Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 5059/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5059/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 5059/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 5059/2015
Ședința publică de la 07 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Asistent judiciar M. G. M.
Asistent judiciar C. S.
Grefier C. C. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant ..R.L.( FOSTĂ TERMOFICARE C.) și pe pârâta F. A., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic J. S. pentru SIOMAX SPRL lipsind parata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Fiind primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, instanța constată că este competenta general, material și teritorial să judece prezenta cauză potrivit art 131 alin 1 Cod de procedură civilă raportat la art 269 Codul Muncii
Consilier juridic J. S. pentru administrator judiciar SIOMAX SPRL depune sentința civila 363/2015 pronunțata de Tribunalul D. în dosarul numărul_ prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei .. De asemenea depune note de sedință prin care învederează că își însușește cererea formulata de . solicita introducerea în cauza si conceptarea în cauza a reclamantului . administrator judiciar și depune împuternicire pentru reprezentarea administratorului judiciar în instanță.
Instanța urmează sa dispună conceptarea si citarea societarii reclamante . administrator judiciar și constată ca pentru acest termen procedura este indeplinita prin prezenta consilierului juridic J. S..
Având cuvântul asupra cererilor de probatorii, consilier juridic J. S. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri propuse prin cererea de chemare în judecată arătând ca nu se opun probei cu înscrisuri propuse de celelalte părți.
Instanța urmează sa încuviințeze probele solicitate de părți potrivit dispozițiilor art 258 raportat la art 255 Cod de procedură civilă constatând cercetarea judecătoreasca încheiată potrivit dispozițiilor art 244 Cod de procedură civilă acorda cuvântul asupra fondului.
Consilier juridic J. S. solicita admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și depune concluzii scrise.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus, la data de 26.02.2015 la Tribunalul D., reclamanta . C. (FOSTĂ R.A. TERMOFICARE C.) a solicitat instanței sa dispună obligarea pârâtei F. A., la restituirea sumei de 1843 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit în anul 2012.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca pârâta are calitatea de salariat al societății, fiind încadrat cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată .
Reclamanta a precizat ca în anul 2012, salariații au beneficiat de creșteri salariale ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare, conform Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate în anul 2012.
A susținut reclamanta ca aceasta majorare a fost încasata necuvenit, întrucât prin Decizia nr. 26/2013 a Curții de Conturi a fost stabilit un prejudiciu de 1.808.056 lei, cauzat de majorarea nejustificata în anul 2012 a cheltuielilor de personal peste nivelul stabilit prin Legea bugetului de stat nr.293/2011.
Reclamanta a contestat Decizia nr.26/2013 a Curtii de Conturi, dar Tribunalul D.-Sectia C. și Curtea de apel C. au respins definitiv contestația ..
Prin urmare, conducerea societății a stabilit recuperarea integrală a prejudiciului constatat prin actul de control, de la salariatii societății și a procedat la determinarea sumelor încasate de fiecare salariat, printr-un algoritm unic, susținând ca, în speța dedusa judecații, pârâta a încasat în anul 2012 suma solicitată, ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare.
Cererea a fost întemeiata în drept pe dispozițiile art. 256 Codul Muncii.
În baza art.411 Ncpc, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În scop probator a solicitat proba cu înscrisuri și au fost depuse, în copie, înscrisuri: carte de identitate pârât, contract individual de munca și anexa, centralizator cu sumele datorate de salariați, Hotărârea nr.154/2012 a Consiliului Local C., contract colectiv de munca pentru anii 2011-2012 și anexe la acesta, . a Tribunalului D., Decizia nr.26/2013 a Curții de Conturi D..
Prin precizarea depusă la solicitarea instanței în procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată, asupra modului de calcul prin care s-a ajuns la determinarea prejudiciului solicitat, reclamanta a arătat că :
În anul 2012, fondul de salarii total brut a fost de 20.396.026 lei, din care suma de 1.840.104 lei a reprezentat c/val tichetelor de masă acordate salariaților. Astfel, suma cu care s-a depășit fondul de salarii a fost de 1.331.133 lei față de anul 2011.
S-a efectuat un raport procentual între suma cu care s-a depășit fondul de salarii alocat pentru anul 2012(salarii brute și tichete de masă) în plus față de anul 2011 - de 1.331.133 lei și suma efectiv alocată pentru anul 2012 – de 20.396.026 lei, astfel:1.331.133/20.396.026X100 = 6,5265 %.
Procentul rezultat, de 6,5265 % a fost aplicat la salariul brut anual stabilit pentru fiecare salariat în parte, rezultând suma încasată necuvenit de fiecare salariat, în speță de 1843 lei.
În cauza, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, aratând că cererea reclamantei este abuzivă întrucât suma solicitată de aceasta reprezinta contraprestatia muncii depuse de pârâta ca salariat în baza contractului individual de muncă potricit art.159 C Muncii .
Arată că Decizia Curtii de Conturi nr.26/2013 ce sta la baza stabilirii prejudiciului nu îi este opozabilă si nu face dovada neexecutării obligatiilor contractuale stabilite în sarcina sa, reclamanta încercând o îmbogățire fără justă cauză, atâta timp cât organul de control a aplicat o sancțiune societății reclamante, prin raportare la plătile făcute ca beneficiar al muncii prestate de angajat, si nu salariatului.
Desi reclamanta arată că este antrenata răspunderea contractuală, nu precizează ce clauze din contract au fost încălcate de pârâtul salariat, in spetă neputând fi vorba de incasarea necuvenită de salariu pentru munca prestată.
Ori majorarile salariale din cauză au fost avizate de Ministerul Muncii prin ITM in anul 2012 prin înregistrarea Contractului Coplectiv de Muncă la nivelul Regiei Termoficare iar bugetul de venituri si cheltuieli al regiei a fost aprobat de Consiliul local C. prin HCL 70/2012.
Mai arată că restituirea acestor sume pentru munca prestată este nefondata, ducând la ruperea echilibrului just dintre protectia proprietății si cerintele interesului general, intru-cât salariile deja încasate reprezintă un B. in sensul art.1 din protocol aditional la CEDO.
În dovedirea susținerilor, a solicitat proba cu înscrisuri si depune HCL C. nr.70/2013 și pr-vb de negociere CCM din 09.02.2012, cu dovada înregistrării la ITM a CCM din 24.02.2012, anexând chitanta onorariu avocat.
Reclamanta . formulat răspuns la întâmpinarea pârâtei, solicitând instanței să înlăture apărările formulate și argumentele invocate prin întâmpinare și admiterea cererii așa cum a fost formulată.
La termenul din 07.10.2015, administratorul judiciar SIOMAX SPRL, depune note de ședință, prin care învederează instanței că . este în procedura insolvenței prevăzută de Legea 85/2014, și potrivit ..2015 pronuntată de Tribunalul D. –SECTIA II CIVILĂ in dosarul_, pe care o depune in copie, a fost desemnat administratorul judiciar SIOMAX SPRL, sens în care solicită conceptarea si citarea reclamantei prin SIOMAX SPRL, precizând și că își însușește cererea de chemare în judecată formulată de către debitoarea ., solicitând admiterea acesteia așa cum a fost formulată, depunând și concluzii scrise.
În cauza a fost administrată proba cu înscrisurile propuse si depuse de părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul reține și constată următoarele:
Pârâta este angajata societății reclamante, beneficiind în anul 2012 de un salariu de bază brut stabilit în baza contractului de muncă și a dispozițiilor contractului colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate în anul respectiv, prin acesta din urmă fiind negociată majorarea coeficienților de ierarhizare, astfel cum sunt menționați la art. 47.1 .
Prin Decizia nr. 26/2013 a Curții de Conturi-Camera de Conturi D. a fost stabilit în patrimoniul societății un prejudiciu de 1.808.056 lei, cauzat de majorarea în anul 2012 a cheltuielilor de personal de către reclamantă, peste nivelul stabilit prin Legea bugetului de stat nr. 293/2011.
Ca urmare, reclamata a demarat procedurile de recuperare a diferențelor salariale reprezentând majorarea coeficienților de ierarhizare, stabilind că suma totală ce trebuie recuperată este reprezentată de diferența cu care s-a depășit fondul de salarii alocat pentru anul 2012, față de cel alocat pentru anul 2011 și anume de 1.331.133 lei .
A efectuat un raport procentual între suma cu care s-a depășit fondul de salarii alocat pentru anul 2012 (salarii brute și tichete de masă) în plus față de anul 2011 - de 1.331.133 lei și suma efectiv alocată pentru anul 2012 – de 20.396.026 lei, rezultând un procent de 6,5265 (1.331.133: 20.396.026 X 100 = 6,5265 %).
Procentul de 6,5265 (%) a fost aplicat la salariul brut anual stabilit pentru fiecare salariat în parte, rezultând suma încasată necuvenit de fiecare salariat, inclusiv de pârâtă- 1843 ei, solicitată în cauză în temeiul art. 256 alin. 1 Codul Muncii.
Referitor la temeiul în drept, respectiv invocarea plății nedatorate, instanța reține că potrivit art. 256 alin.1 din Codul muncii, "salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.".
Fără a nega faptul că este vorba de o prevedere specială din Codul muncii, instanța apreciază că regimul comun al plății nedatorate este aplicabil și în cadrul conflictelor de muncă, atâta timp cât legiuitorul nu a înțeles decât să enunțe incidența instituției plății nedatorate și în dreptul muncii, fără a detalia condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a se putea vorbi de o plată nedatorată.
În consecință, și pentru plata nedatorată invocată în dreptul muncii, trebuie verificată îndeplinirea condițiilor impuse de dreptul comun.
Astfel, prestația trebuie să fie efectuată cu titlu de plată, plata nu trebuie să existe din punct de vedere juridic în raporturile dintre părți, iar plata nu trebuie să fi fost făcută din eroare.
Practic, plata nedatorată presupune executarea de către o persoană a unei obligații la care nu era ținută și pe care a făcut-o fără intenția de a plăti datoria cuiva.
Noțiunea de plată are în vedere executarea unei prestații în mod voluntar. În acest sens, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 274/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 355/2011, analizând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 256 Codul Muncii, a reținut că “textul de lege criticat nu dă o definiție exactă a noțiunii de "sumă nedatorată" și nici nu detaliază condițiile în care se naște obligația de restituire.
În speță, se constată că plata sumelor, a căror restituire se solicită, a fost făcută în baza unui act adițional la contractul de muncă, semnat de părți, și a dispozițiilor contractului colectiv de muncă în vigoare la data plății, nefiind întrunită condiția inexistenței unei juste cauze.
Astfel, în Contractul Colectiv de Muncă la nivelul Regiei Autonome Termoficare, încheiat la 10.02.2012, au fost prevăzuți la art. 47.1 coeficienții minimi de ierarhizare pentru anumite categorii de salariați.
Clauza prevăzută la art. 47.1 din contractul colectiv de muncă din 2012 este perfect valabilă, nefiind solicitată constatarea nulității acesteia de către vreuna din părți, nici pe cale principală și nici pe cale de excepție.
În prezent, există o reglementare expresă în art. 142 din Legea nr. 62/2011 a Dialogului Social, prin care legiuitorul a stabilit în mod clar mijloacele procesuale de constatare a nulității clauzelor din contractele colective de muncă, negociate cu încălcarea drepturilor minimale prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă încheiate la nivel superior în favoarea salariaților și le-a circumscris principiului disponibilității.
În noua reglementare sunt semnalate instrumentele concrete de înlăturare din ordinea juridică negociată, a clauzelor lovite de nulitate [art. 142 alin. (2)-(4) din Legea nr. 62/2011], cauza de ineficacitate a actului juridic trebuind a fi constatată pe cale judecătorească, la cererea părții interesate.
Efectul nulității constatate pe cale judecătorească face ca până la renegocierea clauzelor acestea să fie înlocuite ex lege cu prevederile legii mai favorabile salariaților, cuprinse în lege sau în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Ca urmare, drepturile salariale stabilite prin contracte colective de muncă, valabil încheiate, ce se impun cu forța obligatorie garantată constituțional, au același regim juridic aplicabil drepturilor salariale stabilite prin acte normative, iar salariatul nu poate renunța la aceste drepturi, indiferent de sorgintea lor contractuală sau legală.
În consecință, atâta timp cât nu s-a constatat nulitatea clauzei, nici pe cale principală și nici pe excepție, nu suntem în ipoteza unei plăți nedatorate.
Pe de altă parte, în cauza de față se constată că suma pretinsă pârâtei este eronat determinată.
Astfel, din modul de calcul prezentat de reclamantă (inclusiv în răspunsul la întâmpinare) reiese că s-ar fi făcut un raport procentual între valoarea depășirii salariilor + tichete de masa din anul 2012 față de anul 2011 (1.331.133 lei) și suma salariilor brute + tichete de masă pe anul 2012 (20.396.026 lei), rezultând un procent de 6,5265 (%), aplicat asupra drepturilor salariale încasate de fiecare dintre angajați (1.331.133: 20.396.026 x 100 = 6,5265%). Sub acest aspect, Tribunalul retine că, așa cum rezultă din cuprinsul Deciziei 26/01.04.2013 a Camerei de Conturi D., prejudiciul în cuantum de 1.808.056 lei reprezintă diferența dintre nivelul cheltuielilor de personal efectuate de reclamantă în anul 2012 (aceste cheltuieli fiind compuse din salariile în bani plătite angajaților, c/valoarea tichetelor de masă și contribuțiile către bugete) și cheltuielile de personal efectuate de societate în anul 2011. Potrivit aceleiași Decizii a Camerei de Conturi D., un motiv al creșterii cheltuielilor de personal în anul 2012 se datorează atât majorării coeficienților minimi de ierarhizare pentru anumite categorii de salariați, dar și suplimentarii numărului de salariați ai regiei.
Acest mod de calcul este incorect stabilit, salariaților fiindu-le imputate sume care depășesc creșterea rezultată prin majorarea coeficienților de ierarhizare stabilit prin contractul colectiv de muncă.
Or, pentru a fi în ipoteza unei plăți nedatorate întemeiată pe dispozițiile art. 256 Codul Muncii, trebuia să fie solicitată restituirea sumei efectiv încasată necuvenit și în niciun caz imputarea unui procent dintr-o sumă care a fost stabilită printr-un raport al Camerei de Conturi.
Astfel, se mai poate constata ca reclamanta a urmărit recuperarea de la salariați, în mod greșit, a întregului prejudiciu, în care chiar personal recunoaște ca sunt incluse, în plus față de salariile în bani efectiv plătite salariaților, atât c/valoarea tichetelor de masă (care nu a făcut obiectul prezentei acțiuni) cât și contribuția către bugetul de stat, datorată de către angajator, nicidecum de către salariat.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse, instanța va respinge acțiunea formulată ca neîntemeiată.
În temeiul dispoz.art.453 Ncpc, instanța va obliga reclamanta către pârâtă la plata sumei de 30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței atașate la dosar.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge actiunea formulată de reclamanta S.C T. C. S.R.L, cu sediul in C., .. 14, in insolventa, prin administrator judiciar SIOMAX SPRL Tg-J., cu sediul in ., P+E, Tg. J., Jud.Gorj împotriva pârâtei F. A. având CNP_1, cu domiciliul în Comuna MISCHII, ., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Obligă reclamanta către pârâtă la plata sumei de 30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul D..
Pronuntata in sedinta publica de la 07.10.2015
PREȘEDINTE – D. S.
Asistent judiciar - M. G. M. Asistent judiciar – C. S.
Grefier - C. C. P.
Red/As.jud.M.G.M/Jud.D.S./
4 ex/14.10.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
