Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 5075/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5075/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 5075/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 5075/2015
Ședința publică de la 07 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Asistent judiciar M. G. M.
Asistent judiciar C. S.
Grefier C. C. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamantele P. Z., MADALON I., G. C. și pe pârât C. P. PERSOANE VARSTNICE CRAOVA, pârât C. L. AL MUNICIPIULUI C., pârât M. E. SI FINANTELOR, având ca obiect drepturi bănești OBLIGAȚIA DE A FACE.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Fiind primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, instanța constată că este competenta general, material și teritorial să judece prezenta cauză potrivit art 131 alin 1 Cod de procedură civilă raportat la art 269 Codul Muncii și acorda cuvântul asupra cererilor de probatorii.
Instanța urmează sa încuviințeze probele solicitate de părți prin cererea de chemare in judecată respectiv întâmpinare potrivit dispozițiilor art 258 raportat la art 255 Cod de procedură civilă și observând ca s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa retine dosarul spre solutionare asupra excepțiilor invocate de pârâți și pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 27.04.2015, reclamantele P. Z., MADALON I., G. C. au chemat în judecată pe pârâții C. P. Persoane Varstnice C., C. L. al Municipiului C., M. E. si Finantelor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea primilor doi pârâți la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2010 și pana la data de 31.12.2011, reactualizat in functie de indicele de inflatia la data platii efective, obligarea părtilor la plata de daune interese moratorii, respectiv dobanzi legale, incepand cu data de 01.01.2010 si pana la data de 31.12.2011, potrivit O.G. nr.9/2000, privind nivelul dobânzii legate pentru obligații bănești în vigoare până la data de 01.09.2011, când a devenit aplicabilă O.G. 13/2011, privind dobânda legală.și obligarea pârâtului M. E. si Finantelor să pună la dispozitia primilor doi pârâți sumele necesare acordării acestor drepturi, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că în perioada dedusă judecății au fost angajatele Caminului P. Persoane Varstnice C. iar acest drept a fost prevăzut de legislația în vigoare, pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv, iar în acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs, în interesul legii, a statuat „ dreptul la acordarea premiului anual, nu a fost înlăturat prin abrogarea art.25 din Legea - cadru nr..330/2009, ci reprezintă în continuare, o creanță lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului, soldei/indemnizației de bază.
Ori, raportat la această concluzie se reține că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie 2011. în acest sens, aceeași instanță a stipulat în deciziile menționate, că majorarea salarială din anul 2011, rezultă ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare.
Astfel, Curtea Constituțională, prin această interpretare cu caracter obligatoriu, a statuat asupra modalității in care subzistă dreptul de creanță al angajatului in cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat in forma anterioară prevăzută de act. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009.
Din acest punct de vedere a arătat că nu se poate analiza includerea premiului în majorările salariate prev. de art. 1 din Legea nr. 285/2010, ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, întrucât ar contraveni celor stipulare cu forță obligatorie de Curtea Constituțională.
A apreciat că dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii - cadru nr. 330/2009, fiind înlocuită cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
A susținut că interpretarea textului din motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție este de natură a îl îndreptăți la introducerea in salariu a premiului anual sub forma unei majorări a salariului lunar. De altfel, atât Înalta Curte, cât și instanțele ordinare au interpretat în același sens textul Legii Dr. 221/2009 pentru acordarea unor diferențe salariate profesorilor.
În drept, reclamantele și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010, art. 1 din Codul civil, art. 15 alin.2, 20, 41, 44, 124, 125 din Constituția României, art. 1 din primul protocol adițional Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Directiva Consiliului nr._/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea in muncă și ocuparea forței de muncă, Legea nr. 47/1992, Decizia nr. 2/2014 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
In baza dispozițiilor art. 254, alin.2 si 5 C., reclamantul solicita încuviințarea probei cu expertiza contabila si proba cu înscrisuri.
Pârâtul Căminul pentru Persoane Vârstnice C. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamante ca neîntemeiată.
A invocat excepția prescripției dreptului de a solicita plata drepturilor bănești solicitate, considerând că sistarea acordării premiului anual corespunzător anului 2010 încalcă principiul neretroactivității legii, dreptul la muncă și la măsuri de protecție socială precum și la dreptul de proprietate.
De asemenea, în conformitate cu art.8 din Legea nr.285/2010 dispune cu privire la sumele corespunzătoare premiului anual, pentru anul 2010 in sensul ca, reglementează încetarea acordării lor începând cu luna ianuarie 2011 și că aceste sume vor fi incluse in creșterile salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Având in vedere natura premiilor in bani acordate angajaților, conform legii, Curtea Constituționala a constat, prin Decizia nr. 1615/2011, ca sporurile si premiile acordate, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi consacrate si garantate de Constituție. In concluzie Curtea a reținut ca nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclama încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar, cum este premiul anual.
Pâratul a mai arătat ca potrivit prevederilor OUG 80/2010, pentru completarea art. 11 din OUG 37/2008, aprobata cu modificări si completări prin Legea 283/2011, creșterea salarială din anul 2011, rezultata ca urmare a includerii premiului anual din anul 2010 în salariu indemnizația de bază este acordata si in continuare, dovada ca de la 01.01.2012 a rămas in plata același nivel al retribuției, in condițiile in care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anual pe anul 2011.
Având in vedere daunele moratorii solicitate de reclamanta, acestea ar putea fi datorate doar in situația in care o suma de bani nu este plătită la scadenta, ori in cauza de fata nu se face dovada nici a sumei de bani, nici a scadentei.
Mai mult decât atât, pârâtul considera ca nu sunt îndeplinite nici condițiile de angajare a răspunderii civile delictuale si anume: existenta unei fapte ilicite, vinovăția, existenta unui prejudiciu, legătura de cauzalitate.
In concluzie, pârâtul arata ca reclamanta invoca prevederile Directivei 2000/78/CE a Consiliului din data de 27.11.2000 de creare a unui cadru general in favoarea egalității de tratament in ceea ce privește încadrarea in munca si ocuparea forței de munca, publicata in Jurnalul Oficial al Comunității Europene si Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene. F. de aceste argumente, in cazul de fata nu se pune problema unei stări de discriminare sub aspectul încadrării in munca si al ocupării forței de munca, astfel ca aceste reglementari nu au incidenta in cauza.
In drept parata își întemeiază întâmpinarea pe prevederile art. 150 NCPC
Pârâtul C. L. al Municipiului C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia pentru următoarele motive:
Având in vedere prevederile art. 21, din Legea nr. 215/2001, unitățile administrativ teritoriale, sunt persoane juridice de drept public si sunt reprezentate in justiție de primar sau de președintele consiliului județean. Acesta poate împuternici o persoana cu studii superioare juridice din cadrul propriu sau un avocat, care sa reprezinte interesele instituției, in justiție.
Prin urmare, unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu, autonomia locala se realizează prin consiliile locale, ca autorități deliberative si primari ca autorități executive, iar Primarul reprezintă unitatea administrativ teritoriala in relațiile cu alte autorități publice.
In ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive, parata considera ca intre acesta si reclamanta nu exista nici un fel de raport juridic, parata neavând calitatea de a emite nici un act administrativ.
In drept paratul iși întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 NCPC.
Pârâtul M. E. și Finanțelor prin Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice C. a formulat întâmpinare prin care solicita respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca fiind neîntemeiata si introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a sa.
Astfel, drepturile solicitate de reclamanta sunt drepturi salariale, in temeiul raporturilor juridice pe care le au cu angajatorul, Statul R., prin M. E. și Finanțelor nu are nici un raport juridic cu reclamanta.
Atribuțiile Ministerului E. și Finanțelor sunt expres si limitativ prevăzute de lege, acesta nu poate sa aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale pretinse, in afara dispozițiilor legale care reglementează atribuțiile sale. Intre M. E. și Finanțelor si instituția bugetara angajatoare a reclamantei nu exista nici un raport juridic.
Paratul a mai invocat și excepția inadmisibilitatii ca urmare a faptului că M. E. și Finanțelor nu mai există, precum și prescripția dreptului material la acțiune, precizând ca primele anuale reprezintă adaosuri la salariul de baza sub forma premiilor acordate din fondul de premiere aflat la dispoziția angajatorului, deci sunt drepturi salariale in sensul prevederilor art. 160 din Codul Muncii si art. 1 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 95/1949, iar termenul de prescripție in care pot fi formulate cererile de chemare in judecata este de 3 ani, prevazut la art. 171, ali. 1 si art. 268, alin 1, lit. C, din Codul Muncii si art. 1,3,7 si 8 din Decretul nr. 167/1958, privind prescriptia extinctiva.
In drept paratul își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art. 205-208 din NCPC.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de părți.
Analizând, cu prioritate, conform art 248 C., excepțiile invocate de pârâți în întâmpinare, instanța a reținut următoarele:
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. Finanțelor Publice și C. L. al Municipiului C., raportat la obiectul cauzei, respectiv stabilirea și acordarea diferențelor de drepturi bănești aferente unui raport de muncă, se reține că acesta este atributul exclusiv al angajatorului, în cauza de față CĂMINUL P. PERSOANE VÂRSTNICE C., ce este subiect pasiv al raportului obligațional dedus judecății, care poate verifica condițiile de acordare și stabilire a drepturilor salariale ale angajaților săi.
Astfel, răspunderea pentru neplata drepturilor bănești către angajați aparține angajatorului CĂMINUL P. PERSOANE VÂRSTNICE C., ca fiind instituția cu care reclamantul are stabilit un raport de muncă, între reclamant și M. FINANȚELOR PUBLICE și C. L. AL MUNICIPIULUI C. neexistând un raport juridic de muncă.
P. aceste considerente, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții M. FINANȚELOR PUBLICE și C. L. AL MUNICIPIULUI C. urmează a fi admisă și în consecință, actiunea va fi respinsă în contradictoriu cu aceștia ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
Având în vedere faptul că M. finanțelor Publice nu are calitate procesuală în cauză, instanța nu va mai analiza excepția inadmisibilității cererii invocată de acesta.
In ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul Căminul P. Persoane Vârstnice C., Tribunalul urmează a o admite din următoarele considerente:
Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, reclamantele, pe perioada dedusa judecății, au avut calitatea de salariate ale unității parate, instituție publica.
Cererea de față, formulată la data de 27.04.2015, vizează drepturi salariale aferente perioadei 2010-1011, constând în premiul anual prevăzut de Legea nr. 330/2009 și Legea nr. 285/2010.
Conform art.25 alin.1 și 4 din Legea nr.330/2009, pentru activitatea desfășurată în cursul anului 2010, salariații "beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea" (al.1), care se va face începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul (al.4).
P. anul 2011, în art.8 din Legea nr.285/2010, s-a prevăzut că "sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi".
Din analiza celor două texte legale, rezultă că în cursul pentru activitatea prestată în anul 2010, salariații beneficiau de un premiu anual a cărui plată se putea realiza începând cu luna ianuarie 2011 și până la finele anului și anume 31.12.2011, la această ultimă dată născându-se și dreptul salariatului de a solicita plata dreptului salarial neachitat.
P. activitatea salariaților din cursul anului 2011 modalitatea de plată a fost modificată, premiul anual fiind plătit lunar, prin includerea sa în salariu, astfel că dreptul salariatului de a solicita plata dreptului neachitat s-a născut la data stabilită în contractul de muncă pentru plata salariului pentru fiecare lună în parte, de exemplu pentru luna decembrie 2011, în luna ianuarie 2012.
Potrivit art. 268 alin. 1 lit. c Codul Muncii, "Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate.… în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator".
Se constată astfel că reclamantele aveau la dispoziție un termen de 3 (trei) ani pentru a solicita plata premiului anual aferent anilor 2010 și 2011.
Astfel, pentru anul 2010, dreptul reclamantlort de a solicita acest drept salarial s-a născut la data de 31.12.2011 și s-a stins, prin prescripție, la data de 31.12.2014.
P. anul 2011, dreptul de a solicita premiul anual s-a născut, succesiv, la data stabilită pentru plata fiecărui salariu: pentru luna ianuarie 2011 – în luna februarie 2011, iar pentru ultima lună, decembrie 2011, la data încasării salariului pentru această lună, în ianuarie 2012. În consecință, dreptul material de a cere diferențele salariale s-a stins pentru luna ianuarie 2011 - în luna februarie 2014, iar pentru luna decembrie 2011 – în luna ianuarie 2015.
Raportat la data formulării cererii, 27.04.2015, instanța constată că termenul legal de 3 ani prevăzut de art. 268 alin.1 lit."c" Codul Muncii a fost depășit, motiv pentru care, constatând excepția prescripției dreptului la acțiune ca fiind întemeiată, instanța o va admite și va constata prescris acest drept, cu consecința respingerii acțiunii reclamantelor.
F. de soluția data cererii principale, in baza principiului accesoriul urmează principalul, aceeași va fi soluția si in ce privește capetele de cerere accesorii privitor la reactualizare si dobânda, acestea reprezentând un accesoriu al debitului principal in lipsa constatării îndreptatirii la primirea premiului anual (care reprezintă capătul de cerere principal).
Opinia asistentilor judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. al Municipiului C. cu sediul în C., .,.nr. 7, județul D. și M. Finanțelor Publice, cu sediul in București, ., sector 5 și, în consecința, respinge acțiunea fata de acești pârâți.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și in consecință, respinge actiunea formulată de reclamantele P. Z. cnp_5, MADALON I. cnp_9, G. C. cnp_9 cu domiciliul procedural ales la sediul Cabinetului de Avocatura "ACRIVOPOL E. B." din C., .. 121, Jud D., în contradictoriu cu paratul Căminul P. Persoane Vârstnice C., cu sediul în C., ., județul D.,ca fiind prescrisă.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul D..
Pronuntata in sedinta publica de la 07.10.2015
PREȘEDINTE D. S.
Asistent judiciar M. G. M. Asistent judiciar C. S.
Grefier, C. C. P.
Red.As.jud.M.G.M/Jud.DS/
6ex/12.10.2015
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 5051/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
