stabilit în mod expres că în anul 2011 nu se mai acordă premiul anual cuvenit pentru munca prestată în anul 2010 - ca o prestație distinctă - însă sumele aferente vor fi avute în vedere atunci când vor fistabilite majorările salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar. Prin urmare, suma reprezentând premiul anual a fost acordată personalului bugetar, însă sub altă formă, fiind înglobată în cadrul majorărilor salariale prevăzute de Legea nr. 285/2010.
Ca atare, nu se poate susține că prevederile Legii anterior menționate ar retroactiva, întrucât respectivele dispoziții nu aduc atingere drepturilor salariale câștigate – nu produc nici un efect pentru perioada anterioară intrării în vigoare a actului normativ - legiuitorul operând o modificare numai în ceea ce privește modalitatea de plată a premiului anual aferent anului 2010 (sumele cuvenite fiind avute în vedere lacalcularea majorărilor salariale acordate în anul 2011), cuantumul acestuia rămânând neschimbat.
În mod similar, nu se poate susține că prevederile Legii anterior menționate ar încălca dreptul de proprietate al reclamantei, întrucât respectivele dispoziții nu aduc atingere drepturilor salariale câștigate – nu produc nici un efect pentru perioada anterioară intrării în vigoare a actului normativ - legiuitorul operând o modificare numai în ceea ce privește modalitatea de plată a premiului anual aferent anului 2010 (sumele cuvenite fiind avute în vedere lacalcularea majorărilor salariale acordate în anul 2011), cuantumul acestuia rămânând neschimbat.
În acest sens, I.C.C.J, prin Decizia nr. 21/18.11.2012 – prin care a fost soluționat un recurs în interesul legii - a stabilit că ”... în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.”.
Cu privire la nesocotirea prevederilor art. 1 protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța consideră că respectivele dispoziții nu sunt incidente în cauză, din moment ce reclamanta nu a fost lipsită de un „bun” – premiul anual cuvenit pentru activitatea prestată în anul 2010 putând fi asimilat cu un drept de proprietate asupra unei sume de bani -, ci doar modalitatea de acordare prevăzută de actul normativ care instituia acel drept salarial (art. 25 din Legea nr. 330/2009) a fost schimbată printr-un act normativ adoptat ulterior (art. 8 din Legea nr. 285/2010) – ceea ce constituie prerogativa legiuitorului - fără însă ca în acest fel să fi fost afectată substanța dreptului.
Prin urmare, cererea de chemare în judecată nu ar putea fi primită decât în ipoteza în care reclamanta nu ar fi beneficiat de majorarea cu 15% a cuantumului sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care făceau parte, potrivit legii, din indemnizația brută de încadrare acordată pentru luna octombrie a anului 2010 – or, nu există nici o dovadă în acest sens (de altfel, reclamanta nici nu a pretins acest lucru) -, însă nu se poate pretinde ca, în afara respectivei majorări să opereze și o altă majorare a salariului lunar încasat începând cu data de 01.01.2011, prin împărțirea sumei reprezentând premiul anual cuvenit pentru anul 2010 la cele 12 luni ale anului 2011 și adăugarea sumei rezultate la indemnizația de încadrare.
Decizia nr. 21/18.11.2012 a Î.C.C.J. stabilește că premiulpentru anul 2010 a fost inclus în majorarea salarială de 15%, reglementată de art. 1 alin. 1 din Legea 285/2010 și nu – așa cum înțelege reclamanta – că, în afara respectivului procent de majorare a indemnizației brute de încadrare începând cu data de 01.01.2011, funcționarii publici trebuie să mai beneficieze, în mod distinct, și de o altă creștere salarială, prin adăugarea premiului anual cuvenit pentru anul 2010.
Astfel, nu poate opera o confuzie între noțiunile de "inclus" și "adăugat" iar, din interpretarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 – așa cum a fost realizată de Î.C.C.J - rezultă în mod indubitabil că reclamantei i-a fost achitată suma reprezentând premiul anual cuvenit pentru anul 2010 – respectiva sumă fiind înglobată în cadrul majorării salariale de 15% prevăzută de art. 1 alin. 1 din Legea 285/2010 - astfel încât reclamanta nu poate susține că, începând cu data de 01.01.2011, drepturile salariale de care a beneficiat au fost stabilit în mod eronat și că ar fi fost îndreptățită să i se achite un salariu într-u cuantum superior..
În ceea ce privește aplicabilitatea in cauza a Cauzei C 310 (A. și alții), Tribunalul reține că, prin Hotărârea Curții (Camera a patra) din 07.07.2011, CJUE a respins ca inadmisibilă cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare.
În ceea ce privește practica instanței europene în materie, Tribunalul reține că prin decizia pronunțată la 06.12.2011 în cauzele F. M. împotriva României și A. G. Sentes Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat aceleași susțineri arătând că: "dispozițiile Convenției nu conferă un drept de a primi un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea cauza Vilho Eskelinen și alții c. Finlandei [M.C.], hotărârea din 19 aprilie 2007, nr._/00, par. 94, și mutatis mutandis, cauza Kjartan Ásmundsson c. Islandei, hotărârea din 12 octombrie 2004, nr._/00, par. 39). O creanță poate fi considerată drept o „valoare patrimonială”, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, numai atunci când are o bază suficientă în dreptul intern, spre exemplu atunci când este confirmată de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor (Kopecky c. Slovaciei, hotărârea din 28 septembrie 2004, par. 45-52).Revine statului, să stabilească, de o manieră discreționară, ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare (cauza Ketchko c. Ucrainei, hotărârea din 8 noiembrie 2005, nr._/00, par. 23).
Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare. În mod similar, un reclamant poate invoca o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor sale, în ce privește salariile, atunci când a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătorească dreptul la o creanță suficient de bine determinată împotriva statului pentru a fi exigibilă (cauza M. c. României, hotărârea din 15 iunie 2010, nr._/05, par. 26). Această situație nu se regăsește însă în speța de față, deci nu se poate reține privarea de un "bun" în sensul art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Drepturilor Omului.
Pentru anul 2011, dacă ar fi fost prevăzut dreptul la premiul anual, plata acestuia ar fi trebuit să se facă începând cu luna ianuarie a anului următor.
Instanța constată însă, că pentru anul 2011, dreptul la premiul anual nu a mai fost reglementat, prin dispoziții legale exprese – art. 9 alin.2 din legea 285/2010, prevăzându-se că în anul 2011 nu se acordă premii (dispoziție reluată apoi an de an până la zi, în actele normative adoptate).
Ca atare, nemaifiind reglementat dreptul la premiul anual, nu se mai poate vorbi nici de o includere a premiului anual aferent acestui an, dar și a anilor următori în salariul lunar, cu atât mai mult cu cât majorarea salarială din anul 2011 este acordată și în continuare, ceea ce ar explica faptul că nu a mai fost reglementat premiul anual distinct.
Pentru considerentele expuse, instanța urmează să respingă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului D., în ce privește acordarea premiului anual aferent anului 2011, dar și în continuare, la zi.
Față de soluția dată cererii principale, în baza principiului accesoriul urmează principalul, aceeași va fi soluția și în ceea ce privește capătul de cerere privitor la dobânda legală, dobânda neavând o existență de sine stătătoare, ci reprezentând un accesoriu al debitului principal, în lipsa constatării îndreptățirii la primirea premiului anual (care reprezintă capătul de cerere principal), instanța va respinge și această cerere de acordare a dobânzii legale.
Opinia asistenților judiciari este conforma cu hotărârea și considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. JUDEȚEAN D., cu sediul în C., ., jud.D. și M. E. ȘI FINANȚELOR, cu sediul în București, ., sector 5 și în consecință respinge acțiunea față de acești pârâți.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune privind perioada 01.01._12 și în consecință, respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului D., pentru această perioadă, ca fiind prescrisă.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta L. C. C., având CNP_, cu domiciliul în ., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., cu sediul în C., ..22, D. .
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 07.09.2015.
Președinte,
C. C.
Asistent judiciar, Ș. I.
Asistent judiciar, G. M. M.
Grefier, M. Ș.
Red./tehnored./Jud.C.C./As.jud. Ș.I.
6 ex./23.09.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
